8,777 matches
-
este cea mai întinsă subunitate a Podișului Târnavelor (subunitate a Depresiunii Transilvaniei care mai are în componență și Podișul Secașelor), cu o suprafață de 4 000 km. Tipul general major al reliefului este de podiș deluros. Altitudinea maximă a podișului este de 749 m, în est, iar cea minimă de 380m, în vest. Relieful din cadrul Podișului Hârtibaciului este reprezentat printr-o suită de dealuri și văi înguste, orientate est-vest, cele principale și
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
mai are în componență și Podișul Secașelor), cu o suprafață de 4 000 km. Tipul general major al reliefului este de podiș deluros. Altitudinea maximă a podișului este de 749 m, în est, iar cea minimă de 380m, în vest. Relieful din cadrul Podișului Hârtibaciului este reprezentat printr-o suită de dealuri și văi înguste, orientate est-vest, cele principale și aproximativ nord-sud, dispuse aproape paralel, cele secundare. În partea de nord a podișului (Podișul Mediașului cu Dealurile Roandolei, Podișul Vânători) se găsesc
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
adeseori se termină la partea superioară a interfluviilor cu suprafețe plane, cu înclinare ușoară longitudinală și transversală, spre axa rețelei de drenaj. Aceste particularități sunt rezultatul evoluției în special mio-pliocene și cuaternare, posterior exondării regiunii, precum și a modelării accentuate a reliefului favorizate de rocile sedimentare predominant miocene (gresii, marne, nisipuri, argile -la sud de râul Hârtibaciu) și pannoniene (nisipoase cu intercalații de argile - la nord de axa principală de drenaj, Hartibaciu). Alternanța de strate impermeabile de marne și argile cu strate
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986); la sud de Valea Hârtibaciului se află domurile Ilimbav și Rodbav. În jumătatea nordică a podișului, unde predomină nisipurile ușor cimentate, cuestele sunt bine exprimate în relief, cu pante accentuate. În condițiile unei vegetații ierbacee, acestea sunt afectate de eroziunea în suprafață, alunecări superficiale, torențialitate, evoluând predominant prin retragere. Accesibilitatea dificilă a versanților pentru utilizările agricole a impus amenajarea lor în agroterase (vechi, cu pajiști). Podișul Hârtibaciului
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
actuale. Parametrii morfografici și morfometrici, prin valorile lor, în strânsă interacțiune cu structura substratului petrografic, confirmă principala caracteristică a Podișului Hârtibaciului: dinamica accentuată a versanților. Astfel, densitatea fragmentării are valori cuprinse între 2 și 3,5 km/km, iar energia reliefului variază între 90 și 300 m/km. Declivitatea variază de la 5-10 pe suprafețele structurale, la peste 55 pe abrupturile cuestice, menținându-se între 2 și 5 pe podurile teraselor și suprafețelor de nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
2 și 5 pe podurile teraselor și suprafețelor de nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de 15-25. Versanții cu pante mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren.
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
strâmtoarea Hendriksen iar la sud de peninsula Grinell din nord-vestul insulei Devon prin canalul Belcher. Insula Cornwall are o formă aproximativ rectangulară, cu o lungime de cca. 90 km și o lățime de 30 km. Din punct de vedere al reliefului, ea poate fi împărțită de la est la vest în trei sectoare, sectoarele laterale cuprinzând câmpii relativ joase, cu înălțimi de 10-50 m, iar sectorul central zone mai înalte, cu altitudini de 75-200 m. Cel mai înalt punct de pe insulă este
Insula Cornwall, Canada () [Corola-website/Science/316938_a_318267]
-
cazul municipiului Suceava centrul este dispus în partea sud-estică a orașului. În partea de nord și nord-vest, zona centrală se continuă cu cartierul Zamca, iar către vest cu cartierul Areni. În partea nord-estică a zonei centrale se află Hărbăria, unde relieful coboară (abrupt în unele locuri) către valea râului Suceava. Principalele artere rutiere care străbat zona centrală sunt: Bulevardul Ana Ipătescu, Strada Ștefan cel Mare, Strada Nicolae Bălcescu, Strada Petru Rareș, Strada Vasile Alecsandri, Strada Curtea Domnească (fostă Karl Marx), Strada
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
fizice în primul rînd, fiind delimitata spre sud-est de râma Munților Bistriței , la nord-est de Masivul Giumalău , la sud de peretele Călimanului și la nord de Munții Suhard , iar spre vest de Munții Bârgăului. Perspectiva asupra întregii zone arată un relief vălurit cu o altitudine medie de 800 m. Prezintă o treaptă mai înaltă de tip colinar cu altitudini între 800-1000 m situată la contactul cu zona montană împădurita și, o treaptă inferioară formată din terase și lunci de-a lungul
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
de culmi mai înalte ce reprezinta în cea mai mare parte prelungiri ale crestelor principale ale Masivului Călimani . Acest fapt determina separarea geografică a depresiunii în: este o depresiune tectono-erozivă drenata de Bistrița cu afluenții săi Dorna și Neagră Șarului. Relieful este sculptat în formațiuni sedimentare pliocene și vulcanice. Zona se încadrează sistemului depresionar subvulcanic intern, cu amprenta proprie de groapă tectonica provenită prin prăbușire. Evoluția s-a produs pe aripa vestică a cristalinului (Masivele Suhard, Giumalău și Bistriței) , căzut anterior
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
mari și de lipsa unei căi de acces directe din sudul depresiunii spre sudul țării. Gradul de accesibilitate în interiorul zonei împarte în sens descendent depresiunea în 3: Comunicarea Depresiunii Dornelor se face: Depresiunea Dornelor dacă este veche că forma de relief, este relativ nouă în ceea ce privește colonizarea umană. Altitudinea mai mare și climatul răcoros cu multă umiditate, desimea pădurilor de conifere și mlaștinile numeroase, situarea în afara drumului care mergea pe vremuri de la Rodna Veche prin Suhard pentru a coborî în valea Bistriței
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
tradițional de viață încă bine păstrate, fapt ce o face să fie preferată pentru turismul montan activ, pentru odihnă și relaxare și pentru sporturi de iarnă. Culmile domoale acoperite de păduri pășuni și finețe, dispunerea în trepte a formelor de relief și peisajul agropastoral conferă pitoresc și armonie peisagitică, iar în plus este un loc ce adaugă la aspectele naturale reale calități etnografice. Obiectivele turistice sînt numeroase. Municipiul Vatra Dornei cu poziție relativ centrală, este singurul centru cu servicii de bază
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 25 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. Zona Cheile Tătarului (cunoscută și sub denumirea de "Pietrele Tătarcii") reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poiene; ce conferă locului un pitoresc aparte. Versanții sunt acoperiți în mare parte cu pădure de foioase (întreruptă pe alocuri de formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 22 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. reprezintă zona montană dintre "„Vârful Calu”" (1.540 m.) și "„Piatra lui Orban”" (1.435 m.), areal cu un relief (din punct de vedere geomorfologic extrem de variat) alcătuit din văii, doline, abrupturi stâncoase; poiene, păduri, pășuni și pajiști; ce adăpostește o gamă diversă de floră specifică Orientalilor și faună constituită din specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
ul este un factor terapeutic natural dependent de condițiile locale de relief, altitudine, parametri climatici și vegetație, definit de suma caracteristicilor elementelor climaterice ce aparțin unei zone (climatice), ce prin parametri elementelor ei componente influențează organismul uman. Între anumite limite ale parametrilor însă, factorii respectivi nu influențează starea organismului,astfel că ei
Bioclimat () [Corola-website/Science/325447_a_326776]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a -III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 2.382,80 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei. Aria protejată (suprapusă sitului de importanță comunitară - "Domogled-Valea Cernei") reprezintă un relief diversificat (doline, lapiezuri, ponoare, izbucuri, văii, peșteri, avene, abrupturi stâncoase, grohotișuri, pereți calcaroși, chei, canioane), poiene, pajiști, tufărișuri și păduri; de intres floristic, faunistic și geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul Natural Bucegi și se întinde pe o suprafață de 3.478 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală cu un relief bine diversificat (stâncării, crește, vai glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
al absidei și naosului, au fost găsite câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaș, de cult mai aparținea și un clopot, de mici dimnensiuni, spart, care are gravată pe el, în relief, cu litere latine și grecești, o inscripție, care cuprinde în ea și anul 1631:”Z 4.VI.1361.D.A. AKSURED SINROK GIS.N.D.O.GAM. CA SILPS”. În traducerea profesorului de limba latină Ilie Butoi, această inscripție ne face cunoscut
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
în partea de sud a Munților Leaota, la o altitudine de 800 m, în partea nordică a satului Cetățeni, în versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
are numele doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul). Potrivit unui vechi procedeu de influență bizantină, biserica a fost sfințită fără a fi pictată, ci numai împodobită cu icoane și tâmplă sau catapeteasmă. Sub Crucea de la Răstignire, pictorul a scos în relief portretul lui Matei Basarab voievod, precum și a lui Ștefan, mitropolitul Țării Românești. Această pictură s-a executat între anii 1648-1654, timp de 6 ani, și a rămas până în zilele noastre o veritabilă capodoperă a picturii și sculpturii românești. Pictura bisericii
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
latura de sud, restul fiind lărgite sau adause ulterior. Din punct de vedere decorativ, se distinge tradiționala atenție acordată intrării, prin sculptura pridvorul și a portalului din jurul ușii de intrare. Biserica este încinsă pe din afară de un brâu sculptat în relief, cu treceri atente de pe o bârnă pe alta. De remarcat consolele cu capete de cai de sub streașină, în exterior, și de sub nașterea boltei, în interior. Bolta navei, cerimea, este întărită de două arcuri dublouri puternic profilate, în funie. Portalul de la
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
Nava de cercetare marină este o navă specială destinată cercetării științifice pe mări și oceane, a apelor și reliefului submarin, în special în domenii de oceanografie, meteorologie, curenți marini, floră și faună etc. Aceste nave sunt dotate cu aparatură modernă, laboratoare, precum și cu ambarcațiuni auxiliare. În afară de echipaj, la bord se află mai mulți oameni de știință. Unele din aceste
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
F. Bellingshausen și M. P. Lazarev cu navele "Mirny" și "Vostok" care ajung la Cercul Polar de Sud și dovedesc existența celui de al șaselea continent, Antarctica. Expedițiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus un accent deosebit pe cunoașterea reliefului submarin, efectuându-se măsurători în special de adâncime. Navele americane "Arctic" și "Cyclope" (1856-1857) au efectuat numeroase sondaje în Oceanul Atlantic pentru instalarea unui cablu transatlantic. Fregata engleză "Challanger" de 2306 t sub conducerea lui Wyville Thompson, a făcut înconjurul lumii
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Sec (Sekul), Scursura Pârâului, Pârâul Făgețel, Pârâul „Rediza", Pârâul Toplița. Unele din ele sunt active și astăzi, altele și-au părăsit albiile sau au dispărut. Adâncimea apei freatice variază de la un timp la altul, în funcție de adâncimea stratului impermeabil sau de relief între 0,50-8,00m, 16-20m. Apă fântânilor scade, dar nu seaca niciodată nici pe timp de arșiță. Rețeaua hidrografica o formează pârâurile Volovăț și Sucevița, alimentate mai ales din precipitații și de alte pârâiașe mai mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de rangul IV. Aceeași lege include satul în lista cu localitățile în care s-au produs scăderi accentuate de populație în perioada 1966-1998 - între 30 și 50% - și care necesită acțiuni de sprijin și revitalizare. Descrierea detaliată a cadrului fizico-geografic (relief, climă, hidrografie, etc.) se găsește consultând pagina wikipedia dedicată comunei Bordei Verde Infrastructura socio-edilitară a satului Bordei Verde include: La recensământul din 2002, populația satului era de 1.559 de locuitori, aproape în întregime români. Marea majoritate a populației aparține
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]