85,350 matches
-
Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. După modelul acestuia, realizează - prin selecție și traduceri - o culegere de citate și maxime, intitulată Trei secole de paradox (1983). A făcut numeroase traduceri, unele de bună calitate, din operele unor scriitori importanți din literaturile engleză, americană, spaniolă și a realizat scenarii și dramatizări pentru teatrul radiofonic prin adaptarea unor opere de García Lorca, Buero Vallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, Conan Doyle ș.a. Cărțile sale pentru cei mici - Pățania pițigoiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
erudit cu temeinice studii universitare efectuate la Harkov, Lwow și München și cu o vastă activitate publicistică, dedicată în special temelor din istoria și creația populară a românilor. În 1850, familia sa se stabilește la Chișinău, unde viitorul istoric și scriitor își continuă studiile începute în Polonia. De la vârsta de 12 ani, urmează cursurile de drept ale Universității din Harkov (finalizate în 1855), din această perioadă datând și primele sale încercări literare (poezie, teatru, jurnal intim). În 1854 se înrolează într-
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1960-1996), redactor-șef al „Revistei de istorie și teorie literară” (1974-1979). După 1990 a fost, între altele, președintele Partidului Pensionarilor. A editat și prefațat numeroase ediții ale unor scriitori precum A. Bădăuță, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Al. O. Teodoreanu ș.a., a alcătuit antologii de specii folclorice (proverbe, poezii etc.), de reportaje, literatură pentru copii. Colaborează cu articole, studii, cronici la „Analele Academiei Române”, „Cronica”, „Argeș”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
lingvistică, semnate de Al. Rosetti, Iorgu Iordan, N. I. Barbu, de istoria artelor (G. Oprescu) și de istorie literară, în acest domeniu, fiind de consemnat contribuțiile lui Perpessicius - 29 de ani de la moartea lui Alex. Vlahuță, G. Călinescu - Note despre doi scriitori populari (N. D. Popescu, N. Burlănescu-Alin) și Barbu Lăzăreanu - Centenarul nașterii lui Victor Hugo sărbătorit (acum o jumătate de veac) la Botoșani. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285928_a_287257]
-
când majoritatea confraților săi se mișcau în raza culturii franceze. Toate acestea îl singularizează în peisajul intelectual românesc interbelic, dar, paradoxal, nu-i răpesc facultatea de a fi foarte reprezentativ. El e, ca și Eminescu, Creangă, Coșbuc, Sadoveanu, unul dintre scriitorii care întruchipează cel mai grăitor particularitățile spiritului național. Eseurile sale din tinerețe, Filosofia stilului, Fețele unui veac, Fenomenul originar, Ferestre colorate, îl arată preocupat de morfologia culturii. Pe linia Frobenius, Dilthey, Spengler, B. caută înclinații care disting de-a lungul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1941; Călinescu, Ist. lit. (1941), 792-797; Ist. lit. (1982), 876-881, 951-953; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, București, 1942, 93-113; Papadima, Creatorii, 84-92, 430-449; Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, 1944; Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, București, 1963; Călinescu, Aspecte, 81-91; Negoițescu, Scriitori, 180-185, 256-260; Streinu, Versificația, 86-89; Ivașcu, Confruntări, I, 317-384; D. Micu, Lirica lui Lucian Blaga, București, 1967; Rosa del Conte, La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Călinescu, Eseuri, 53-57; Oarcăsu, Oglinzi, 60-77; Tomuș, 15 poeți, 243-271; Piru, Panorama, 22-33
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I, 79-86, II, 192-256; Braga, Sincronism, 78-86, 122-167; Sasu, Progresii, 108-112; Cioculescu, Aspecte, 71-83; Doinaș, Poezie, 9-19, 79-84; Raicu, Structuri, 74-81; Balotă, Umanități, 368-377; Andriescu, Disocieri, 177-183; Șuluțiu, Scriitori, 91-120; Șt. Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, București, 1974, 167-178; Melania Livadă, Inițiere în poezia lui Blaga, București, 1974; Piru, Poezia, I, 44-57; Mircea Vaida, L. Blaga. Afinități și izvoare, București, 1975; Micu, „Gândirea”, 20-206, 217-220, 363-457, 839-857, 905-931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
minuni a lumii, Timișoara, 1975; Bălan, Artă, 121-130; Tașcu, Incidențe, 127-134; Dorcescu, Metafora, 83-98; Zalis, Tensiuni, 28-37; Cristea, Domeniul, 49-65; Pop, Transcrieri, 5-32; G. Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, 1976; Balotă, Universul, 26-48; Fanache, Întâlniri, 116-132; Simion, Scriitori, II, 111-153; Martin, Identificări, 5-47, 168-170; Ciobanu, Însemne, I, 30-45; Vaida, Mitologii, 13-18, 31-35, 39-47; Ciopraga, Ulysse, 61-81; Pillat, Itinerarii, 248-260; Zaciu, Alte lecturi, 106-109; Raicu, Practica scrisului, 127-146; George, Sfârșitul, II, 240-246; Micu, Lecturi, 194-198; Ungureanu, Contextul, 7-46; Brădățeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
iar almanahul reunește strădaniile tinerilor cărturari pentru ridicarea culturală a neamului. În anul inaugural, într-o Prefață semnată de „comisiunea literară”, se afirmă că ideea editării acestei publicații datează încă din 1885, la 25 de ani de la înființarea Societății, când scriitorii români intenționaseră să-și dea concursul în vederea scoaterii la lumină, din cinci în cinci ani, a unui almanah care să facă „cinste societății și neamului”. Primul număr, apărut abia în 1901, primește aviz favorabil din partea membrilor grupului academic, pentru publicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial, dezvăluirea ororilor provocate de fascism, critica totalitarismului sovietic în L'Homme révolté, 1951, de Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unul, altul sau altele dintre aspectele abordate. Nu desconsideră nici o informație, "chiar dacă nu este în întregime adevărată, parțial falsă ori cu totul falsă ..." (Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
studiul Un veac de caragialism argumentează perenitatea creației lui Caragiale și infirmă, adiacent, opinia negativă, exprimată de E. Lovinescu în eseul Caragiale "considerabil prin lungime și sinteză" cum însuși îl caracteriza -, publicat în "Convorbiri literare", la cinci ani de la trecerea scriitorului în neființă. Creația caragialiană i se părea criticului "săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine. Lipsită de adâncime, de orice ideologie, de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o rețetă dadaistă: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă bună pentru a afla adevărul". Un veac de caragialism demonstrează imensa influență a marelui scriitor în literatura română. Semințele textuale diseminate în propria-i creație au avut rolul unor perene rădăcini estetice. De-a lungul unui secol, au germinat în anotimpul fiecărei germinații, provocând revigorarea permanentă a câmpului literar. Între studiile critice despre Caragiale, monografia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e cu noi"(Ștefan Cazimir) cu referire la actualitatea social-politică a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noastre, Caragiale a a avut o influență covârșitoare, întrucât a creat o operă care a germinat neîntrerupt. Recunoscut ca întemeietor de dinastie literară cu mulți descendenți, mai mult sau mai puțin loiali, mai mult sau mai puțin originali, Caragiale este scriitorul român a cărui posteritate nu s-a redus la valuri epigonice, ci a constat în revalorizări și fructificări de mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele capitole sunt căutate astfel de reminiscențe printre manifestările literare specifice comicului, mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
similar sunt trasate în următoarele capitole coordonatele specifice esteticii absurdului, pornind de la sumare considerații teoretice și continuând cu sondarea operei lui Caragiale pentru astfel de repere, care îi certifică statutul de precursor în raport cu Urmuz, cu Eugen Ionescu și cu alți scriitori români ispitiți de formulele literare ale absurdului. Capitolul final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și Urmuz, respectiv Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii târgovișteni 6. De altfel, nu doar aceste două tipuri de raporturi nu au beneficiat de analize care să umbrească utilitatea demersului de față. Din câte cunoaștem, nici un alt studiu nu s-a ocupat de diseminarea caragialismului și împlicit a comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Silvian Iosifescu, De-a lungul unui secol, în care se pleacă de la premisa că "puțini sunt umoriștii secolului nostru care să nu fi suferit înrâurirea caragialeană"7 și în care descoperim chiar și termenul de "postcaragialieni" în relație cu scriitorii G. Ranetti, Anton Bacalbașa, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu și, bineînțeles, D.D. Pătrășcanu. Câteva sugestii sunt de găsit și în articolul Posteritatea lui I.L. Caragiale, în care B. Elvin urmărește cum "umbra" marelui dramaturg "se profilează peste scrisul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plecare al unei astfel de lucrări sintetice. De asemenea, nu sunt lipsite de interes și importanță nici intertextualitățile care pot fi reperate în cadrul literaturii românești asociate absurdului, pe de o parte în interiorul triadei Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu, pe de altă parte, între scriitori precum Tudor Arghezi, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și respectiva triadă. Iată de ce demersul nostru, de marcare a traseului literar postcaragialian, prin cartografierea comicului și a absurdului din proza și dramaturgia românească, își dovedește legitimitatea. 1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu tragicul în opera scriitorului român: "una din marile realizări ale prozatorului și dramaturgului Caragiale este varietatea și profunzimea acestei lumi, greu de întâlnit la alți autori comici, îngemănarea, împletirea și suprapunerea situațiilor celor mai bufe cu tragediile cele mai zguduitoare. Aceasta face particularitatea scriitorului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitorului român: "una din marile realizări ale prozatorului și dramaturgului Caragiale este varietatea și profunzimea acestei lumi, greu de întâlnit la alți autori comici, îngemănarea, împletirea și suprapunerea situațiilor celor mai bufe cu tragediile cele mai zguduitoare. Aceasta face particularitatea scriitorului nostru și o recomandă cu o notă de originalitate chiar în literatura universală.[...] Câte cazuri de sinucidere, de morți accidentale, de înnebuniri, ne oferă alți autori "comici" și câte asemenea cazuri a înregistrat literatura română înainte și după Caragiale ?[...] Și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]