9,864 matches
-
Nimic n-am uitat, Maline. Astăzi este 18 noiembrie, ziua ta de nastere și-mi interzic toate cuvintele, iar lacrimile mi le reprim În adâncul sufletului și le urăsc. Astăzi este o zi de sărbătoare. Doar Împlinești 18 ani! Sunt veselă, zâmbesc și trăiesc doar pentru tine. Mă gândesc și mă Întreb Într-una: ce-aș putea să-ți spun acum de ziua ta? Să-ți urez ,,La mulți ani”? ar fi, poate, fără rost. Absurd. Să smulg din suflet toată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Dragă Malin, dacă aș avea o creangă de malin mi-aș sădi-o În inima să te am lângă mine mereu. ...Te rog, reîntoarce-te lângă mine, nu mă mai lăsa singură. Te rog... vino să fim iarăși Împreună, mereu veseli. Te rog... A ta, poate - cea mai sinceră și cea mai bună prietenă”. Oana Dragoș PS ... Dacă ochii tăi vreodată vor mai plânge Dacă pașii azi ți se Întorc din drum Amintește-ți tu prietene și spune-mi Un Început
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În vederea emigrării În SUA. Cert este că la ancheta adolescenții au fost maltratați fizic și moral. După „chemarea la ordine”, Malin s-a Închis În sine și până În ultima clipă a refuzat să discute pe marginea acestui subiect. Brusc, băiatul vesel, comunicativ, deveni melancolic, aproape taciturn. Să fi avut oare tânărul poet premoniția apropiatului și tragicului sau sfârșit? Cunoaștem prea puține date pentru a susține o astfel de ipoteză. Poate o discuție mai aprofundata cu familia și foștii săi prieteni ar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
b1. Euforia este modificarea de dispoziție cea mai clasică și cea mai întâlnită la bolnavii cu SM. Euforia bolnavului cu SM poate fi definită ca o stare de bună dispoziție, de fericire, de bine, în care pacientul apare senin și vesel, se descrie ca fiind sănătos, este optimist în ceea ce privește viitorul. Această stare se deosebește de labilitatea emoțională a râsului spasmodic, întrucât este vorba de o dispoziție permanentă. Nu este însoțită de nici o pierdere a ideilor, nici de hiperactivitate, ca în stările
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
D. Niculescu Pe Ofelia Popii am așteptat-o, într-o duminică seara, la cabinele actorilor, după ce interpretase rolul Mefisto din Faust, în regia lui Silviu Purcărete. Și-a spălat „pielea“ roșie de drac și a apărut ca un înger: blondă, veselă, modestă. Toate cronicile la Faust au fost favorabile și toți în unanimitate spun despre Ofelia Popii că face un rol remarcabil. Cum este pentru tine să fii Mefisto, ce înseamnă acest rol pentru tine? Nu știu, eu poate nu m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
căci ei și-au petrecut o mare parte de viață în Occident și cunoșteau viața din țara lor destul de superficial. Pentru Alecsandri, de exemplu, țăranul român nu era decît un om plin de pitoresc, cu un trai încărcat de momente vesele și, mai ales, cu multă aplecare spre poezie. Ca atare, pentru el, limba populară și creația realizată pe baza ei erau realizări suficiente și, desigur, foarte valoroase la care românul putea rămîne pe vecie. În lupta cu ideile revoluționare ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
respirau, încât forma ea însăși o legătură între ei și-i armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite s-au putut întâlni și s-au putut însufleți în acest contact: veselul volterian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traducătorul lui Heine, N. Scheletti, cu franțuzitul M. Korne, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
invitații aveau un conținut hazliu. De pomină a rămas invitația din 1863, semnată de „notaru coresp. eternu” Iacob Negruzzi, pe care a reluat-o N. Gane în 1865 (vezi facsimilă. După discursurile despre care am vorbit, urma partea cea mai veselă. Porneau povestirile hazlii și totul culmina cu anecdotele. Atunci Creangă își arăta măsura talentului său în a le spune. Începea - cu accent ardelenesc - să-l imite pe profesorul Suciu, care la o propunere a lui Dim. Asachi de a se
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Germania, materia cea interesantă a prelegerilor, cunoștințele variate și bogate ale oratorului, într-un cuvânt strălucita lui elocvență îmi făcură efectul cel mai adânc”... Când pronunțăm numele lui Pogor, primul lucru care ne vine în gând este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține că „Singura lui patimă a fost cititul. Citea tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor citea”. Apoi continuă „Cu mersul mărunt și săltător, cu mâinile
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede că Neera îl neglijează din pricina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc la fericire ;/ Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu/ Făcându-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca artist, se află deasupra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
credeți ? Căci viața-mi pare seacă./ Puah ! Ghiftuit de toate, dezgustul mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de fapt pe fruntea lui Ovidiu, pe care Actea îl vede palid, aiurit, ceea ce provoacă explicația poetului : Eu ?... ți se pare... Sunt vesel, fericit/ Și vin să râd de moarte cu râsul nebuniei. Stăpânul casei își îndeamnă musafirii să petreacă spre a uita de iminența sfârșitului : ca mine durerile uitați/ Și până-n ora morței beți vesel și strigați (IV 5) ; în cupele de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
explicația poetului : Eu ?... ți se pare... Sunt vesel, fericit/ Și vin să râd de moarte cu râsul nebuniei. Stăpânul casei își îndeamnă musafirii să petreacă spre a uita de iminența sfârșitului : ca mine durerile uitați/ Și până-n ora morței beți vesel și strigați (IV 5) ; în cupele de aur norocul să-necăm (IV 6). Deznodământul fatal nu se lasă așteptat. Oripilat de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la piesa lui Euripide Alkestis precizează - în considerațiile sale critice ce însoțesc rezumatul și datele privitoare la circumstanțele primei reprezentații - că deznodământul aparține mai mult comediei decât tragediei : Drama are mai curând un caracter satiric, căci ajunge la o încheiere veselă și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pe ecran (II, p. 62), urmărindu-l cu sufletul la gură (II, p. 67), el cere un fotoliu pentru a contempla comod acest prezent spectaculos și zbuciumat (II, p. 60). Constatând că toate acestea se întâmplă chiar acum, el remarcă vesel diferența dintre catastrofele exterioare și spațiul securizant al spectatorilor : Acolo e rău, dar aici e foarte bine. La Delphi nu se întâmplă nimic grav (II, p. 66). După ce a urmărit variatele frământări ale actualității, Oedip observă că diversitatea chipurilor sub
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ieșim osteniți.” Vasile Conta 483. „Fiecare dintre noi e ca o carte necitită pentru vecinii de o viață.” Ionel Teodoreanu 484. „Acela care iubește cartea nu va fi niciodată lipsit de un amic credincios, de un înțelept povățuitor, de un vesel tovarăș, de un puternic consolator.” I. Barrow 485. „Istoria... este și o carte de judecată, care apreciază dacă o națiune și-a îndeplinit sau nu menirea.” P. Andrei 486. „Istoria, cartea de mărturie a veacurilor... n-a stat pe loc
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea care nu se scriu. Mergând pe stradă, auzi o melodie: e un crâmpei dintr-un cântec vechi, pe care-l fredonează câțiva băieți veseli; și iată, îți amintești o imagine din tinerețe, fără a-i preciza locul și data, însă retrăind - câteva clipe - viața acelor zile, până ce dai colțul și vocile nu se mai aud. O carte uitată, chipul unei vechi cunoștințe, satul tău
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
trebuie să plece! Dar, de dincolo de ușă, Ion anunță calm: "E timpul, domnule locotenent." Nu mai pleacă, a plecat deja. Ordonanța trage draperiile. Se întinde zdravăn și se uită pe fereastră. Mingea de foc a soarelui matinal s-a ridicat veselă deasupra casei vecine, dar, dacă te uiți mai bine, e vorba de o casă cu aer burghez, destul de banală, care nu are nimic din acele locuințe aristocratice, bântuite de fantome și împovărate de taine de familie. Ziua se anunță frumoasă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te gândești că, de când sosise, nici măcar nu se gândise să facă o baie! Plaja era și mai pustie, dacă e cu putință așa ceva. Chiar și fetița care aduna pietricele, păzită de câinele negru, lipsea la apel. Apa era călduță, dar veselă. Înotă până acolo de unde, întorcându-se, malul i se păru doar o linie mai clară, trasă cu sfoara. Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se așeză picior peste picior, ca un adevărat auditor de concert. Doar bețivanul singuratic, scufundat în gândurile lui, nu se urni din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică la aplauze. Ochii Panaiotei străluceau ciudat în penumbră. Învățătorul rupse primul tăcerea: "Bravo, Filip, ți-ai trecut examenul. Sper ca Grig să te angajeze cel puțin pentru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
despre muzică se angajă în râsetele și buna dispoziție ale celor trei bărbați. Tocmai își terminau aperitivul când ușa s-a deschis cu zgomot. Un câine mare, negru înaintă până în mijlocul sălii. Salută pe toată lumea, în dreapta și-n stânga, dând vesel din coadă. "Hector, nu ți-e rușine, închide ușa!", îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în râs: "Nu, pentru astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă, locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un os ca să pot pleca, pentru că la sanatoriu nu sunt primiți câinii. Îl bătu cu blândețe pe gât: "Hai, hai, ai stat destul îmbufnat." Câinele îi aruncă o privire plină de reproș, înainte de a-i saluta pe noii veniți, dând vesel din coadă. Mulțumesc pentru ciocolată, Filip. Am mâncat oleacă prea mult și mama a ascuns restul. Vrei să vezi tabloul pe care l-am făcut pe cadrul de lemn? Locotenentul, care, de dimineață, îl trimisese pe Ion la gară cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]