10,656 matches
-
atît o insulă caut eu, cit un țărm. Un țărm pe care În același timp mi-l amintesc și l-am visat. Dacă aș rămîne În insula ta ar Însemna să renunț să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să ne simțim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o fericire care renunță să fie trează și să țină minte ce-a iubit? Eu plîng sau rîd, dar tu ce poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o părere de rău
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o părere de rău, dar tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și ar mai trebui să adaug că marea m-a Învățat să-mi privesc destinul În fața și să cred În ceva. Uite, vîntul Îmi umflă din nou pînza corăbiei. Plec. Trebuie să mă smulg din brațele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de mine. Dealtfel, cunosc acum În detaliu această parte a coastei. Nu știu dacă de la greci provine obiceiul de a clasifica totul, dar nu mi se Întîmplă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fericiri pierdute, atunci nu există decît fericiri imposibile. De ce să pierd clipa care trece umplîndu-mi palmele cu un nisip inutil? Pentru noi, Ulise, nu există trecut. Nici pentru zei nu există. Priviți cu atenție acest țărm. Valurile se izbesc de stînci, le spală și spuma se risipește. Nu rămîne nimic. Învață, Ulise, tot ce poți Învăța din acest exemplu ca să eviți suferința. Și În primul rînd Învață să uiți. Ce sens are țărmul pe care nu-l poți uita? Acolo valurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spuma se risipește. Nu rămîne nimic. Învață, Ulise, tot ce poți Învăța din acest exemplu ca să eviți suferința. Și În primul rînd Învață să uiți. Ce sens are țărmul pe care nu-l poți uita? Acolo valurile spală la fel stîncile și n-a rămas nimic din amintirea voastră. Zeii s-au despărțit de oameni cînd și-au sacrificat trecutul ca pe un animal și l-au ars. Dacă vreți Într-adevăr să deveniți nemuritori, Începeți cu asta, Învățați să uitați
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit să ne convingă piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif Împingîndu-și stînca spre punctul unde se va transforma În torță și din acest incendiu va ieși strălucitor și liber, gata să Înfrunte fără teamă Muntele. Singurătatea, scria Pavese, poartă În ea dorința de a ucide. De a ucide, bineînțeles, ceea ce o face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumină sau de zăpezi, Muntele... Față În față cu sfinxul, omul are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aripile pline de pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar ne poate face mai buni. Seamănă cu muntele meu De abia cînd s-a rostogolit stînca am Înțeles totul. Am revenit În vale, m-am Încordat din nou, dar ceva se schimbase În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am Înțeles totul. Am revenit În vale, m-am Încordat din nou, dar ceva se schimbase În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu stînca sa. Singur eu și destinul pe tot muntele. Și eu trebuia să hotărăsc dacă voi sui sau nu. CÎnd mi-am dat seama de acest lucru, am știut că pe muntele meu se Întîmpla un lucru pe care zeii nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
O noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iarăși mai departe... La lumina focului lui Heraclit, omul rămîne singur ca Înaintea sfinxului. CÎmpia Își dezvăluie astfel obrazul trecător. Ea hrănește, dar se deschide să primească și mormintele. Nimeni nu va fi Îngropat Între iluzii pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este disprețul său față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul de a-și Înfrunta, cu același orgoliu cu care a furat focul, greața dureroasă pe care o simte În timp ce vulturul Îi sfîșie carnea. Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările antice În care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările antice În care Prometeu aproape ignoră vulturul. Sculptorii clasici, ne lămurește Lessing, erau convinși că strigătele trebuie reduse la suspine ca să se evite o impresie dezagreabilă. Adevăratul Prometeu suferă Înfricoșător, singur pe o stîncă șiroind de soare, amintindu-și cum s-au petrecut lucrurile, mai Întîi la Împărțirea unui animal sacrificat unde el, titanul, l-a mîniat pe Zeus rezervîndu-i partea cea mai rea, apoi celelalte; focul, care este pentru el ceea ce era sfinxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor. Zeii știu că oamenii nu vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am molipsit de lenea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
inimii zeilor. Ar fi semnul pe care-l așteaptă Zeus; că nu mai țin minte cine sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În lanțuri de stîncă. M-ar putea elibera, deoarece aș rămîne robul indiferenței mele, lîngă un vultur inexplicabil. Aș umbla ducîndu-mi stînca peste tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]