8,560 matches
-
an mai tarziu. Cu sprijinul economistului scoțian John Law care a implementat introducerea banilor de hartie în Franța în timpul regentei tânărului rege Ludovic al XV-lea al Franței, soțul ei a făcut avere. În scopul de a încerca să netezească ruptura dintre Casă de Condé și Casa de Orléans, prințesa a aranjat căsătoria dintre fiul ei și verișoară lui primară, Louise Diane d'Orléans. După decesul mamei sale în iunie 1743, a cumpărat "castelul Louveciennes", care mai târziu a revenit Coroanei
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
funcționari cu rang înalt la palat și politicieni notabili. Ei au exercitat o puternică influență asupra lui Pedro al II-lea ani de zile și nu au permis rivali care să le conteste pozițiile. Facțiunea curtenilor a încercat să exploateze ruptura familiei imperiale în propriul avantaj. Curtenii i-au făcut aluzii împăratului că Áquila complotează împotriva tronului, deși acest lucru nu era adevărat. Tânărul și nesigurul împărat a fost înclinat să accepte acest fapt iar contele a început să fie disprețuit
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
a învățat să fie nu numai imparțial și harnic, dar, de asemenea, curtenitor, răbdător și plăcut. Și-a stăpânit emoțiile, niciodată nu și-a pierdut firea sau nu a fost grosolan în public. În timp, a trecut chiar și peste ruptura cu Áquilas. Cel mai important, această perioadă a reprezentat sfârșitul Fracțiunii curtenilor. Relația dintre Teresa și Pedro n-a fost niciodată pasională. Cu toate acestea, s-a dezvoltat o legătură bazată pe familie, respect reciproc și duioșie. Împărăteasa a fost
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
minute 8 lovituri (5 de pe Bismarck, 3 de pe Prinz Eugen), și s-a retras cu avarii serioase, sub o perdea de fum, cu mare parte din ofițerii seniori uciși și cu 600 de tone de apă intrate în chilă prin rupturile plăcilor de oțel. Urmărirea Scufundarea navei-amiral ""Hood"" într-o bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
onorific de "Fraisident-Pondateur". Cu toate acestea, nu trebuie subestimat rolul lui Raymond Queneau în calitate de cofondator. Însuși François Le Lionnais îl recunoaște, lăudând "bogăția erudiției", "finețea analizei" și "pertinența intervențiilor" sale.. În plus, trecutul său în grupul suprarealist, dar mai ales ruptura de acesta, par să fi influențat puternic principalele perspective ale "OuLiPo", la începuturile sale. Într-adevăr, a treia parte a anti-definiției atelierului (prezentată la începutul articolului), insistă asupra caracterului nealeatoriu a literaturii potențiale. Această idee provine de la Queneau. El este
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
Bath din partea Mării Britanii, Ordinul Lenin din partea Uniunii Sovietice, Ordinul Suprem al Crizantemei din partea Japoniei, Crucea Federală de Merit din partea Germaniei, si Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene din partea Italiei. Cu toate acestea, decorațiile au fost prezentate rar. După ruptura dintre Țîțo și Stalin în 1948 și inaugurarea să ca președinte în 1953, Țîțo purta rar uniformă cu exceptia cand era prezent la o activitate militară și apoi (cu excepții rare) purta doar panglicile iugoslave din motive concrete. Toate premiile sale
Premiile și decorațiile lui Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/320677_a_322006]
-
si Louise Élisabeth de Bourbon au aranjat căsătoria lui cu verișoară să de 17 ani, Louise Henriette de Bourbon (1726-1759), membră a Casei de Boubon-Conti, o altă ramură a Casei de Bourbon. S-a sperat că aceasta căsătorie va închide ruptură veche de cincizeci ani între cele două familii. Tatăl lui Louis Philippe, "Louis le Pieux", și-a dat consimțământul pentru căsătorie în credința că, deoarece tânără mireasă a fost crescută într-o mănăstire, ea ar fi fost un model de
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
avut loc la 23 aprilie 1773 "într-o strictă intimitate". Că dar de nuntă, Ducele de Orléans a dăruit soției sale castelul Sainte-Assise. În 1780, Louis Philippe a dăruit fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
(născut "Erik Weisz", n. 24 martie 1874, Budapesta - d. 31 octombrie 1926, Detroit) a fost un iluzionist american originar din Ungaria, actor și producător de film. Houdini a murit de peritonită, în urma unei rupturi de apendice. Evenimentul care a dus la moarte, se crede a fi o reprezentație la universitatea McGill, unde un student, J. Gordon Whitehead, l-a întrebat pe Houdini dacă poate suporta să fie lovit în abdomen fără a simți nici o
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
universitatea McGill, unde un student, J. Gordon Whitehead, l-a întrebat pe Houdini dacă poate suporta să fie lovit în abdomen fără a simți nici o durere. Primind răspuns afirmativ, acesta l-a lovit de repetate ori pe magician, cauzându-i ruptura de apendice. Cum Houdini suferea de apendicită de câtva timp, el a refuzat tratamentul medical, continuând să călătorească. moare la spitalul Detroit's Grace, la ora 1:26 pm, în camera 401, pe 31 octombrie 1926, în vârstă de 52
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
un eveniment istoric din Grecia generat de neînțelegerile dintre regele Constantin I și premierul Eleftherios Venizelos cu privire la posibilitatea intrării în război de partea uneia dintre taberele primei conflagrații mondiale. Neînțelegerile și demiterea lui Venizelos de către rege au dus la o ruptură profundă dintre cei doi, care s-a prelungit în rândul sprijinitorilor celor doi și mai departe în societatea greacă. Grecia s-a împărțit în două tabere politice radical opuse, după ce Venizelos a organizat un stat separat în nordul Greciei și
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
militari eleni l-au forțat pe Venizelos să demisioneze din fucție. [[Image:Ελευθέριος Βενιζέλος.jpg|right|thumb|200px|Eleftherios Venizelos, premierul Greciei, a crezut că interesele Greciei cer intrarea în război de partea Aliaților]] Demisia lui Venizelos a provocat prima ruptură în societatea elenă și a provocat o luptă politică între rege și susținătorii lui pe de-o parte și sprijinitorii fostului premier, pe de alta, care a forțat convocarea alegerilor generale în 1915. Alegerile au fost câștigate de [[Partidul Liberal
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
israelian s-a afirmat, în parte, că guvernul libanez a fost responsabil pentru acțiunea care a avut punctul de plecare pe teritoriul său". Un colonel israelian în retragere a explicat că motivul atacului a fost acela de a crea o ruptură între populația libaneză și simpatizanții Hezbollah printr-un preț greu pretins de elitele din Beirut. Pe 16 iulie guvernul israelian a dat un comunicat prin care a explicat că, deși Israelul s-a angajat într-un război pe teritoriul Libanului
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a abdicat împreună cu alți prinți germani când toate dinastiile germane au fost desființate de către guvernul provizoriu german, care a fost stabilit atunci când însuți împăratul a abdicat și a fugit din Germania în exil în Olanda. Izbucnirea Primului Război Mondial a creat o ruptură între familia regală britanică și verii săi din Hanovra. La 13 mai 1915, regele George al V-lea al Marii Britanii a dispus scoaterea Ducelui de Cumberland din Ordinul Jartierei. În conformitate cu termenii privării de titluri, la 28 martie 1919, numele său
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
autorului.” Ally a spus că această carte îl relevă pe autor ca fiind „victima colonialismului britanic al secolului al XIX-lea”. Rushdie însuși a confirmat această interpretare a cărții sale, spunând că nu este despre islam, „ci despre emigrare, metamorfoză, ruptura de sine, dragoste, moarte, Londra și Bombay.” El a spus și că „este un roman care s-a întâmplat să conțină o condamnare a materialismului occidental. Tonul este comic.” După apariția controverselor, unii intelectuali care cunoșteau noua carte, dar și
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
intrării în război în timpul campaniei electorale și a cucerit alegerile legislative din mai 1915. În calitatea de premier, Venizelos a mobilizat armata pentru a-i ajuta pe sârbi, dar a fost demis de rege. Această acțiune a regelui a definitivat ruptura dintre monarhiști și Venizelists, ducând la apariția a ceea ce grecii au numit „Schisma Națională”, care avea să domine viața politică elenă pentru mai multe decenii. În august 1916, ofițerii loiali liberali au declanșat o rebeliune în orașul Thessaloniki, care a
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a pamfletului. Istoriografia a subliniat ruptura întruchipată de "J'Accuse...!", în contrast puternic cu toată opera jurnalistică anterioară a scriitorului. Deși ascuțite, pertinente, picante, articolele lui anterioare nu mergeau niciodată dincolo de o anumită măsură, pe care presa în care a publicat autorul, fără îndoială, nu i-
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
regele George al III-lea al Regatului Unit. La Berlin, Ernest s-a îndrăgostit de singura fiică a împăratului Wilhelm, Prințesa Victoria Luise a Prusiei. La 24 mai 1913, Ernest și Victoria Louise s-au căsătorit. Această căsătorie a încheiat ruptura de decenii între Casele de Hohenzollern și Hanovra. Nunta prințului Ernest Augustus și a prințesei Victoria Louise a fost, de asemenea, ultima mare adunare a suveranilor din Europa (mulți dintre ei erau descendenți atât ai reginei Victoria cât și ai
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, se vede o distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică, evoluând latent sau se poate manifesta
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
Senghor, "negritudinea este, de fapt, o cultură". Este totalitatea valorilor economice, politice, intelectuale, morale, artistice și sociale ale popoarelor din Africa și ale minorităților negre din America, Asia și Oceania. Mai este și un „cuvânt cheie ce avea să marcheze ruptura cu umilințele Africii coloniale”: „Născută în perioada în care imperiile coloniale erau pe punctul de a se destrăma, noțiunea de negritudine este echivalentă cu un refuz al asimilării și cu necesitatea regăsirii propriei identități, modificată adeseori în contact cu ideologii
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
din urmă, intransigența lui Wilhelm, sprijint de Bismarck, a determinat familia să-și dea acordul oficial. Familia îi spunea Augustei "Dona". S-a bucurat de o relație oarecum bună cu soacra ei, Victoria, care a sperat ca Dona va vindeca ruptura dintrea ea și fiul ei, Wilhelm; din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Împărăteasa a fost de asemenea supărată că titlul de Șef al Crucii Roșii i-a fost acordat Donei, care nu avea experiență în munca de caritate
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
-i ceară prietenului său să semneze o petiție care cerea revizuirea procesului, dar acesta din urmă a refuzat, a rupt legăturile cu Zola și cu Blum la începutul lui decembrie, și a început să popularizeze termenul de „intelectual”. Această primă ruptură a fost preludiul unei divizări a elitelor culturale, ce a urmat după 13 ianuarie. Deși afacerea Dreyfus ocupa din ce în ce mai mult discuțiile, lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era un stat socialist, dar nu făcea parte din Blocul răsăritean. În 1948, ca urmare a rupturii dintre Tito și Stalin, Iugoslavia a întrerupt relațiile cu Uniunea Sovietică și aliații ei, iar în timpul Războiului Rece a devenit unul din membrii de frunte ai Mișcării de Nealiniere. După invazia sovietică din Cehoslovacia, în 1968, conducerea iugoslavă a început
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
trepte marginale și umeri de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii versanți ai Văii Dreptului și pe cel drept al văii Văratec). Regiunea analizată a oferit, încă din cele mai vechi timpuri
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Aventură a unei conștiințe artistice autentice și neliniștite, imagine amplă a unei cariere exemplare, opera lui Marin Gherasim este și mărturia unui timp și a unei opțiuni. Ea descrie convingător atît ruptura față de ideologizarea deceniului șase, cît și de pictura precaută, cuminte și neutră. în definitiv, atestă fuga unei întregi generații din paradigma retiniană și intrarea precipitată în accea a unui spiritualism larg, ale cărui dimensiuni vor trebui cîndva analizate mai amănunțit
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]