8,833 matches
-
colectiv. Respectul datorat acestuia fusese a fost enunțat de multă vreme, în Biblie, de autorul Proverbelor: Teme-te de Dumnezeu și de rege (Prov 24, 21). Aparent, afirmației lui Isus: Pune-ți sabia în teacă; pentru că toți cei care scot sabia, de sabie vor pieri (Mt 24, 52), i se împotrivește o alta: Acum cine nu are desagă, să-și ia și tot astfel și pungă; și cine nu are, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie (Lc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datorat acestuia fusese a fost enunțat de multă vreme, în Biblie, de autorul Proverbelor: Teme-te de Dumnezeu și de rege (Prov 24, 21). Aparent, afirmației lui Isus: Pune-ți sabia în teacă; pentru că toți cei care scot sabia, de sabie vor pieri (Mt 24, 52), i se împotrivește o alta: Acum cine nu are desagă, să-și ia și tot astfel și pungă; și cine nu are, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie (Lc 22, 36
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scot sabia, de sabie vor pieri (Mt 24, 52), i se împotrivește o alta: Acum cine nu are desagă, să-și ia și tot astfel și pungă; și cine nu are, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie (Lc 22, 36). Deși Isus ne vorbește alegoric, ne face să înțelegem totuși că orice persoană, inclusiv creștinul, are dreptul să se apere împotriva violenței altuia, chiar și când aceasta se referă la apărarea propriei patrii. Violența poate veni din partea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
defensive. Vastitatea și complexitatea teologiei păcii neotestamentare ne pretinde o examinare precisă a fragmentelor direct corelate, din cadrul prezentei tematici. Lc 22,36.38 scrie: Acum însă cel care are să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere... Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Le-a spus lor: Sunt de ajuns. Din întreg contextul se înțelege că Isus vorbește metaforic pentru a simboliza ostilitatea lumii: pune bătălia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezentei tematici. Lc 22,36.38 scrie: Acum însă cel care are să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere... Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Le-a spus lor: Sunt de ajuns. Din întreg contextul se înțelege că Isus vorbește metaforic pentru a simboliza ostilitatea lumii: pune bătălia escatologică în raport cu misiunea pacifică din Galileea. Nu laudă violența, după cum se poate observa și din răspunsul său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
romane, nu are nici o intenție de a se revolta politic. Acest lucru a fost foarte bine înțeles de Paul din Tars când cheamă creștinii să se supună autorităților civile (cf. Rom 13,1-7), care purtau ca simbol al puterii o sabie lungă, îngăduite de Dumnezeu pentru binele social. Concepția, exprimată într-un moment de tensiune deosebită pentru orânduirea imperială, voia să se opună ideilor antiromane, de factură iudaică extremistă care puteau persista chiar și printre cei convertiți la creștinism. Noul Testament produce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a conștiințelor. Isus, iertându-și dușmanii pe cruce (cf. Lc 23, 34), sigilează valoarea alegerii fundamentale a creștinului. Fragmentul din Mt 10, 34: Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie, se poate înțelege prin Lc 12, 51, unde se vorbește despre împărțire în loc de sabie. Cristos subînțelege necesitatea depășirii afecțiunilor și a legăturilor sensibile, puse acum într-o nouă lumină: nu mai are sens doar legătura de sânge pentru o solidaritate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alegerii fundamentale a creștinului. Fragmentul din Mt 10, 34: Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie, se poate înțelege prin Lc 12, 51, unde se vorbește despre împărțire în loc de sabie. Cristos subînțelege necesitatea depășirii afecțiunilor și a legăturilor sensibile, puse acum într-o nouă lumină: nu mai are sens doar legătura de sânge pentru o solidaritate umană, întrucât noul raport dintre ființe a fost înălțat în transcendența lui Dumnezeu. Din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precursorul lui Cristos. Dacă există o evoluție-depășire în antica și noua Lege iudaică, tot astfel trebuie să fie presupusă și o evoluție-completare între precursor și revelația evanghelică. Comportamentul lui Isus din Ghetsemani. Evangheliștii ne prezintă episodul slujitorului lovit de o sabie alături de actul pacificator al lui Cristos, când unii dintre cei prezenți, probabil discipoli, l-au întrebat pe Isus: Doamne, să lovim cu sabia? (Lc 22, 49), și îndată unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot. Intervenind, Isus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precursor și revelația evanghelică. Comportamentul lui Isus din Ghetsemani. Evangheliștii ne prezintă episodul slujitorului lovit de o sabie alături de actul pacificator al lui Cristos, când unii dintre cei prezenți, probabil discipoli, l-au întrebat pe Isus: Doamne, să lovim cu sabia? (Lc 22, 49), și îndată unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot. Intervenind, Isus a spus: Lăsați, până aici! (22, 51), arătând renunțarea la orice act de apărare-ofensivă violentă, neomițând denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals și nedrept al cărturarilor și fariseilor. Atitudinea acestora este descrisă în textul lui Marcu (14, 48-49), unde fariseii și cărturarii erau mustrați cu asprime de către Cristos: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și toiege, ca să mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu m-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Intervenția lui Isus de a vindeca urechea slujitorului trebuie înțeleasă ca o atitudine nonviolentă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mărturisește iubirea față de dușmani până la sfârșit, iar vindecarea slujitorului ne indică o situație complexă: comportamentul concret al făcătorului de pace și încercarea de a o transmite și altora. În fragmentul din Matei întâlnim invitația peremptorie a lui Isus: Bagă-ți sabia în teacă, căci toți cei care scot sabia de sabie vor pieri (26, 52). Aici ni se revelează depășirea legii Anticului Testament: refuzul violenței evită suportarea legii talionului, abolită de-acum în favoarea celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slujitorului ne indică o situație complexă: comportamentul concret al făcătorului de pace și încercarea de a o transmite și altora. În fragmentul din Matei întâlnim invitația peremptorie a lui Isus: Bagă-ți sabia în teacă, căci toți cei care scot sabia de sabie vor pieri (26, 52). Aici ni se revelează depășirea legii Anticului Testament: refuzul violenței evită suportarea legii talionului, abolită de-acum în favoarea celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți se pare că nu pot să rog pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
indică o situație complexă: comportamentul concret al făcătorului de pace și încercarea de a o transmite și altora. În fragmentul din Matei întâlnim invitația peremptorie a lui Isus: Bagă-ți sabia în teacă, căci toți cei care scot sabia de sabie vor pieri (26, 52). Aici ni se revelează depășirea legii Anticului Testament: refuzul violenței evită suportarea legii talionului, abolită de-acum în favoarea celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes 6, 14-17). Platoșa, destinată să protejeze pieptul și spatele soldatului, a fost aleasă de Apostol pentru a simboliza credința și dragostea care apără inima creștinului de orice afecțiune păcătoasă; coiful, care acoperea capul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în luptă, era considerat instrumentul cel mai indicat să exprime speranța pe care o nutrește creștinul, încrezător în promisiunile lui Cristos; încălțările militare, folosite să protejeze picioarele și gambele, îi indicau sprinteneala și promptitudinea necesară creștinului în predicarea Evangheliei păcii; sabia era simbolul apărării sale. Sfântului Paul îi pare fascinant, apropriat, să descrie și să prezinte cele trei virtuți teologale, ca arme spirituale puternice, capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă orice intrigă: Pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obediență o laudă atât de mult? Nicidecum. Dacă pe de o parte, împăratul era considerat de creștini conducător al Imperiului, responsabilul ultimei monarhii pământești și, prin urmare, un membru al împărăției diavolului, pe de altă parte, tot el a primit sabia de la Dumnezeu, răzbuna răul și oprea catastrofa finală. În acest fel, și profesiunea soldatului se afla într-o dublă lumină: în măsura în care numele împăratului și al autorității salvgarda ordinea, soldatul devenea necesar și ca atare trebuia tolerat. Însă, în măsura în care slujea împărăției
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se graveze fețe de idoli, fiindu-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
El. Și este îmbrăcat într-o mantie stropită cu sânge; și numele lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Și oștile din cer îi urmau călări pe cai albi, purtând veșminte de vizon alb, curat. Și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile; și El cu toiag de fier le va păstori și va călca teascul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotputernic (Apoc 19, 11-15). Din sfintele Evanghelii aflăm că și Isus a recurs uneori la folosirea imaginilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întruchipată. Una dintre aceste fraze ne o reamintește pe cea folosită de ambasadorul roman, în fața senatului cartaginez, în istorisirea lui Tit Liviu: Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui (Mt 10, 34-36). Isus este Principele păcii, un Rege (In 18, 37
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui (Mt 10, 34-36). Isus este Principele păcii, un Rege (In 18, 37), iar ca Rege trebuie să distrugă împărăția potrivnică, împărăția pământească a satanei și a păcatului. El nu trebuie să folosească sabia (Apoc 19, 15) pentru a învinge; biruința sa nu depinde de sabie ori de o luptă în sensul omenesc; lupta sa va fi spirituală, dar va fi tot o luptă... Isus a recurs la modul de a vorbi al diplomaților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este Principele păcii, un Rege (In 18, 37), iar ca Rege trebuie să distrugă împărăția potrivnică, împărăția pământească a satanei și a păcatului. El nu trebuie să folosească sabia (Apoc 19, 15) pentru a învinge; biruința sa nu depinde de sabie ori de o luptă în sensul omenesc; lupta sa va fi spirituală, dar va fi tot o luptă... Isus a recurs la modul de a vorbi al diplomaților și al oamenilor politici, aparținând puterilor aflate în război. Conflictul dezlănțuit de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din Is 2, 3-4 care anunța o pace universală actualizabilă prin convertirea săbiilor și a lăncilor în pluguri și seceri. Asistăm la o reîntoarcere la starea primitivă a omului, care utiliza instrumentele de fier în baza unui raport pașnic cu pământul pe care îl lucra. Filozoful palestinian Iustin (100-165), transferat la Roma, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evidențiată de acest termen, până la sublinierea și implicarea personală pentru realizarea păcii sociale: Și noi toți cei care eram însetați de război, de măcelăriri reciproce și de orice soartă de rău, am transformat în toate părțile pământului instrumentele de luptă: săbiile în pluguri, lăncile în instrumente agricole și cultivăm pietatea, dreptatea, omenia, credința, speranța, care provine de la Tatăl prin Cel care a fost răstignit, șezând fiecare la umbra propriei sale vii, adică având fiecare o singură femeie ca soție. În ambele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
intrarea în noua religie mithraică, în cadrul ceremonialului, candidatul îndeplinea un sacramentum asemănător celui prestat de recruți în momentul înscrierii lor în armata romană. Inițiatului îi era însemnată fruntea cu un semn (signum), după care i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia să o împingă să cadă spunând în auzul celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]