10,815 matches
-
Asta este tot ce-l interesează, faptul că pînza lui evocă, fără să vrea, pe cea a unui pictor din țara lui Brâncuși i se pare de bun augur și e atît de fericit, încît se repede să-mi mai toarne un whisky. Reușesc, de data asta, să-l refuz, cerîndu-i să văd schițe și studii. Regăsesc, în fașă, uleiurile rezemate de pereți. Mai privesc o dată, în jurul meu, stolul acela de păsări amenințătoare și mă întreb dacă nu cumva infirmitatea omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cercetează cu atenție, ca nu cumva, din nebăgare de seamă, vasele să fi suferit vreo stricăciune, ceea ce ar fi făcut să dispară "duhul" din ele. Or, se știe că nu poți oferi nimănui un obiect privat de "duhul" său. Liniștită, toarnă în ele "airak"-ul3 scos cu polonice foarte lungi de cositor, din burdufuri uriașe, croite dintr-o singură piele de bou, unde fermentase zile întregi, după cum se cuvine. Pe o tavă de metal, de dimensiuni impresionante, ni se oferă munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întregi de brînză: din lapte de vacă, de oaie, de iapă, de iak sau de cămilă, felii groase de caimac, uscate pe acoperișul iurtei, la vîntul deșertului. Toate grase, toate gustoase, toate fără pîine. În cîteva boluri de cositor, se toarnă lapte bătut și un "arhi"4 foarte slab alcoolizat, extras din zer. După toate aceste pregătiri, mișcarea se liniștește, noi ridicăm vasele cu airak, muiem inelarul în lichidul lăptos și, prin bobîrnace succesive, facem să zboare stropi în cele patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol și-mi torn airak în poală. Totul este bun și mîncăm cu poftă, doar că ei se miră în cor de cantitatea redusă de airak pe care suntem în stare s-o bem Rînd pe rînd, toți membrii familiei, de la copii la bunici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ca briciul. Dar gazdele, dîndu-și seama că nu ne pricepem deloc să alegem bucățile cele mai bune, ne oferă, cu degetele mîinii drepte și cu palma îndreptată în sus, după rînduială, bucata cea mai grasă, de la coada berbecului. Ni se toarnă și puțin arhi și astfel conversația se animă, căci niciodată gazdele n-ar tulbura cu întrebări un oaspete, înainte ca acesta să fie odihnit și hrănit. "Casa mea este a ta și casa ta este a mea", glăsuiește legea ospitalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît mai iute. Gazdele noastre ne toarnă ceaiul cîte puțin, pentru a ne dovedi că bucuria de a primi oaspeți este fără sfîrșit. Odată ritualul pus la punct, suntem întrebați cine suntem, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît mai iute. Gazdele noastre ne toarnă ceaiul cîte puțin, pentru a ne dovedi că bucuria de a primi oaspeți este fără sfîrșit. Odată ritualul pus la punct, suntem întrebați cine suntem, din ce parte a lumii venim și gazdele noastre dau ușor din cap, și zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mele. Tresărim cu toții, era atît de neașteptat, încît ni se pare că noi suntem cei aruncați printre cai. Hei!!! Aplecat ușor înainte, cu spinarea arcuită într-un efort absurd prin imobilitatea sa, trupul îmbrăcat în haine de seară pare deodată turnat în tunică de mătase, iar mîna ce oferise cu o oră mai înainte buchetul de iasomie se crispează pe mînerul umbrelei ca pe un frîu nevăzut. Privesc din profil chipul galben care împrumută deodată expresia celor șapte chipuri din arenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-Dar nu te învinuiesc de nimic. -Tu ce-ai fi făcut în locul meu? îl întreba ea. -Poate că ai dreptate, răspunse el. Urma o pauzăpenibilă. -Îmi dau totuși seama că am rămas o persoană preferată. Nu l-am contrazis. Își turnă încă un pahar de gin tonic. -Uite, Lăură, motivul adevărat pentru care am considerat că trebuie să ne întâlnim. -Să știi că e o simplă aventură. Tu esti, categoric, bărbatul cel mai important din viața mea de multă vreme încoace
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
insistă Lăură. -Îmi dau seama!... Mai rămâne puțin, zise el. Este așa de plăcut și de romantic la lumină focului.... Am facut o achiziție bună cu apartamentul acesta cu sobă. -Ești sigur? -Absolut. El s-a dus să-și mai toarne puțin whisky, arucând pe furiș o privire înapoi. Ea era complet absorbita de flăcările din sobă, având gândul dus departe. Avea o notă plăcută de mister în toată ființă ei, deși el avea în permanență sentimentul că ea îi “ocolea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
muri!” Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpa, face atmosferă terapeutică, transformă viața În vis și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a informatorilor din rândul școlarilor plasați pe urmele elevei Alină Tăcu. „România liberă” publică, pe 24 iulie 2006, deschidere de ziar, un reportaj solid despre informatorii copii, intitulat: „ „Ioana”, „Andreea” și „Tarzan”, informatori ai Securității În uniformă de liceeni”: Cum turnau copiii Fosta Securitate nu „a precupețit nici un efort” În acțiunea să de a recruta elevi-turnători de la cele mai fragede vârste. Prezentăm un caz În care un copil de 13 ani a fost supus supravegherii de către Securitate, prin colegii de școală
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai mulți colegi, copii că și Alină, i-a instruit și le-a cerut să pătrundă cât mai mult În viață și gândurile ei. „Ioana” și „Andreea” sunt numele de cod a doua eleve care sau apropiat și și-au turnat colega, Alină Tăcu. Au mai fost și alții, menționați În notele informative, care au prins-o În rapoarte pe Alină. Este cutremurător cum au putut securiștii instrui niște copii să nu scape nimic din frământările colegei lor. Au ajuns să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
culturii naționale, deoarece el a reprezentat simultan preparandia teologică a românilor-bănățeni, iar pe de altă parte a fost deșteptătorul conștiinței și limbii românești, întrucât ,,singură a stat această școală, singură, în care nicio iotă ungurește nu se propunea. Singură, care turna suflet românesc și în care se făureau armele spirituale contra atacurilor dușmanului risipitor de limbă și credință.” O altă lege școlară, adoptată în 1868 la inițiativa ministrului Ötvös într-o manieră liberală, consacra obligativitatea frecventării școlii de către copiii cu vârsta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vânturile ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în puterea mea... de o mie de ori ar sufla mai puternic ! Și aș deschide gurile cerului, să toarne potopul la porțile cetății. Nimeni nu s-ar mai putea apropia... Nici chiar Iphigenia, aleasa Artemisei (I 2). Analogia cu pasajul din legenda lui Manole în care meșterul invocă forțele naturii pentru a opri drumul soției spre locul jertfei este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate continua. Suportă destul de bine chimioterapia care durează câteva ceasuri. La sfârșit, unul simpatic, cu țăcălie, care îi dăruise odată un trandafir, spune schimbându-i pungile de perfuzie: "Acum o să punem apă, să le clătim." Ia te uite! Și ei toarnă apă în vin. În noaptea următoare, i se face rău. Parcă ar avea bolovani în stomac. Doar un ceai de mușețel i-ar face bine. Nimic altceva. Medicamentele sunt neputincioase. Domnul Casimir se ia după capriciul ei, răscolește bucătăria din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă, locotenentul între Panaiota și Lillișu, cele două capete fiind rezervate unul lui Constantin, însărcinat să toarne vinul, celălalt ei înseși, care trebuia să fie cu un ochi aici și un picior în bucătărie. Această așezare avea să rămână neschimbată de-a lungul iernii care începea și în timpul căreia aveau să se strângă adesea în jurul aceleiași mese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care începea și în timpul căreia aveau să se strângă adesea în jurul aceleiași mese, fără ceremonie și în funcție de înserările tot mai timpurii. Grigore propuse să încerce mai întâi vinul: "Dacă vă place, facem Crăciunul cu el." Constantin destupă o sticlă și turnă licoarea de un roșu minunat de luminos. Chiar și Nel avu dreptul la un fund de pahar, pe care-l bău făcând o strâmbătură. Toată lumea lăudă excelența vinului. "De unde l-ai cumpărat, întrebă Caterina, tot de la tatăl lui Lillișu?" "Evident
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i fusese rezervat lui Filip. A fost turnat imediat. "Mulțumesc, Lillișu, mi-ai făcut o mare plăcere, dar, à propos, ce-ar fi să ne tutuim?" Fata acceptă, fericită, era cel mai frumos cadou ce i se putea oferi. Nel îi pregătise și ea o surpriză lui Filip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să nu te vâri până-n gât în întrebări, ca, de exemplu, să afli dacă Lillișu e într-o dispoziție mai bună sau mai știu eu ce! Nu, te porți de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și pe urmă, îți torn un păhărel, iar tu te apuci, în cel mai firesc mod din lume, să ne povestești vizita ta la Pisa, și ne vorbești despre sculptorul ăla care te-a impresionat în adolescență, cum îl chema?" "Giovanni Pisarro..." "Bun, Giovanni, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
seamă să nu se piardă nimic din imaginea proprie inițială a autorului asupra lumii înfățișate. Primează deci Autoimaginea autorului asupra textului-extensie a propriului sine. Din contră, în tipul de traducere numită anexionistă, asimilantă, naturalizantă sau etnocentrică, connținutul textului sursă este „turnat” în matrițe lingvistice și culturale specifice etnosului receptor. Primează deci, într-o astfel de traducere, Heteroimaginea, imaginea străinului despre text, străinul-traducător, membru al aceleeași comunități cu străinul-cititor. Forma de împlinire extremă a acestui tip de traducere o reprezintă curentul francez
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
buni, poate că va juca în Ollie North, Top Gun, o potențială reluare cinematografică cu titlul: Politică à la Hollywood filmul faptelor. Către Războiul din Golf! Top Gun reprezintă doar unul dintr-o serie de filme conservatoare cu temă militară, turnate în acea epocă (vezi Kellner și Ryan, 1988; Britton, 1986). Toate aceste filme au pregătit țara pentru Războiul din Golf, celebrînd virtuțile armelor de înaltă tehnologie și eroismul militar, creînd un inamic arab care să-l înlocuiască pe cel sovietic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
trupelor americane din Vietnam și victoria forțelor comuniste, dezbaterea asupra momentului Vietnam a început cu adevărat în cinematografia hollywoodiană. Filme cu orientare liberală și de stînga, precum Coming Home (Întoarcerea acasă), Who'll Stop the Rain ( Cine oprește ploaia) ambele turnate în 1978 -, Cutter's Way (1981) și Born on the 4th of July (Născut pe 4 iulie, 1989), prezintă cu multă înțelegere veteranii ca pe niște victime ale unui război dus împotriva cui nu trebuie; alte filme, precum Go Tell
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Băieții din Compania C) ambele din 1978 și pelicula Hamburgher Hill (1978) prezentau filme de acțiune plasate în Vietnam și criticau intervenția Statelor Unite, ridicînd totodată și problema intervenției imperialiste în țările lumii a treia. Cele două mari filme despre Vietnam, turnate la Hollywood, Vînătorul de cerbi (The Deer Hunter, 1978) și Apocalipsa acum (Apocalypse Now, 1979) au făcut ambele uz de un scenariu de tip "în inima întunericului" (aluzie la cunoscuta nuvelă a scriitorului englez Joseph Conrad, n.t.) pentru a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lipsite de legătură între ele și fragmentate, dar punctate de momente de euforică intensitate. Acest concept descrie atît forma filmului Slacker, cît și textura experiențelor și modului de viață al personajelor. 20 Printr-o coincidență, în perioada în care se turna filmul, eu predam un curs despre modernitate/postmodernitate, foloseam în cursul meu cele două cărți ce apar în scena de la cafenea, iar cîțiva dintre studenții mei apar, și ei, în film. Ca urmare, dezbaterile estetice cu privire la modernism și postmodernism pluteau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]