8,522 matches
-
p. 656. Cercetători moderni, cum ar fi E. P. Sanders, Geza Vermes și Marcus Borg consideră toate aceste narațiuni ca fiind non-istorice, argumentând că există contradicții între ele. Pe de altă parte, cercetătorul biblic Mark D. Roberts încearcă să găsească o relatare armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată. Mulți cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
relatare armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată. Mulți cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice. În teologia creștină, Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam ca împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om, Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului a fost
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
cheie care permitea înțelegerea adevăratului mesaj al poveștii, afirmând: Mabou Mines a prezentat premiera mondială a adaptării de teatru după "" la Boston Shakespeare Theatre, în perioada 18-30 iunie 1985. Piesa a avut parte de opinii amestecate, dar a beneficiat de relatări ample în mass media din Boston. Linda Hartinian, prietenă cu Dick, a adaptat romanul pentru teatru, realizat decorurile, a interpretat-o pe Mary Ann Dominic și a citit textul din 1981 al lui Dick, "Tagore Letter", la finalul reprezentației. "Boston
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
încă de pe vremea fondatorului său, Ignațiu de Loyola. Doar un membru al echipajului, Părintele Emilio Sandoz, supraviețuiește pentru a reveni pe Pământ, grav afectat din punct de vedere fizic și psihic. Povestea este relatată sub forma unor episoade alternative între relatarea expediției și interogatoriul prezent asupra preotului. Revenirea lui Sandoz a aprins un conflict, nu doar pentru că iezuiții au trimis misiunea fără aprobarea Națiunilor Unite, dar și pentru finalul ei dezastruos - contactul cu misiunea Națiunilor Unite care l-a trimis pe
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck. Vizitatorii cuibului, denumit și "Juniperus", își înscriau numele în cartea de oaspeți. Sub titlul „"Ceaiul dela Cuibul prințesei"”, în ziarul Tribuna de vineri 3/16 iulie 1909, publicat la Arad, apărea următoarea relatare: Pentru a construi „cuibul”, prințesa Maria a fost ajutată de sora ei Victoria Melita, poreclită Ducky, care era căsatorită cu Marele Duce Ernst Ludwig de Hessa. O rețea din grinzi din lemn de 15/22 cm cu lungimi între 5
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
Acolo a fost supus numeroaselor acuzații aduse de către preoții zoroastrieni cum că ar induce poporul în eroare din cauza doctrinelor sale. Bahram I a ordonat ca Mani să fie arestat timp de 26 de zile, apoi a fost executat. Conform unor relatări, Mani a fost jupuit si decapitat, iar trupul său a fost expus într-un loc public. Cu toate acestea, adepții lui Mani au văzut în martiriul lui un model și un eveniment de bucurie, înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
de Ibrahim al-Taybili în Tunisia. În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită lumină" (""y así mismo en Evangelio de San Bernabé, donde se hallará la luz""). Prima relatare publicată despre această evanghelie datează din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în "De religione Mohamedica" de Adriaan Reland; și apoi în 1718, într-o descriere mult mai detaliată a textului în limba italiană de către
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
și a traumei psihice din copilărie a favorizat, în abordările mai recente, interpretarea psihanalitică a acestui mit. Figura dominatoare a tatălui, teama de castrare, familiarizarea treptată cu obiectul fobiei constituie elemente de bază ale teoriei freudiene, ușor de recunoscut în relatarea acestui „prim caz clasic” de terapie psihanalitică, cum a fost caracterizat. La nivel alegoric, ascunderea simbolului falic traumatizant și acoperirea lui de către scoarța refăcută a copacului au fost interpretate drept metafore ale inconștientului și refulării, iar remediul aplicat ar fi
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
a materialului din contract, iar o copie a acestuia și un masiv set de fotografii au fost remise de Louis Agnus fiicei lui Bănciulescu, Renée Bănciulescu-Cozadini. Acest jurnal a fost inclus în cartea "„Și totuși voi mai zbura...”". În presă relatarea raidului a fost eclipsată de relatările decesului lui Bănciulescu. Plecarea în raidul de la Malakal a fost semnalată în "Realitatea Ilustrată" nr. 352/1933 iar sosirea în nr. 356/1933, care publică o fotografie cu voievodul Mihai felicitându-l pe Davidescu
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
copie a acestuia și un masiv set de fotografii au fost remise de Louis Agnus fiicei lui Bănciulescu, Renée Bănciulescu-Cozadini. Acest jurnal a fost inclus în cartea "„Și totuși voi mai zbura...”". În presă relatarea raidului a fost eclipsată de relatările decesului lui Bănciulescu. Plecarea în raidul de la Malakal a fost semnalată în "Realitatea Ilustrată" nr. 352/1933 iar sosirea în nr. 356/1933, care publică o fotografie cu voievodul Mihai felicitându-l pe Davidescu. Tot "Realitatea Ilustrată" a publicat seria
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
și devine absolventa la prestigioasa Accademia di Belle Arti din Romă. În toamna anului 1978, la propunerea unui amic italian, s-a îmbarcat într-un avion spre Tokyo urmând să-și deschidă o expoziție de pictură în capitala Japoniei. Conform relatărilor din autobiografia unui fost dezertor american în Coreea de Nord și apropiat al victimei, Charles Robert Jenkins, zborul sau făcea o escală pe aeroportul din Phenian, unde româncă a fost reținută de agenți nord-coreeni. Familia tinerei a aflat despre cele întâmplate abia
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
și apropiat al victimei, Charles Robert Jenkins, zborul sau făcea o escală pe aeroportul din Phenian, unde româncă a fost reținută de agenți nord-coreeni. Familia tinerei a aflat despre cele întâmplate abia în anul 2006, când au făcut legătura între relatările lui Jenkins și un documentar produs de BBC ce spunea istoria unui alt dezertor american, James Joseph Dresnok, acesta încă rămas în Coreea de Nord. În documentarul BBC, "Crossing the Line" (în română, "Depășind limită"), Dresnok amintește despre prima sa soție de
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
face referiri la diverse lucruri din cultura populară, precum și o serie de previziuni științifice specifice în opera sa. Una dintre operele la care face deseori referire este cartea de non-ficțiune a lui Walter Lord "A Night to Remember" (1955), o relatare a evenimentelor care au dus la naufragiul vaporului britanic, precum și la ecranizarea acesteia. Un alt film este menționat în carte: soții Craig ajustează filmul "Casablanca" pentru a îndepărta cadrele în care Humphrey Bogart fumează. Clarke prevede problemele pe care computerele
Fantoma adâncurilor () [Corola-website/Science/331704_a_333033]
-
care le aveau. Succesul ideii l-ar fi determinat pe Solon să înalțe, în semn de mulțumire, un templu dedicat Afroditei Pandemos, în traducere literală „Afrodita Tuturor”, cu banii proveniți din taxa pe bordeluri ("pornikotelos"). Chiar dacă veridicitatea istorică a acestor relatări nu poate fi atestată, ele arată totuși că atenienii considerau prostituția ca una din părțile componente ale sistemului lor democratic. În ceea ce privește prețul, sursele istorice menționează des tariful de „un obol” pentru serviciile cele mai simple oferite de prostituatele cele mai
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
prostituției în scopuri religioase de amploare comparabilă celei care a existat în Orientul Apropiat. Singurele cazuri cunoscute se referă la zone de la periferia lumii grecești (Sicilia, Cipru, Regatul Pontului sau Capadocia). În Grecia propriu-zisă, Corintul constituie o excepție: într-o relatare târzie din epoca romană, Strabon arată că în Acrocorint (acropola Corintului) erau găzduite mai mult de o mie de sclave de templu ("ἱεροσοὐλος - hierodoulos"), prostituate ("ἑταίρας - hetairas"), văzute de cetățeni ca un fel de preotese, sursă de bogăție pentru oraș
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
pentru oraș. De aici își are originea și proverbul care spune că „nu este dat oricui să meargă la Corint”, care pune accentul atât pe caracterul plăcut al unei astfel de călătorii, dar și a costurilor implicate. Atenaios menționează o relatare a unui obicei corintian de către Cameleon din Heracleea, în cartea sa despre Pindar, conform căruia, în circumstanțe excepționale, când cineva venea să se roage Afroditei, acesta invita un număr cât mai mare de prostituate să i se alăture la această
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
persoane, iar termenul de „hierodoulos” poate fi folosit și fără să se refere neapărat la prostituție. În replică la aceste afirmații, se obiectează că ele nu țin cont de mărturiile lui Pindar, iar descrierea lui Strabon nu corespunde nici cu relatările lui Herodot despre prostituția în scop religios în Babilon, nici cu cele ale lui Strabon însuși asupra acestui fenomen în Armenia și Egipt. Între toate cetățile, numai Sparta era renumită în toată lumea greacă pentru că nu adăpostea nici o "pornai". Plutarh explică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
la Geneva. Marii lor juriști la Curtea de la Haga ne susțin oriunde pot. Apoi originea noastră comună ... latinitatea”. A ajuns la post în primăvara anului 1934, constatând că știrile despre România din presa braziliană erau puține și deformate („au fost relatări deplorabile din sursă germană și ungară”), și a propus înființarea unor legații distincte în cel puțin trei țări: Argentina, Brazilia și Chile. Rechemat în Europa din cauza situației politice tot mai încordate, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar la Lisabona, însărcinat
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl constituie anchetarea de către Securitate a bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un trecut apropiat.<ref name="Ștefănescu 2/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite de învățător contribuie
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
copil năzdrăvan pe nume Lixandru) petrecute într-un alt timp și într-o altă lume, divagând permanent în ciuda încercărilor anchetatorului de a-l aduce la subiect. Întâmplările istorisite de Fărâmă s-au petrecut cu câteva zeci de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu de trecere către o altă lume. Micul Iozi, băiatul rabinului de pe
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
iritat că bătrânul îi relatează alte povești; cercetările sale duc la descoperirea faptului că maiorul Borza fusese bătăuș în cartierul Tei și agent al Siguranței, iar impostorul este demascat. Subsecretarul de stat Economu și ministrul Anca Vogel sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor doi par a nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
în pivnița casei sale din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este descoperită, Economu se sinucide, iar Anca Vogel, care pare a fi implicată și ea în această afacere, este destituită. Alți anchetatori caută să descopere implicații politice în relatările fabuloase ale lui Fărâmă, încercând să afle de la bătrân motivul fugii lui Darvari în URSS și identitatea actuală a lui Lixandru, prietenul aviatorului, ce nu mai fusese văzut de nimeni după 1932 și despre care cred că ar trăi în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Borza fusese trimis de Lixandru pentru a afla ce știe Fărâmă. Nuvela este împărțită în 11 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Întâmplările nu urmează o cronologie strictă, fiecare fragment fiind format dintr-un nucleu realist și din relatări ale unor fapte din trecut. Copilăria lui Mircea Eliade este strâns legată de strada Mântuleasa, unde autorul a urmat școala primară și a cutreierat maidanele, intrând în pivnițele caselor vechi. Toate aceste întâmplări vor constitui mai târziu surse de inspirație
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Soluția finală este găsită întâmplător. Eliade recitește textul la 28 octombrie 1967 pentru a găsi un fragment pe care să-l publice în revista "Destin" și începe să scrie continuarea nuvelei „în alt stil”, accelerând ritmul anchetei și reducând ponderea relatărilor lui Fărâmă. "„Am mai scris proze literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de cauză modul de desfășurare a interogatoriilor polițienești și atmosfera sumbră din sediul instituții represive, ceea ce dovedește că s-a documentat atent probabil prin ascultarea relatărilor unor foști deținuți politici stabiliți ulterior în Occident. Cu toate acestea, ancheta din această nuvelă este golită de bestialitate și capătă pe alocuri chiar un aspect elegant. Profesorul Sorin Alexandrescu consideră că pretinsa recunoaștere a lui Borza este o strategie
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]