9,175 matches
-
ne ducem în dormitorul lui mami. În clipa în care deschid ușa, îi văd pe Suze și pe Danny stând pe pat, cu Ernie întins lângă ei și dând din piciorușele rozalii. Și, agățată de ușa de la șifonier, se află rochia de mireasă a lui mami, la fel de albă și de învolănată ca întotdeauna. — Suze! exclam și-i dau un pupic. Și frumosul de Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el îmi zâmbește larg, expunându-și gingiile. — Ai reușit. Suze îmi surâde și ea. Bravo, Bex. — Doamnă B, Suze tocmai mi-a arătat rochia tradițională de mireasă a familiei, spune Danny, ridicând din sprâncene în direcția mea. E... cu adevărat unică. — Rochia asta are nouă vieți! spune mami încântată. Credeam că s-a distrus, dar n-a mai rămas nici urmă de cafea! — Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi zâmbește larg, expunându-și gingiile. — Ai reușit. Suze îmi surâde și ea. Bravo, Bex. — Doamnă B, Suze tocmai mi-a arătat rochia tradițională de mireasă a familiei, spune Danny, ridicând din sprâncene în direcția mea. E... cu adevărat unică. — Rochia asta are nouă vieți! spune mami încântată. Credeam că s-a distrus, dar n-a mai rămas nici urmă de cafea! — Ce miracol! zice Danny. — Și chiar în dimineața asta, micul Ernie a încercat să dea piure de mere pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar în dimineața asta, micul Ernie a încercat să dea piure de mere pe ea... — Pe bune? zic, uitându-mă la Suze, care se îmbujorează vag. — Dar noroc că o acoperisem cu husa de plastic! spune mami. Se duce la rochie și îi scutură ușor volanele, cu ochii vag înroșiți. De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu? Nu e o prostie, zic și o îmbrățișez. Asta înseamnă o nuntă la urma urmei. — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic, uitându-mă la Suze, care se îmbujorează vag. — Dar noroc că o acoperisem cu husa de plastic! spune mami. Se duce la rochie și îi scutură ușor volanele, cu ochii vag înroșiți. De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu? Nu e o prostie, zic și o îmbrățișez. Asta înseamnă o nuntă la urma urmei. — Doamnă Bloomwood, să știți că, atunci când Becky mi-a descris rochia, spune Danny, nu mi-a descris-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu? Nu e o prostie, zic și o îmbrățișez. Asta înseamnă o nuntă la urma urmei. — Doamnă Bloomwood, să știți că, atunci când Becky mi-a descris rochia, spune Danny, nu mi-a descris-o deloc în toată splendoarea ei. Îmi permiteți însă să-i fac câteva mici modificări? — Sigur, dragule! spune mami și se uită stresată la ceas. Ei, trebuie să vă las. Trebuie să văd ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar. — Nu te atingi de ea, zic, întorcându-mă. — Poftim? — Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata. Am pe mine rochia ca un cârnat. Pe față am machiajul Mireasa Primăvară Radioasă, ușor atenuat cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când e momentul potrivit, intervine Clive ironic Îmi aduc și acum aminte când ai ieșit dintr-un sens giratoriu. Era să ne omori pe-amândoi! — E OK. Nu s-a întâmplat nimic. Haideți, putem pleca? Mă urc în mașină, aranjându-mi rochia în jurul meu și tati se urcă lângă mine. Atunci ne vedem acolo, da? spune Tom posomorât, iar eu îmi dau ochii peste cap. — Tom, vrei să te luăm cu noi? — A, mersi. Ar fi bine. Bună, Graham, spune stângaci către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în lături simultan. Mă holbez mirată, întrebându-mă dacă visez, în clipa în care Michael coboară, încă îmbrăcat în costumul pe care l-a avut la Plaza. Întinde o mână cuiva din taxi și secunda următoare apare Laurel, în aceeași rochie Yves St Laurent, cu mânecile suflecate. — Nu întârzia din cauza noastră! zice. Ne strecurăm și noi undeva în spate... — Dar... ce naiba faceți aici? — Ce limbaj e ăsta? spune Clive, cu reproș. — Ce rost are să ai în subordine peste câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când te măriți. — De-adevăratelea, spune Michael în urechea mea. Îmi scot pălăria în fața ta, Becky. Când ei dispar în biserică, tati și cu mine pornim pe alee spre terasa unde ne așteaptă cu nerăbdare Suze. E îmbrăcată într-o rochie albastru-argintie și Ernie e în brațele ei, într-un costum asortat. Trag cu ochiul în biserică și văd acolo chipurile tuturor celor din familia mea, ale tuturor prietenilor, ale tuturor prietenilor și cunoscuților lui Luke. Toți stau unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va dezvolta un alt proiect urbanistic, Hamburg Family Mortuaries Inc. își rezervă dreptul de a realoca spațiul pentru morminte, cu un preaviz de 30 de zile (vezi termenii și condițiile atașate). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ La cumparaturi in rochie de mireasa.doc PAGE 281
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea pare menită să contracareze legenda „evreicei frumoase și ele gante”. Este cazul unui personaj, baroneasa Ada von Stein, din povestirea Voința de fericire scrisă de Thomas Mann În 1895 : „Era pur și simplu o evreicuță urâtă, Îmbrăcată Într-o rochie gri lipsită de gust”. Proză de tinerețe, În care romancierul german (pe atunci În vârstă de 20 de ani) Își dezvăluie unele „incipiente accente antisemite”, În formularea lui Ion Ianoși <endnote id="(785, p. 373)"/>. Tot la sfâr șitul secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decât orice altă femeie pe care am văzut-o vreodată. Ele purtau veșminte atât de elegante și erau Împodobite cu lanțuri de aur și inele cu pietre prețioase, Încât unele dintre contesele noastre engleze ar rivaliza cu greu cu ele. Rochiile lor aveau trene lungi și minunate, ca acelea purtate de prințesele care au servitoare a căror singură Îndeletnicire este de a le purta trena. Aceasta demonstrează marea bogăție a unora dintre evreii din Veneția” <endnote id="(225, p. 108)"/>. Probabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale argintarilor și aurarilor aromâni olimpiani [...]. Mai nu se vede pe stradele Salonicului evreică care să nu aibă și ceva mătasă pe ea, măcar brâul, dacă nu poate mai mult. Evreicele bogate, Însă, sunt În toate zilele săptămânii Îmbrăcate În rochii de mătasă de mai multe culori” <endnote id="(258, p. 576)"/>. După cum se vede, În urmă cu vreo două-trei secole, unul dintre elementele esențiale ale eleganței femeilor evreice (și nu numai) era mătasea. Or, În secolele XVII-XIX, mătasea naturală era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost obligați să poarte, pe lângă Judenhut, și rondela de stofă galbenă (rota). Conform unui decret papal din 1257, evreicele erau obligate să poarte fie un văl cu două dungi albastre (oralia), fie o pălărie cornută (cornalia), fie clopoței la poalele rochiilor - un stigmat sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poziția noastră, revolta lui e mai emoționantă decît a ei ; ducele e cel mai emoționant personaj din film pentru simplul motiv că e cel mai adevărat. Keira Knightley n-are inteligența și cultura lui Fiennes ; deși știe să poarte o rochie de bal, ea nu poate face salturi imaginative în alte epoci și în alte mentalități. Nu-și poate reprezenta suferința ducesei decît în termeni moderni mai precis, în termeni de cît de greu mi-ar fi mie , nu se poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un singur personaj să-și sacrifice viața ; aici există două sau trei sacrificii (nu reușesc să mi amintesc dacă și cîrciumarul Ivan). Luhrmann e cu siguranță conștient de faptul că, intensificînd cu atîta voluptate fiecare moment special (apariția eroinei în rochie de bal) sau nici-măcar-special (zău dacă nu intensifică, prin ralantiuri, fiecare momențel în care eroul sare cu calul peste vreun obstacol), o s-o dea inevitabil în limbajul advertising-ului (care în mare asta e : retorică hollywoodiană clasică, intensificată și golită
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fântână și s-au chinuit mult până au reușit să mă scoată la suprafață. Văzându-mă cum tremur și pentru că Dică nu a vrut să-mi dea nimic de pe el (menționez că avea probleme mentale), femeia s-a dezbrăcat de rochie și a pus-o pe mine. În acest mod, Dumnezeu m-a salvat de la moarte pentru prima dată. A doua experiență În vara anului 1976, am fost în vizită la sora mea care se măritase în Ceptura, județul Prahova. Am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și rochii vechi, uzate, și în gospodăriile țărănești se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori diferite și cu modele. Cei mici așezați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și locuia de mai mulți ani în Galați. Ea avea numai băieți, mai mici ca vârstă ca Emilia iar Zoița era bucuroasă că a căpătat ajutor încă o mână de femeie în casă, ea având și de lucru să coase rochii și așternuturi pentru clienți și trebuind să pregătească și hrană pentru cei din casă. Unul din băieții ei, Costică, căruia toți îi spuneau Tică, suferea de piept iar medicii diagnosticaseră că are TBC pulmonar. în scrisoare tocmai despre Tică era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie pentru Ruxanda Toloacă, Emilia croind și trăgând la mașină iar Maricica broda niște floricele albastre pe piepții rochiei, frumos și cu atenție cusute. Maria, mama lor strânsese vasele și le spalase iar acum se gândea să pregătească masa de seară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie pentru Ruxanda Toloacă, Emilia croind și trăgând la mașină iar Maricica broda niște floricele albastre pe piepții rochiei, frumos și cu atenție cusute. Maria, mama lor strânsese vasele și le spalase iar acum se gândea să pregătească masa de seară când deodată, se auzi o bubuitură puternică și un fum negru umplu ograda, de nu se mai vedea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Caragiale. Pentru Stendhal, romanul este nimic altceva decât „o oglindă purtată de-a lungul unui drum”, oglindă în care se reflectă băltoacele și relieful accidentat al acelui drum. În aceeași oglindă burghezul își aranjează jobenul și cravata, doamnele pălărioarele și rochiile. Ce vedem atunci când privim în oglinda operei lui Caragiale ? Oglinda de la bun început ne joacă o festă, cea mai mică dintre toate, o primă deformare pe care o uităm aproape imediat. În oglindă stânga a devenit dreapta și viceversa ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
egipteni), trompețele și-o ciocolățică, după care am ajuns, în sfârșit, la Hotel „Lido” unde am fost cazați pe la ora 3 dimineața aproximativ, nu înainte de-a servi o băutură tradițională, roșie, rece și servită de-un arab îmbrăcat în rochie albastră lungă și cu turban pe cap. Nu vreau să mă refer la nimic legat de cazare, pentru că nu asta rămâne în suflet pentru anii următori. Pot spune că hotelurile lor, deși de trei stele, nu poți spune că sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
obosiți, șezând pe jos, cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți sau japonezi, toți veniți să-l vadă pe „marele Picasso”. Eu, recunosc, am fost emoționată cu două zile înainte de-a ajunge aici, m-am îmbrăcat special în rochia bleu cu pălăria bleumarin, în ideea de a-mi face o fotografie lângă vreuna din lucrările pictorului din perioada albastră. Îmi citise și mă pregătise Liviu, fără a-mi impune vreo impresie personală. Știam că mai întâi voi vedea lucrările
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]