10,102 matches
-
locală la puterea „n“, este minunatul, răuvoitorul binevoitor Mickster. E greu de ucis, pentru că niște trecători nevinovați preiau de fiecare dată plumbul fierbinte pe care scrie „Mickey“. Mickey s-a Întors, iar vechea lui bandă s-ar putea să se refacă. Meseriașule, dacă ai de gînd să petreci la vreun local din Sunset Strip, trage-ți pe tine o vestă antiglonț, În caz că Meyer Harris Cohen șade pe-aproape. EXTRAS: L.A. Herald-Express, 10 noiembrie MAFIOTUL COHEN SUPRAVIEȚUIEȘTE UNUI ATENTAT CU BOMBĂ Azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a emis un comunicat de presă foarte detaliat și bine Întors din condei, descriind violarea În grup a lui Inez Soto În 1953, Însoțit de o emoționantă expunere a modului În care căpitanul Ed Exley a ajutat-o să-și refacă viața. Babacul lui Exley se bucura de un tratament preferențial: Daily News relata definitivarea sistemului de autostrăzi din sudul Californiei și făcea public un zvon de ultimă oră: Marele Preston Își va anunța curînd candidatura la postul de guvernator, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întorc către fondul comun care asigură perpetuarea ființei lui și care face cu putință manifestarea puterii mele. În nesațul preluării, eu ating însuși fondul acestei ființe și îi distrug tiparul. Uit că ceea ce nu eu am făcut nu poate fi refăcut de mine și că distrugerea lui este astfel ireversibilă. Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație În lucrul pe care eu l-am făcut mă recunosc mai lesne decât în ceva nefăcut de mine. Cu toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singură limita menită să facă libertatea cu putință. Legea este libertatea care se ia pe sine în proiect în vederea unei îngrădiri eliberatoare, e libertatea care se îngrădește pentru a putea funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la scara unei societăți întregi. Întrucât în ea sânt acumulate depunerile de libertate ale generațiilor succesive, ea este mai liberă - și deci mai puternică - decât fiecare individ în parte. Prestigiul și autoritatea legii vin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prima lor întîlnire. Linia gurii e împinsă, bătrânește, înlăuntru și bărbia este puțin ridicată în față, închizînd concav partea de jos a chipului. Ne-a vorbit imens după ce am terminat micul nostru spectacol și simt că îmi vine greu să refac tot ce ne-a spus. Era întîi o temă a marilor bulevarde în cultură, felul pe care și l-a ales el de a trăi cultural, digerând esențialul, spre deosebire de Cioran și Mircea Vulcănescu, care l-au complexat toată tinerețea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mei? Și gîndește-te că ar mai trebui să dai socoteală și de strania mea întîlnire cu matematicile, zidul pe care am vrut să-l trec toată viața și de care m-am izbit constant, dorind poate, în felul acesta, să refac ceea ce mi-a apărut tot timpul ca ipostaza ideală a spiritului, formula sa dublă, de tip pascalian. Or, cel puțin al său esprit de géometrie e sigur că l-am ratat." I-am adus aseară zece exemplare din proaspăt apăruta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puțin apăsat de ce mi-am propus să fac - câte o pagină Oxford (din ultimele 30 la Phaidros) și revizuirea traducerii la submediocra carte despre hermeneutică a lui Hufnagel. Ținîndu-mă de porția zilnică, nu am găsit răgazul notelor jurnaliere. Încerc să refac cele două zile care au trecut. În prima seară l-am pus pe Noica la curent cu întîmplările bucureștene legate de lumea noastră. În primul rând, paginile I de la cartea sa despre Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Nu-i vine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un dialog din Platon. Are în mână patru pagini de note cu un scris mărunt și înghesuit. Ceea ce se întîmplă este fascinant. Acest studiu de logică aplicată este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stingher și mai vinovat, într-o altă cetate a lumii. Noica i-a detectat deci pe tineri în agora, din zvon public, și a instituit cu ei o relație în care esențial era contactul diferențiat cu spiritul fiecărui elev. Se refăcea astfel un pattern paideic de tip mai mult oriental și patriarhal, ca într-o lume a Upanișadelor, dominată de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încearcă să abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totul e în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo și speriați, oarecum, că lucrurile de "acolo", situate în spațiul incert dintre istorie și mahala, se petrec fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o lăsă pe Ashling să îi bage o țigară în gură și să i-o aprindă ea. Dacă vrei să îți refaci machiajul, se oferi Ashling, am loțiune demachiantă și mascara, probabil nu la fel de bune ca produsele cu care ești tu obișnuită, dar merg. Deja scotocea în geantă. —Te-a trimis cineva aici? Lisa se gândea la Jack Devine. Ashling scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă. Apoi, observând că Lisa se uita amuzată la ea, a fugit la toaletă. Însă drumul ei către chiuvete fusese blocat de o fată scundă cu ochii tragici care stătea în fața oglinzii, refăcându-și conturul și încercând să își dea un aer chiar și mai dramatic. În timp ce Ashling dădea drumul la robinet, fata se întoarse către prietena ei mai înaltă, care aplica strat după strat de gloss pe buze, și spuse: —Frances, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biroul lui Bernard. Ea a zâmbit un rămas-bun nervos și, pentru o alarmantă secundă, s-a gândit că el o va ignora. Apoi el a expirat zgomotos și a spus: —Noapte bună, Ashling. Lisa fusese la baie pentru a-și reface machiajul în onoarea cinei pe care urma să o petreacă în compania unui faimos bucătar irlandez, pe care spera să îl convingă să scrie o rubrică permanentă. Grăbindu-se înapoi în birou să își ia jacheta, a deschis ușa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chiar... ușor irațională. Molly a acuzat-o pe Clodagh că ar fi plesnit-o, iar noi nu-i lovim niciodată pe copii. A mai urmat o tăcere incomodă, după care Dylan a continuat: —Asta poate că o să sune stupid, dar reface mereu casa. Nici nu apucăm să terminăm o cameră că se apucă să redecoreze alta. Și nu ajung nicăieri de fiecare dată când încerc să vorbesc cu ea despre asta. Mă întrebam... Mă gândeam că poate suferă o depresie. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
continuat să lucreze, pentru că voia să creeze o bază de date pentru Lisa și rămăsese foarte în urmă datorită beției neprevăzute de mai devreme. —Las-o așa, domnișoară Repară-Tot, zâmbi Jack. E vacanță bancară. Ești oricum amețită, va trebui să refaci munca marți. —Ai dreptate. Ashling era destul de trează ca să își dea seama că era beată. —Fac o mare porcărie aici. —Du-te acasă, ordonă el. Oricum era aproape șase și jumătate. Și-a luat nesigură geanta, după care a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a misionarului. L-a apropiat pe Dylan cu familiaritate. Dacă se implica, nu era așa de rău, se gândea ea. Ca de obicei, Dylan a așteptat ca ea să simuleze că are orgasm înainte să mărească ritmul. E cazul să refacem camera asta, se gândea Clodagh, pe fundalul gemetelor care însoțeau mișcarea de du-te-vino. Am putea păstra covorul, dar chiar vreau să vopsesc pereții. Dumnezeule, se ruga Dylan, băgându-și mâinile sub fundul ei și dând în ea cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
făcute într-un peisaj urban. Aceleași fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz sau luând bani de la bancomat sau folosind un computer. Sună la biroul de presă al Friedei Kiely. Vom reface ședința foto. —Dar..., mârâi Mercedes supărată. Haide, spuse Lisa imperativ. Tot restul personalului a descoperit dintr-odată cât de interesante le erau vârfurile pantofilor. Nu puteau asista la această umilință. Era oribil. — Dar..., mai încercă Mercedes o dată. —Haide! Mercedes se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cea mai mică și mai vagă tentativă de rid? Era! Venise timpul pentru o altă injecție cu botox. Ea era adepta metodei „atacului ca cea mai bună formă de apărare“. Îl distrugi tu înainte să te distrugă el pe tine. Refăcându-și gloss-ul deja perfect aplicat, Lisa se declară, într-un final, pregătită. Dacă nu avea să fie o seară reușită, în mod sigur nu ar fi fost vina ei. Până la urmă, a aflat că și Jack și Kelvin mergeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la subiectul interese externe, mă gândeam să redecorăm puțin. Ce să redecorăm? întrebă el rece. —Aici, în dormitor. A pus pe ea niște cremă de corp și a început să se maseze rapid. Abia a trecut un an de când am refăcut camera asta. —Au trecut optsprezece luni. —Dar... Clodagh a început să pună lenjeria intimă pe ea. —Ai ratat puțin. Dylan s-a întins pentru a-i masa crema rămasă neîntinsă pe partea din spate a coapsei. — Ia mâna, strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să traducem Nympharum amator prin „amator de animatoare“, mai curînd decît prin clasicul „Îndrăgostit de Nimfe“. Dacă acea colecție „Cum stăm cu...?“ n-ar fi dispărut, le-aș putea propune un titlu: „Cum mai stăm cu François Weyergraf?“. Aș putea reface o Întreagă parte a vieții mele bizuindu-mă pe datele de apariție ale cărților pe care le-am citit sau ale acelora pe care le-am răsfoit În librării. Alții se referă la certificate de naștere, la livrete de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei, de pe valea Rhonului și fusese la Paris În 1925 să vadă Expoziția universală. CÎnta la pian și Începuse să Învețe să restaureze instrumente muzicale sub oblăduirea nașului ei, care cu asta se ocupa. Curățase flaute cu ulei de migdale, refăcuse lacul unor viori, lipise părți desprinse ale unor clavecine. CÎnd eram mici, mama ne vorbea adesea de meseria asta la care renunțase cînd s-a căsătorit. Eram de-a dreptul uluiți cînd aflam că, pentru a face muzică, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să fie fraternă, În care Îngerii aveau să-l viziteze pentru a-i spune ce a făcut Iisus pentru el, În care Într-o bună zi avea, poate, să ia În mîinile lui pîinea și vinul dobîndind puterea de a reface Ieslea și Drumul Crucii“. Acest citat stabilește cu adevărat că e vorba despre mine, singurul băiat din familie, așadar singurul care ar fi putut „să ia În mîinile lui“ - penru a relua stilul tatei - pîinea și vinul. Așadar, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vrăjite. Dacă părinții mei nu voiau să devin un tip cumsecade, mereu de acord cu ce i se spune, atunci trebuiau să mă Înconjoare cu atenții, așa cum punem paie iarna În jurul unor trunchiuri fragile de copaci, În loc să mă trimită să refac clădiri În ruină de fiecare dată cînd li se va părea că arăt rău. Băieții foarte tineri retrași În lumea lor lăuntrică au lucruri mai bune de făcut decît să dialogheze cu medicii, mai ales cînd medicul se adresează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
niște Întrebări să-i pun, astfel că i-am trimis o scrisoare. La ce putea sluji, l-am Întrebat eu, viața unui băiat de șaisprezece ani (mă Îmbătrînisem cu un an)? Mi-a răspuns că la șaisprezece ani trebuie să refacem fiecare pe cont propriu parcursul pe care Înaintașii l-au făcut la rîndul lor. Am descoperit scrisoarea pe masa din sufragerie cînd m-am Întors de la colegiu. Pe verso, se citea limpede: „Expeditor: Albert Camus“, urma adresa tipărită a editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]