85,350 matches
-
în comic. Asemenea lui Caragiale și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi se pare mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu oferă vreo ieșire"146. Deși nu atât de ușor de stabilit, distincția esențială între absurdul caragialian și cel de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cu toate acestea, dacă acordăm importanța cuvenită faptului că Eugen Ionescu însuși, îndeobște acreditat drept reprezentant al literaturii absurdului, își recunoștea descendența atât din Caragiale, cât și din Urmuz, vom recunoaște că există argumente pentru a-i considera pe ambii scriitori precursori ai acestei literaturi. Astfel, așa cum am demonstrat, plasarea lui Caragiale în rândul marilor spirite anticipatoare ale schimbărilor majore impuse de avangarda literară postbelică, se justifică din mai multe puncte de vedere. S-a constatat, de exemplu, că pe plan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost lipsa de motiv. Mintea lui se obiectiva atât de mult, încât nemaiavând nici un interes, nemaifiind nici om, nici pasăre, moleculă, totul i se părea dureros de absurd, ridicol de inutil"151. Corelația profundă între opera și biografia acestui original scriitor, reiese mai ales din impresia de dezgust, de greață și dezamăgire, de eșec final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale în același paragraf, le relaționează exclusiv în direcția paternității spirituale revendicate în cazul amândurora de către Eugen Ionescu. Nu s-a stăruit, însă, asupra motivului pentru care acești doi scriitori români au amprentat în chip covârșitor creația dramaturgului inițiator pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în paginile acestei lucrări, faptul că Urmuz și Caragiale se înrudesc, la rândul lor, spiritual și artistic. În primul rând comicul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literar postcaragialian. Amprenta caragialismului marchează vizibil proza jucăușă și deconcertantă a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui Costache Olăreanu, dar mai puțin sesizabil jurnalele și romanele cerebrale ale lui Radu Petrescu, sau lucrările celorlalți scriitori afiliați ulterior "Școlii de la Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune în legătură proza caragialiană cu literatura noii mișcări. Mai exact, protocronia textualismului înregistrează, pe de o parte, aportul lui Caragiale în calitate de precursor al precursorilor, iar, pe de altă parte, filiația directă, asumată fără rezerve, după cum am precizat deja, de către scriitorii generației '80. Prozatorii optzeciști "desantiști" continuă experimentul autoreferențial, inter și metatextual al tărgoviștenilor, la rândul lui anunțat și pregătit în laboratorul scriptural caragialian, sau se plasează direct "la ușa domnului Caragiale", al cărui model de limbaj și de viziune îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri extraliterare. Deși mult mai complicat, prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul de vară, volumul "zăpezilor și al senectuții" scriitorului, în care încearcă să refacă demiurgic și proustian, prin obiectele, ființele și amintirile listate, întrega sa viață. Arhivar împătimit, Mircea Horia Simionescu este preocupat și de ideea unei scrieri "telescop", astfel că sertarele cotate ale textelor sale conțin, la rândul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dicționar, sunt cuprinse tabele cu idei, cu străzi, cu denumiri de cai sau afecțiuni, coloane duble cu profesiuni și cereri asociate cu acestea și lista ar putea continua. Aplicarea consecventă a acestei metode scripturale este conștientizată și explicitată de alter-ego-ul scriitorului, naratorul din Licitația: Setea noastră de absolut întâlnește în înfățișarea lumii o îngrămădeală monstruoasă, dar are un ajutor în științele exacte, rânduirea seriilor și conturarea indivizilor e o treabă a lor, lucrurile devin clare și lectura ne conduce relativ ușor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amicului Țoncu (Mircea Horia Simionescu), despre care notează că "atunci când se așează la masa de scris, face proză cum alții taie lemne"14, neezitând să susțină sentențios: Când va ști să taie din zece pagini nouă, va ajunge un mare scriitor"15. Împotriva textului obez, Caragiale se exprima mult mai subtil: Scrii și scrii până ostenești, și pe urmă te oprești să te odihnești, și pe urmă iar scrii, și tot așa până isprăvești. Acuma, ce scrii asta e treaba d-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialismului, trecând definitiv în patrimoniul valorilor atestate și reciclate printr-o activitate productivă de resemantizare, în afara oricărei intenții epigonice. În capitolul respectiv anunțam că exemplificarea recurenței acestor personaje epitom în literatura postcaragialiană poate fi completată cu ipostaze ficționale din proza scriitorilor târgovișteni. În cazul acestora se poate observa că ceea ce se prelucrează este, de fapt, un construct deja modelat de complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă tem că Petru Creția nu are judecăți proprii. Acum câțiva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă tem că Petru Creția nu are judecăți proprii. Acum câțiva ani am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne-a elogiat pe Corneliu Baba, "cel mai remarcabil pictor al nostru în viață". Ieșind de la Palat ne întâlnim cu P.C., vine vorba despre pictură și... zice despre Baba ce zisese și Niculescu. [...] 339. Credința lui că Thomas Mann e scriitor mare are aceeași sursă de altminteri, căci am aflat de la Al. Piru că R. Niculescu și Tudor Enescu sunt pe brânci în fața acestui scriitor pentru servitoare.28 Sinceritatea presupusă de proza subiectivă a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pictură și... zice despre Baba ce zisese și Niculescu. [...] 339. Credința lui că Thomas Mann e scriitor mare are aceeași sursă de altminteri, căci am aflat de la Al. Piru că R. Niculescu și Tudor Enescu sunt pe brânci în fața acestui scriitor pentru servitoare.28 Sinceritatea presupusă de proza subiectivă a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală literară. Are rezerve în privința "omului", dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile sale iar de Costache Olăreanu este și mai puțin apropiat. Acesta apare, la un moment dat, în postura unui Lache colportor infam și, în plus, susceptibil de plagiat: Despre C.O.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul caragialian este o mare provocare. Obișnuitul impuls profanator al parodistului e vizibil temperat și substituit de un scop mai înalt, de însușire creatoare a sugestiilor și a motivelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța pe hârtie, neicusorule), agramatisme (significativ, absolutamente nifilist, etc.) și chiar savuroase paralogisme: Rezon! spuse el. Numai că, vezi mata, rămâne cestiunea țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]