11,435 matches
-
Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel, în spaniolă, română și italiană, pronumele posesive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
existînd posibilitatea înțelegerii. Din punct de vedere fonetic se remarcă faptul că accentul este de obicei fix, pe prima silabă a cuvintelor. Sistemul fonetic german este bogat, dar este structurat simetric și dă impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune nominală foarte bogată la toate clasele morfologice: substantiv, articol, adjectiv, pronume. Exprimarea numărului la substantiv este uneori redundantă, atît prin desinențe, cît și prin alternanțe fonetice în rădăcină (umlaut). Adjectivul cunoaște o declinare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se întîmplă în aria romanică în cazul limbii franceze. Declinarea (sau manifestarea categoriei cazului pentru a marca funcțiile sintactice ale substantivelor și ale pronumelor) relevă, la limbile germanice, aceeași tendință spre analitism ca la romanici, încît doar islandeza a păstrat sistemul complet din limba-bază, iar germana, deși are o flexiune bogată, cu patru cazuri, numărul desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
casa frumoasă". Forma articolului devenit proclitic în limbile nordice reflectă în modul cel mai evident înrudirea cu articolul hotărît din celelalte limbi germanice (engleza, neerlandeza, germana). Pe de altă parte, se poate observa că, în toate limbile germanice, formele proclitice relevă relația genetică cu pronumele demonstrative (de depărtare), încît se poate întrevedea că ele își au originea în acest pronume, așa cum s-a întîmplat și în cazul limbilor romanice, al căror articol hotărît își are originea în pronumele demonstrativ latinesc. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Mann [aen man] "un om, bărbat", eine Frau [aene frau] "o femeie", eine Küche [aenə ΄küxə] "o bucătărie" și ein Zimmer [aen ΄tsimər] "o cameră", acesta la neutru. Asemănarea pronunțată dintre forma articolului neho-tărît și forma numeralului cardinal al unității relevă că originea acestui articol este, la fel ca în cazul limbilor romanice, în numeralul respectiv. În limbile nordice, formele celor două părți de vorbire au rămas omonime, dan. en, et, sued. en, ett, norv. en, ett, în neerlandeză există o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe de o parte, și comparativ și superlativ relativ, pe de altă parte. Limbile romanice occidentale, care cunosc la rîndul lor aseme-nea redări supletive, cunosc tipul de opoziții ternare, fiindcă pentru toate cele trei grade există radicali diferiți. Acest aspect relevă faptul că limbile-bază ale celor două grupuri de idiomuri prezentau două direcții deosebite: germanica o opoziție binară, iar latina o opoziție ternară. În gramatica limbilor germanice nu este operantă clasificarea verbelor în conjugări, așa cum se întîmplă în cazul limbii latine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ci se schimbă dacă funcționarea limbii cere aceasta, atunci cînd îi este atribuit un anumit rol în această funcționare. Fenomenul este vizibil îndeosebi în condițiile în care se produce o gramaticalizare a topicii, în sensul că ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
complementului după verb fiind cerut în mod deosebit atunci cînd el nu reprezenta o structură prepozițională, ca în cazul complementului direct (deoarece într-o structură precum ursul mușcă lupul numai fixitatea poziției subiectului și obiectului direct în raport cu verbul-predicat le poate releva statutul sintactic). Acest model a devenit astfel un tip mental care s-a generalizat la toate complementele, încît structura este mereu aceeași (El vine acum; El lucrează acolo etc.), deși nu întotdeauna o altă ordine ar produce neclaritate. Din asemenea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
realizează derivate ce denumesc pe cel care îndeplinește o ocupație, încît, de data aceasta man reia conținutul sufixului. Alteori însă, man realizează compuse pentru a denumi oameni cu anumite trăsături: gentleman [΄(entlmən], yesman [΄jesmən] "om oportunist, obedient". O situație specială relevă compusul snowman [΄snoumən] "om de zăpadă", căci aici man are semnificația "ceea ce seamănă cu omul" și nu participă la segmentarea sferei noțiunii "ființă umană". Cînd engleza a devenit sursă de îmbogățire a lexicului altor limbi, unele dintre compusele avînd pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice. Asemenea constatări se bazează pe anumite identități din punct de vedere semantic și pe anumite asemănări din punct de vedere formal care privesc atît componentele (fone-mele) ce alcătuiesc forma cuvintelor, cît și modul lor de structurare. Pentru a releva fundamentele comunicării interromanice, Dumitru Copceag pornește de la teoria lui Ferdinand de Saus-sure, după care orice cuvînt dintr-o limbă reprezintă o asociere dintre un semnificat (o imagine a unui obiect) și un semnificant (o imagine acustică). Dacă sunetele cu valoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etnico a fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri(t(]. O comparație între română și portugheză relevă o similitudine accentuată între ele, întrucît ambele au moștenit cuvîntul latinesc populus și au realizat de la el derivate, receptînd în epoca modernă, prin împrumut, alte cuvinte din familie. O importantă zonă a cîmpului semantic "popor" din cele două limbi este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe baza radicalului germanic, deși nu lipsesc, sînt în număr redus și, deseori, dublate de construcții autohtone: pholklór și laographía, dar numai lao-gráphos "folclorist", laographikós "folcloric". O privire de ansamblu asupra modului de redare a semnificațiilor din cîmpul semantic "popor" relevă cîteva si-tuații distincte. Se observă, mai întîi, o situație general europeană în care se întîlnesc în aceeași limbă formanți pe baza elementelor grec, latin și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latiniste manifestate în istoria culturii franceze și menținerea latinei ca limbă de cultură pînă tîrziu, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, au menținut împrumuturile aproape de forma lor inițială. În același timp, dacă forma scrisă a acestor împrumuturi relevă această apropiere, pronunția urmează o altă cale, potrivit regulilor de citire ale francezei, încît, ca fapte de limbă propriu-zise, ele nu se mai mențin apropiate formei din latină (de exemplu, lat. augmentari > fr. augmenter [ogmă΄te]). Franceza, așadar, dacă nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XII-lea), este cea mai veche scriere păstrată în această cultură, dar calitățile limbii de aici atestă o bună tradiție a scrisului. Chiar o scriere de dimensiuni reduse și fără valoare literară, precum Scrisoarea lui Neacșu, din anul 1521, relevă o limbă română ce nu se afla la prima consemnare grafică. Din aceste considerente, este inoportun să se pună începutul limbii literare într-o relație deplină cu data de la care s-a păstrat primul document scris în limba respectivă, acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
domeniului abstract sau este redactat într-un stil metaforic și, prin urmare, nu trimite direct la lumea sensibilă, lăsînd posibilitatea imixtiunii unor predispoziții ale traducătorului (și ale lectorului, în general) sau determinînd nonreceptarea corectă a unora dintre fenomenele sau conexiunile relevate de text. Pentru a fi tradus, textul este analizat, dar nu în sine, ci în perspectiva realizării unui transfer, încît informația este prelucrată și adusă la un aspect care să permită corespondențe între limba sursă și limba scop (sau limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modul și timpul în care s-au raportat la Occident și consecințele practice ale acestei raportări și 3) modul în care și-au privit viitorul după ce au realizat că lumea occidentală este diferită de cea românească. Prima constatare care se relevă în acest caz este că, după ieșirea din componența Imperiului Roman, viața istorică a românilor a fost, sub multe aspecte, diferită de cea din vestul Europei, nu numai ca ritm de evoluție, dar și ca bază socială și ca tip
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
impună. În literatură, doar Ion Creangă este remarcabil în acest sens, căci a rafinat numai energia neamului său, fără a recepta sugestii din străinătate. Ironia sa în legătură cu cel care s-a dus la Paris bou și s-a întors vacă relevă în mod clar constatarea că atunci (la fel ca astăzi, de altfel) plimbările în Occident pe banii țării ale unor indivizi incapabili și frivoli nu-i pot schimba și nu pot face din ei persoane folositoare societății. În același mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să fie prima interzisă în lume ar fi un catalog al cărților interzise.” G. Ch. Lichtenberg 475. „În literatura desăvârșită toate cărțile ar trebui să fie doar o singură carte, iar într-o asemenea carte în veșnică devenire se va releva Evanghelia umanității și a culturii.” Fr. K. W. Schlegel 476. „Sufletul omenesc este o carte deschisă până la ultima pagină pentru cine știe să citească în ea.” Gustave Larroumet 477. „Deschideți cartea veșnică, măiestră Natură; pasul mi-l îndreaptă; ghid, Lăsându
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mai sus, cu cele mai ridicate cote ale democrației din lume, sunt notate cu 90 de puncte (din 100 posibile) la capitolul respectării dreptului la proprietate. Singura excepție este Noua Zeelandă, care este notată cu 95 de puncte. Această corelație directă relevă un singur lucru: respectarea dreptului la proprietate este o condiție absolut necesară (chiar dacă nu și suficientă) pentru un nivel ridicat al democrației. Această observație este întărită și prin observarea pozițiilor unor țări considerate a fi democrații cu tradiție, exemplul cel
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
a textului constituțional aflat în vigoare astăzi, în ideea revizuirii sale, nu poate ocoli problema drepturilor. Lectura Titlului II al Constituției României 1, referitor la "Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale" (articolele 22-53, cuprinse în Capitolul II) este de natură să releve, pe de o parte, importanța luării în considerare a fundamentului filosofico-politic pe care-l implică problema drepturilor și, pe de altă parte, necesitatea unei clarificări prin diferențierea între tipurile de drepturi. Practic, analiza "cartei drepturilor" pe care o include legea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
românesc post decembrist a stârnit vii controverse de-a lungul timpului. Așa cum știm, existența celor două Camere a fost blamată ca urmare a multor piedici în rezolvarea problemelor cetățenești. Readus pe ordinea de zi, referendumul desfășurat în toamna anului 2009 relevă două realități distincte, în cuantificarea votului brut, astfel că un număr de 6 .740.213 cetățeni se pronunță pentru un parlament unicameral în timp ce 7.765.573 cetățeni doreau la momentul 2009 reducerea numărului de parlamentari la 300 de aleși. Așadar
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
discuție a textului constituțional aflat în vigoare astăzi, în ideea revizuirii sale, nu poate ocoli problema drepturilor. Lectura Titlului II al Constituției României, referitor la "Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale" (articolele 22-53, cuprinse în Capitolul II) este de natură să releve, pe de o parte, importanța luării în considerare a fundamentului filosofico-politic pe care-l implică problema drepturilor și, pe de altă parte, necesitatea unei clarificări prin diferențierea între tipurile de drepturi. De ce este importantă, totuși, problema drepturilor? Aș spune că
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
să facă portretul unui biolog elvețian, și-a văzut tabloul refuzat de familie, care nu a recunoscut în el modelul. Dar, peste doi ani, profesorul Forel, victimă a unui atac cerebral, a început să semene cu portretul. Ca și cum boala ar releva, marcându-ne chipul, ceea ce e mai profund în noi. Cu cuțitul la gât, vezi mai limpede. Umbla vorba că regele ținuse un discurs trăznet la Chișinău, pe 6 ianuarie, de Bobotează: făgăduise să nu cedeze nicio palmă din teritoriu, fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se dă cuvântului fanariot. E o laudă, o injurie sau un simplu apelativ?” (Memoriile Principelui Nicolae Șuțu, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1997, p.250). În paginile care urmează, ca un adevărat istoric mult inițiat în diplomație, Nicolae Șuțu ne relevă poziția cu totul contradictorie și cu atât mai periculoasă asumată de fanarioți pe lângă Înalta Poartă, poziție din care, în mod oficial urmăreau satisfacerea obiectivelor expansioniste otomane, în timp ce scopul lor nedeclarat, de etnie și credință, era renașterea sentimentului național la greci
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Eminescu o dell Assoluto" ("Mihai Eminescu sau despre absolut") al Rosei del Conte, după aprecierile specialiștilor una dintre cele mai vaste monografii dedicate poetului nostru într-o limbă străină, "operă densă, bogată, îndrăzneață" cum o caracterizează Mircea Eliade, ni se relevă și multe fapte care demonstrează marea întindere a lecturilor lui Eminescu. Sunt examinate aici temele lirice eminesciene: sentimentul duratei și timpul dramei existențiale, demiurgul cosmogonic, elementele sociale, ideile de filozofie și gnoză, aspecte ale artei și ale limbajului. Să adăugăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]