11,591 matches
-
dregătoriile, de la prima până la cea din urmă” erau „cumpărate cu bani”. Cumpărarea domniilor costa enorm. De exemplu, Mihail Șuțu a plătit 3 milioane de piaștri, iar domnul Ioan Gheorghe Caragea, care plătise 8.000 de pungi cu galbeni pentru ocuparea tronului, a vândut 4.762 de titluri boierești, pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri. În visteria domnului intrau diferitele taxe indirecte, precum cele ale vămilor sau ale ocnelor de sare. Visteria statului era alimentată în principal dintr-
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
dornică să găsească o soluție politică, preferabilă unui conflict care ar fi complicat relațiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul țării). Tudor trebuia să țină cont și de nemulțumirea neascunsă a autorităților țariste față de caracterul de masă al mișcării inițiate în Oltenia. Declanșarea pe 22 februarie/6 martie 1821 a mișcării eteriste, ale căror forțe au traversat granițele Moldovei cu
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili. Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe aceeași bază ca în Muntenia. În primăvara lui 1822, de la București
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
recunoașterea oficială ca rege și primirea jurămintelor de credință. Succesiunea nu era una automată, ținând seama și de faptul că multi regi macedoneni au murit în condiții violente, mai înainte de a apuca să desemneze sau să procreeze un urmaș la tron, sau mai înainte ca să se asigure că succesiunea urmașului desemnat este ferită de orice primejdii. Crizele de succesiune erau relativ frecvente, în special în secolul al IV-lea î.C., în timpul căruia familiile magnaților din Macedonia Superioară au complotat pentru
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
fost uniți cu ea prin cele mai strânse legături ... este deci necesar ca principiul naționalităților să triumfe pentru toate statele europene interesate, deci și pentru România" Pe plan intern, la 27 septembrie 1914 murea Carol I, care era urmat la tron de Ferdinand I. Deși germanofil, Ferdinand a înțeles să domnească precum un „"bun român"” motiv pentru care a fost denumit de contemporanii săi "Ferdinand cel Leal". Opinia publică din România s-a orientat rapid, în majoritatea ei, spre Antantă. La
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
le sunt treapta ultimă a primului cor îngeresc, sfera de bază a corului și toți angeologii sunt de acord că ei reprezintă Tronul Atotputernicului și de aceea poartă acest nume, de . Sunt simbolul unirii Universului cu Dumnezeu Tatăl, au toate culorile curcubeului și sunt făpturi imense, cu mult deasupra oricărei închipuiri omenești a mărimii, de aceea nici n-au putut fi vreodată reprezentați
Scaune () [Corola-website/Science/306330_a_307659]
-
-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail Paleolog, fiul împăratului. Astfel, Dobrotici obține de la Greci titlul de "despot". În 1369, Dobrotici împreună cu Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe țarul bulgar Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. După aceasta, Dobrotici începe construcția unei flote la Varna. Manuscrise genoveze pomenesc despre lupte navale cu otomanii și genovezii (din 1374 și până în 1387, când deja stăpânea Ivancu), flota dobrogeană ajungând până în Trebizonda. În 1376, Dobrotici acționa diplomatic la
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva bogomililor. Treptat însă, românii și-au pierdut rolul în regatul asanestilor. Ioan a revenit în țară în 1218 și cu ajutorul boierilor, l-au capturat, orbit și înlăturat pe Borilă și a preluat tronul. Sub Ioan Assan al II-lea, statul vlaho-bulgar a atins expansiunea și influență să internațională cea mai largă. Ioan s-a intitulat țar al bulgarilor și al grecilor. Și-a întins stăpânirea de la Marea Neagră până la Marea Adriatică, de la Dunăre la Adrianopol
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
regele maghiar a înființat banatul de Severin. Ioan Asan al II-lea a murit în 1241, iar fiul și fratele său au fost uciși de boieri. Ultimul țar al regatului Asăneștilor, Căliman al II-lea, a fost alungat în 1258. Tronul a fost preluat de bulgari ce și-au revendicat vechea dinastie a primului țarat bulgar. După 1241, țaratul a pierdut teritoriile obținute de Ioan Asan II și rolul primordial în politică balcanică. La începutul secolului al XIII-lea, Ginghis Han
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
un stadiu evoluat al organizării politice și militare. Răscumpărarea indică un potențial economic ce depășea cadrele unui simplu cnezat. Această ruptură a fost cauzată însă și de criză politică din Ungaria, izbucnită după moartea regelui Ștefan al V-lea , preluarea tronului de către Ladislau, copiil fiind și instaurarea regenței, timp în care marii nobili și-au manifestat tendințele secesioniste sau de contestare a autorității maghiare. Ladislau, născut dintr-o mama cumana (cumanii adoptaseră creștinismul doar formal, însă în practică, erau încă păgâni
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ungurii, sașii, secuii și românii. A încercat să reglementeze problemele din Transilvania, fiind restaurată stăpânirea magistrului Ugrinus asupra a două sate din Țara Făgărașului. În 1301, regele Andrei III moare și Dinastia Arpadiană se stinge. S-au declanșat dispute pentru tronul Ungariei, criză iterna prelugindu-se până în 1325. În cele din urmă, Carol Robert de Anjou, sprijinit de papalitate, a câștigat coroana în 1308. Și-a stabilit reședința la Timișoara, în apropierea granițelor Țării Românești. Unul dintre marii nobili oponenți, banul Teodor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
a ocupat cnezatul, recunoscându-i autonomia. Pentru stăpânirea Haliciului s-au format două tabere: Polonia aliată cu Ungaria contra Lituaniei și Hoardei de Aur. Potrivit acordului, Haliciul revenea Poloniei, cu condiția că în cazul morții fără urmași a regelui polon, tronul polonez să fie ocupat de regele Ungariei, Ludovic. Acordul a fost aplicat în 1370, când Ludovic al Ungariei a devenit și rege al Poloniei. Miza cea mare era drumul comercial dintre Marea Baltică și Marea Neagră, care avea traseu prin cnezatul Haliciulu
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
granița, de apărare-unitate politico-teritorială și militară condusă de Dragoș din Giulești, voievod de Maramureș, cu capitală la Baia. După doi ani de domnie, a fost urmat de fiu sau, Sas, a care conducere a durat patru ani. În 1359, pe tron a urcat unul dintre fii acestuia, Balc, care se confruntă cu un fost voievod de Maramureș, Bogdan I de Cuhea și cu o răscoala moldovenească împotriva dominației maghiare, fiind necesară intervenția unei oaste din Transilvania condusă de Dragoș din Giulești
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
I de Cuhea și cu o răscoala moldovenească împotriva dominației maghiare, fiind necesară intervenția unei oaste din Transilvania condusă de Dragoș din Giulești, care să readucă Moldova sub autoritatea regelui maghiar. Simultan, doi frați, Petru și Ștefan, și-au disputat tronul în nordul Moldovei, în conflictul lor interveniind trupele poloneze și maghiare. Fiind un infidel notoriu, Bogdan, în fruntea boierimii locale revoltate împotriva coroanei maghiare, a părăsit Maramureșul, împreună cu familia, acoliții săi, și prin lupta, a proclamat autonomia Moldovei, îndepărtându-l
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
a ocupat Delta Nilului pentru un an. Domnia Angevină a durat în Regatul Siciliei și în Malta din 1266 până la începutul secolului al XIV-lea, când teritoriile respective au fost cucerite de aragonezi. Familia nobilă franceză de Lusignan a ocupat tronul Ierusalimului până la cucerirea orașului de mameluci în 1291, iar Regatul Ciprului până în 1489. Primele expediții ale lui Giovanni da Verrazzano și Jacques Cartier de la începutul secolului al XVI-lea, ca și desele călătorii ale pescarilor francezi către Marile Bancuri și
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
ca rezultat final distrugerea celei mai mari părți a primului imperiu colonial francez. Aceste conflagrații au fost războiul pentru succesiunea austriacă (1744-1748), războiul de șapte ani (1756-1763), războiul revoluționar american (1793-1802) și războaiele napoleoniene (1803-1815). Deși războiul pentru succesiunea la tronul Austriei a avut un rezultat neconcludent și în ciuda succeselor lui Joseph François Dupleix, Guvernatorul general francez din India, și a victoriilor de început ale francezilor în Minorca și America de Nord din războiul de șapte ani, Franța a fost în cele din
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
și avea reprezentată o grădină orientală. În secolul al VII-lea, odată cu ocuparea capitalei iraniene, Tuspawn, covorul Baharestan a fost furat de către arabi, tăiat în mici fragmente și împărțit soldaților victorioși ca trofeu de război. După mărturiile istoricilor antici, faimosul Tron Tăqdis era acoperit cu 30 de covoare speciale reprezentând cele 30 zile ale lunii și alte patru covoare reprezentând cele patru anotimpuri ale anului . În secolul al VIII-lea, regiunea Azerbaidjan din nord-vestul Persiei se număra printre cele mai importante
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
de prea mare valoare pentru a fi puse pe podea, așa cum era practica folosirii lor în Orient. Termenii folosiți de către inventarele venețiene indică faptul că acestea erau puse pe mese ("tapedi da desco", "tapedi da tavola") și drept cuvertură pe tronurile regale ("tapedi da cassa"); picturile europene confirmă aceste utilizări (vezi și "Portretul unui senator" de L. Bassano). Numeroase covoare (între 1.500 și 2.000) au fost conservate începând din perioada dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea și stabilirea provenienței acestor
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
1862). Pleacă la Paris în 1863 pentru a-și completa studiile, până în 1865. De fapt, Carada a avut la Paris și o misiune politică, și anume a pregăti lumea politică și jurnalistică franceză pentru detronarea lui Cuza și aducerea pe tron a unui domn străin, în contextul în care Unirea Principatelor era recunoscută atât de Imperiul Otoman cât și de Marile Puteri doar pe perioada domniei lui Cuza. Și în Țară Carada a luptat împotriva lui Cuza prin intermediul ziarului "Românul". Pentru
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Carada a luptat împotriva lui Cuza prin intermediul ziarului "Românul". Pentru aceasta, a fost închis. Eliberat curând, pleacă din nou la Paris, împreună cu Ion C. Brătianu, de data aceasta pentru a duce tratative cu Casa regală de Hohenzollern pentru aducerea pe tron a lui Carol Ludovic; abdicarea lui Cuza îi găsește pe amândoi în capitala Franței. Se întoarce în țară în martie 1866 pregătind venirea lui Carol de Hohenzollern. Cu toate acestea, patru ani mai târziu, în 1870, Carada - împreună cu alți reprezentanți
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
pe cale diplomatică de către trimisul lui Aron-vodă, vătaful Basota, cu armata leșeasca. Poporul îl aclamă pe domnitor („Să trăiască Aron-vodă“), dar acest fapt este unul trecător, pentru că istoria a demonstrat- cum susține Tănase - că uralele moldovenilor sunt urmate de căderea de pe tron a domnitorilor: „A«Să trăiască LăpușneanulA», și-l vicleniră urât;/ A«Despot-voda să traiascaA», s-apoi mi l-au omorât/ A«Să trăiască Ștefan TomsaA», și-l goniră că pe-un cane;/ () așa-i românul din fire.“ Răzvan este hatman
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
una din două: sau moarte, ori să domnesc!“, deși, de această dată, Vidra, care este însărcinată, are „o presimțire ciudată“ și-l sfătuiește să aștepte un moment mai potrivit. Răzvan își cheamă căpitanii și le spune să organizeze înlăturarea de la tron a lui Aron-vodă, prin manipularea poporului: „S-apoi să facem ca norodul să se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic și mare pe maidan, să zbiere dobitocește: A«Trăiască vodă RăzvanA»“. Răzvan devine domnitorul Moldovei. iar Hașdeu punctează aici câteva tradiții
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
desemnează problema succesiunii la tronul României, creată prin renunțarea la drepturile dinastice de către prințul moștenitor Carol. Criza dinastică a debutat în anul 1925, când Carol a notificat renunțarea sa la dreptul de a moșteni tronul și s-a încheiat la 8 iunie 1930 prin revenirea
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
desemnează problema succesiunii la tronul României, creată prin renunțarea la drepturile dinastice de către prințul moștenitor Carol. Criza dinastică a debutat în anul 1925, când Carol a notificat renunțarea sa la dreptul de a moșteni tronul și s-a încheiat la 8 iunie 1930 prin revenirea acestuia pe tron. Conform Statutului Casei Regale din România, tronul se transmitea pe baza legii salice, respectiv, putea avea calitatea de moștenitor numai fiul cel mai vârstnic al regelui în
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
prin renunțarea la drepturile dinastice de către prințul moștenitor Carol. Criza dinastică a debutat în anul 1925, când Carol a notificat renunțarea sa la dreptul de a moșteni tronul și s-a încheiat la 8 iunie 1930 prin revenirea acestuia pe tron. Conform Statutului Casei Regale din România, tronul se transmitea pe baza legii salice, respectiv, putea avea calitatea de moștenitor numai fiul cel mai vârstnic al regelui în exercițiu sau, în lipsă de descendenți, ruda cea mai apropiată de sex bărbătesc
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]