85,350 matches
-
cu siguranță, proza lui Urmuz, asupra căreia vom insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în cazul umorului, o lucrare în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestui subcapitol, la a trasa câteva coordonate din imensul și densul păienjeniș teoretic, pentru a marca reperele necesare analizelor ce vor încerca să circumscrie în această panoramă a comicului literar românesc, reprezentările diverselor forme ale umoristicului la Caragiale și la scriitorii din perioadele următoare. Cele mai multe încercări de definire a umorului au fost calificate spiritual drept lipsite de umor. Deși riscăm același reproș, vom sintetiza, totuși, aspectele definitorii ale umorului prin concentrarea acelor constante identificate în cele mai multe elaborări teoretice. Trebuie, în acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ignorat, așa cum se va observa în subcapitolul următor. Ceea ce înseamnă nu detronare, ci coparticipare meritorie alături de Ion Creangă la suveranitatea pe teritoriul acestui mod al comicului în literatura noastră. 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană Un număr relativ mare de scriitori postcaragialieni își merită distincția de umoriști de talent. O lista completă a umoriștilor români nu a fost încă elaborată, însă ar cuprinde cu siguranță nume precum Tudor Mușatescu, V.I. Popa, Mihail Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din 1904). Actorul P. Liciu este menționat ca autor de vesele "monoloage foarte de spirit"211. Atributul "umoristic" revine apoi în analiza prozelor unor scriitori ca D. D. Pătrășcanu, Damian Stănoiu, Gh. Brăescu, Felix Aderca, Sergiu Dan, iar nuvelele lui Dragoș Protopopescu și schițele lui Mircea Damian sunt caracterizate prin sintagma "umor al absurdului". În paginile următoare ne propunem să ilustrăm diferitele variante ale umorului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I. A. Bassarabescu în lucrări de tipul Între acareturi, Pe drezină, la D. D. Pătrășcanu în schițe ca Domnul Nae, Stăruinți, Înzăpădiți, iar la Damian Stănoiu în romane de inspirație laică precum Camere mobilate, este mult diminuată, în cazul acestor scriitori, odată cu pătrunderea nereticentă în domeniul umoristicului, ca sigură modalitate de afirmare a originalității. În acest sens, nota de compasiune specifică umorului "alb" se desprinde din unele evocări și narațiuni în stil impersonal din nuvelele lui I. A. Bassarabescu (Emma, Un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar și a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o simplă precizare temporală, ci o noțiune calitativă care ar cumula primul sens (reductibil la cel de "ulterior
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a moștenirii caragialiene în acest domeniu. Chiar și dintr-o evidențiere în paralel a modurilor comicului și a ecourilor în opera caragialiană și a scriitorilor care i-au urmat, s-a putut constata că direcția prioritară în literatura noastră de factură comică este marcată de semnul Caragiale și că în foarte puține cazuri există derapaje de la aceasta. Însă printr-o astfel de complinire analitică, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta caragialismului se recunoaște în literatura română în mod excepțional la nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2. "Toate vechi și nouă toate"39 Cercetarea reputației operei lui Caragiale susține poziția de vârf al comediografiei românești. Deși neprecizată ca direcție autonomă, posteritatea literară caragialiană relaționează un corpus aparent eclectic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele de continuator și în maniera lui Caragiale. Dar o distincție trebuie operată de la început, între statutul de precursor pe care dramaturgul român îl ocupă în raport cu teatrul lui Eugen Ionescu și cel de model (nu neapărat exclusiv) în relație cu scriitori precum Al. O. Teodoreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și alții. Afilierea scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramaturgul român îl ocupă în raport cu teatrul lui Eugen Ionescu și cel de model (nu neapărat exclusiv) în relație cu scriitori precum Al. O. Teodoreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și alții. Afilierea scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație creatoare" (Dan Grigorescu). Paleta intertextualităților nu se restrânge la simpla citare sau pastișare a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
derizorie, nu prin calități de gospodină, ci prin cunoștințele de literatură în baza cărora emite cu nonșalanță judecăți de valoare năucitoare: D-ra Gaby: Văd că vă place literatura. E și pasiunea mea. Mă prăpădesc după Franț... Didi: Dl. Franț e scriitor și D-sa? Gaby: Cum, D[umnea]ta nu-l cunoști pe marele romancier Anatol Franț? Dodi: A! E o aluzie la Anatole France? Se pronunță France, stimată domnișoară. Gaby: Acela care a scris Madama Bovari. Dodi: Nu, Domnișoară. Ați
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail Zamfirescu și teatrul, precizează sursa unui astfel de demers dramatic oarecum inedit în cazul acestui scriitor: "În calitate de redactor la Adevărul și Dimineața, obligat prin profesie să fie un observator al moravurilor politice, George Mihail Zamfirescu avea la dispoziție un bogat material faptic atunci când a simțit nevoia să scrie o piesă în care să condamne demagogia politicienilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine ăsta că e băiat cunoscut și de oameni cumsecade".102 Coroborând observațiile legate de schița lui Ion Băieșu, Broscuța, de piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și durere cu cele din acest ultim caz citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe mămica să mă ducă la iarmaroc la Roman unde am avut plăcerea să te cunosc și reciproc. Te rog a mă escuza că răspund deabea acum la ambele matale două
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colecția de scrisori, etc. care trimit, de această dată, la elemente ale stilului inconfundabil și inovator al lui Caragiale 159. Am anticipat deja, în prima parte a acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
specifice nuvelei și schiței, la șiragurile de fragmente în zig-zag, la "mofturi", "gogoși", "felurimi" etc. Gustul pentru astfel de formule ale conciziei s-a păstrat, așa cum vom vedea în capitolul respectiv, și la descendenții din rândurile "Școlii de la Târgoviște". În privința scriitorilor din generația '80, majoritatea criticilor au remarcat efortul acestora de a resuscita formele prozei scurte, văzute ca spații ideale de experimentare a noilor strategii scripturale 170. În plus, autorii înșiși recunosc intenția de recuperare a modelului caragialian și pe această
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rost"173, reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și cei din generația '80 par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
părăsească bagajul, șeful și implicit, serviciul, pentru a lua un alt tren spre București, cu scopul de a merge la funeralii. În lipsa banilor, achită contravaloarea biletului de tren printr-un portret desenat la comandă conductorului de tren, pornește spre Uniunea scriitorilor, este oprit de o patrulă de poliție și este eliberat după ce recită o poezie de Claude Aveline tradusă de Veronica Porumbacu. Ajuns în fața catafalcului, Murivale este profund marcat iar muzica sintetizatorului îl asurzește și îl transformă iremediabil într-o ființă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește nimănui, decât poate scriitorilor, care știu să facă și să desfacă și să construiască din nou, dar în felul cum văd ei lucrurile. A trecut vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se pot înlănțui de la sine, atrase de magnetul ideii tematice. Astfel, în romanul lui Gheorghe Crăciun, Frumoasa fără corp, la un moment dat fraza se telegramează treptat până la înșiruirea de termeni care condensează existența cotidiană a naratorului profesor și scriitor: Decembrie. Acum ninge. E dimineață încă, ora 10 și. Mișcare albă, fărâmițată, prin geamul aburit. Platanul pick-up-ului învârtește un L.P. cu Bob Dylan. Pofta de scris se instalează după o baie fierbinte, ușurătoare. Zi de libertate azi, fără ore. Teancuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]