8,695 matches
-
voinic. 2. El avea un fiu cu numele Saul, tînăr și frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. 3. Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul s-au rătăcit; și Chis a zis fiului său Saul: Ia cu tine o slugă, scoală-te și du-te de caută măgărițele." 4. Saul a trecut prin muntele lui Efraim, și a străbătut țara Șalișa, fără să le găsească; au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
acadelele. Și copilul pe unde trecea, gusta din fiecare pietricică de pe drum și din fiecare copac și a mâncat podul în întregime pentru că i-a plăcut mult. A mâncat tot drumul de bomboane și s-a săturat și s-a rătăcit, pentru că dacă nu mai erau indiciile, nu mai știa exact pe unde să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că nu o să mai manânce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că nu o să mai manânce atâtea dulciuri și că o să mănânce mâncare adevărată, ca să nu se mai rătăcească în nici o lume 3 ani și 8 luni Monștrii mei din cameră Să-l ascultăm pe Dragoș cum ne spune povestea cu monștrii pe care i-a găsit în cameră. Am văzut în cameră un monstru în formă de hartă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
departe, pe marginea șoselei. De la o vreme, avu senzația că trece printr-un peisaj cu totul necunoscut, ceea ce îi produse o nouă surpriză. Făcea acest drum de peste zece ani, cunoștea traseul și cu ochii închiși. Nu avusese cum să se rătăcească, pentru că exista o o singură șosea care lega două localități. Mai simplu de atât nici nu se putea. Bun, și atunci? Ce-i cu munții din dreapta mea, au apărut peste noapte? S-a modificat relieful în vreme ce conduceam eu? Bicicleta zburătoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în urmă. Să-ți spun câte ceva despre Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se așeză pe pat, scoase din ascunzișurile sale jurnalul ei intim și notă lapidar: Se pare că Alex a rătăcit drumul spre casă. Asta înseamnă că am început să mă ofilesc! Trebuie să am mai multă grijă de mine. Nu voi mai putea deveni un boboc de floare, dar aș vrea să cred că nu m-am vestejit încă! Ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
însă cu Alex se întâmplă ceva. Ce? Poate da, poate nu! Atunci, cum pot să-mi explic unde a pierdut căldura din vorbe, tandrețea din gesturi... Pleacă dimineața mai devreme la șantier și vine seara târziu. Se pare că a rătăcit cărarea spre casă. Nu vreau să plâng, la ce mi ar folosi? Nici mie și nici lui nu ne-ar aduce un plus de fericire. Am să lupt cu mine. Cu el n-am să pot. Dacă a pierdut din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
purtând masca unei mâhniri de care nu se putea elibera în mediul în care se afla. Se simțea parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de surescitare, se țineau de el ca o umbră. Până când? Până când? se întreba el mereu. Pleca dimineața obsedat de cuvintele ce-l culpabilizaseră și seara, când se întorcea spre căminul conjugal, se oprea din loc în loc să vadă, nu cumva a rătăcit drumul spre casă? Uneori i se părea că nu recunoaște anumite imobile sau străzi. Mai făcea câțiva pași, și după ce se convingea că e pe drumul cel bun, mergea mai departe, hotărând că nu are motive de îngrijorare. * Alex stăpânea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
zece minute ca să găsesc cea mai apropiată gură de metrou, lucru pe care ar fi trebuit să Îl fac de cu seară, dar fusesem prea ocupată și ridiculizasem sugestia mamei de a face drumul până acolo „dus-Întors“, ca să nu mă rătăcesc a doua zi. Cu o săptâmână În urmă, când fusesem la interviu, luasem un taxi, fiind convinsă că experiența unei călătorii cu metroul avea să fie un coșmar. Dar, fapt remarcabil, am dat de o funcționară de la metrou care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din Delhi, deprimarea, dizenteria. Nu! O să găsesc clădirea! După Încă vreo câteva minute de rătăcit aiurea prin centrul care se trezea Încet-Încet din somn, am ajuns și la intrarea În Elias-Clark Building. Holul, văzut de după ușile de sticlă, părea un punct luminos În tenebrele de dinaintea zorilor și mi s-a părut, În acele prime clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ora zece, m-am Întins cât eram de lungă, Încă Îmbrăcată, peste plapuma de pe pat. Și Încă nu mâncasem nimic, pentru că nu puteam să sufăr ideea că trebuie s-o pornesc să caut ceva de-ale gurii și să mă rătăcesc iarăși, așa cum mi se Întâmplase În ultimele patru zile, În propriul meu cartier. Am sunat-o pe Lily să-mi plâng de milă de pe noul meu telefon Bang and Olufsen. — Bună! Parcă tu și Alex trebuia să vă vedeți astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calea de urmat, ce voi face În cazul În care alegerea mea se va dovedi greșită? Voi putea eu oare s-o mai iau de la capăt, În speranța că voi găsi vreodată itinerarul adevărat? Nu există și posibilitatea să mă rătăcesc definitiv și să nu mai pot ieși niciodată către sinele meu? Atunci, toate energiile cosmice coagulate În mine se vor spulbera fără urmă. Noi nu existăm decât În hazard și virtual; cum să ne mai imaginăm că ființa noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă pe pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea, dar eu nu voiam să i le dau pe ale mele. Și era atâta duioșie În gesturile lui, În Încercările furioase de a-mi găsi buzele... Eram gata să cedez, dar o forță din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fețele lor Încă tinere. Apoi, ea Îi desfăcu ștreangul de la gât, Îl luă de mână și Îl sui Într-o mașină. Capul lui, prea greu, se rezemă pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi tu că un om poate cuprinde cerul, muntele, tot ce iubesc eu, ba chiar să le depășească? Ai spus că e imposibil să nu fi iubit. Acum te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf 20 septembrie 1963 P.S. Povestea fulgilor de zăpadă. Rătăcit prin aer, fulgul de zăpadă rămăsese singur și i se părea că e cel mai liber și cel mai frumos fulg din lume. Ar fi vrut să vină un vânt rece și puternic, să-l ia și să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-o au pentru așa de mare om ce-a dat satul lor, ies cu toții pe la porți să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai, și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți priveam doar buzele-n mișcare, le sărutam de mult, cu ochii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să nu Întârzii; e ziuă, nu mai pot de nerăbdare s-o revăd, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada... (ieri) Mă uit de la distanță la A.; la seminarii, În orele de curs, pe coridoare, la bibliotecă: o simt uneori cum nechează de senzualitate și atunci, brusc, Încep s-o urmăresc, deși s-ar părea că nu am aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formă frumoasă. Frumuseță. Hor. Decens Venus. Venus cea frumoasă. Dicționarul este ferfenițit rău; apare divizat În fascicule, iar unele pagini sunt rupte sau roase la colțuri. L-am păstrat tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]