85,350 matches
-
târgoviștean într-o posibilă direcție literară postcaragialiană. Mircea Horia Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80 -, înnobilează prin creații de prestigiu nu doar numele marelui înaintaș, ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la momentul bilanțului când
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel certificate, au putut fi recunoscute în manifestările literare ulterioare. În linii mari, am remarcat în cazul fiecărui mod al comicului, aportul caragialian esențial și raportarea aproape exclusivă a celorlalți scriitori la modelul său. Pentru completarea paradigmei comicului, dar și a caragialismului, am împletit în capitolul următor cele două noțiuni, deoarece componentele centrale ale celei din urmă tipologia, tematica și expresia artistică particularizează, de fapt, într-o manieră decisivă, clasele mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucru care presupunea îmbinarea reperelor comicului cu cele ale absurdului, a funcționat ca o rețea menită să rețină acele reprezentări literare prin care este menținută vie imaginea caragialismului. Fie că s-a marcat diseminarea intertextuală nu doar în operele unor scriitori vizibil influențați de Caragiale, precum G. Ranetti, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, ci și în lucrări ale unor autori pentru care o astfel de înrudire pare surprinzătoare, fie că a fost subliniat precursoratul în raport cu Urmuz, Eugen
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prisosință. Am putut constata astfel că termenul-umbrelă de "postcaragialian" caracterizează descendența caragialiană atât ca tendință literară, cât și ca o constelație de texte care pun în lumină, prin forța lecturii intertextuale, diferitele aspecte constitutive din paradigma caragialismului, revigorând-o. Aplicat scriitorilor, atributul se referă nu atât la autorii care au urmat momentului Caragiale, cât la cei care i-au urmat exemplul, modelându-și creațiile, în proporții diferite, în funcție de matricea artistică a acestuia. În plus, am remarcat că termenul denotă la fel de adecvat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referă nu atât la autorii care au urmat momentului Caragiale, cât la cei care i-au urmat exemplul, modelându-și creațiile, în proporții diferite, în funcție de matricea artistică a acestuia. În plus, am remarcat că termenul denotă la fel de adecvat și atitudinea scriitorilor care se opun acestui val de replieri mai mult sau mai puțin mimetice în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba însă de o echivalare a acesteia cu epigonismul, întrucât toți scriitorii amintiți, situați pe trepte valorice diferite, rămân totuși originali, chiar dacă lasă la iveală mai multe indicii care le atestă "conștiința succesoratului"2. În cazul tuturor pot fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ultima oră, romanul lui Gib I. Mihăescu Zilele și nopțile unui student întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele, sunt printre astfel de dovezi ale apartenenței la caragialism prin replici viabile ale unui dialog intertextual întreținut de scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă ale scriitorilor optzeciști, mulți dintre ei, așa cum am văzut, dispuși să recunoască importanța de mentor spiritual a lui Caragiale. Dintre acești prozatori și teoreticieni, Ion Simuț pune în circulație, în mod semnificativ, chiar sintagma "o nouă școală a lui Caragiale", cu referire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe un traseu ascendent, marcat periodic de astfel de recuperări. Așa cum am văzut, există enclave ale caragialismului nu doar la începutul secolului trecut, când era de așteptat ca ecoul acestuia să fie resimțit mai puternic în conștiința și în creația scriitorilor (G. Ranetti, Gh. Brăescu. I. A. Bassareabescu, D. D. Pătrășcanu), ci și în perioada interbelică, la Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Al. O. Teodoreanu, dar și printre autori care ilustrează în primul rând alte orientări literare (Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am constatat, aceste ipostaze literare ale comicului și ale absurdului se raportează la Caragiale fie în calitatea acestuia de creator al unei opere echivalate unui model valoric absolut, fie datorită statutului său de precursor al unor orientări literare prin care scriitorii români au dovedit nu doar că se pot sincroniza cu mișcări și curente de amploare universală, precum literatura absurdului și postmodernismul, dar că le pot chiar premerge. Deși fiecare capitol al lucrării poate constitui punctul de plecare al unui nou
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a absurdului în cadrul acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o certitudine. Nu ne rămâne decât să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, Editura Minerva, București, 1985. Popa, Marian, Istoriei literaturii române de azi pe mâine, Editura Semne, București, 2009. Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000, Editura Mașina de Scris, București, 2005. 4. Studii și lucrări monografice despre Caragiale și ceilalți scriitori analizați Antonesei, Liviu, Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988. Bibliografia I.L. Caragiale în periodice (1952-1912),Vol. I, II,coord. Marin Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. Grăsoiu, Dorina, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București, 1986. Grăsoiu, Dorina, Caragiale în presa vremii, Editura "Jurnalul literar", București, 2002. Grigorescu, Dan, Shakespeare în cultura română modernă, Editura Minerva, București, 1971. Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români și străini, Editura Pentru Literatură, București, 1968. Ibrăileanu, Garabet, Spiritul critic în cultura românească, Editura Revistei "Viața românească", Iași, 1909. Ionesco, Marie-France, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003. Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații, Scrierile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București, 2002. Grigorescu, Dan, Shakespeare în cultura română modernă, Editura Minerva, București, 1971. Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români și străini, Editura Pentru Literatură, București, 1968. Ibrăileanu, Garabet, Spiritul critic în cultura românească, Editura Revistei "Viața românească", Iași, 1909. Ionesco, Marie-France, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003. Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații, Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română, 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991. Iordan, Iorgu, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Cartea Românească, București, 1972. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970. Papadima, Liviu, Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1999. Papahagi, Marian, Intertextualități caragialiene, în Interpretări pe teme date, Editura didactică și pedagogică, București, 1995. Perpesscius, Scriitori români, antologie întocmită de Tudor Păcuraru, Editura Minerva, București, vol.IV ,1989, vol. V, 1990. Petreu, Marta, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003. Pârvulescu, Ioana, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, București, 2011. Ralea, Mihai, Lumea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale pamfletar și parodist" în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972. Silvestru, Valentin, Elemente de caragialeologie, Editura Eminescu, București, 1979. Simion, Eugen, Prefața: I. L. Caragiale și spiritul românesc la volumele I.L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. III, Editura Cartea Românească, București, 1984. Simuț, Ion, "Gib I. Mihăescu, Rusoaica un roman european",în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Stanca, Radu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Valentin, Elemente de caragialeologie, Editura Eminescu, București, 1979. Simion, Eugen, Prefața: I. L. Caragiale și spiritul românesc la volumele I.L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. III, Editura Cartea Românească, București, 1984. Simuț, Ion, "Gib I. Mihăescu, Rusoaica un roman european",în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Stanca, Radu, Aquarium. Eseuri programatice, Editura "Biblioteca Apostrof", București, 2000. Streinu, Vladimir, Pagini de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin cu insistență două: "cinicul" și "lucidul", atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
358-359. 12 Al. O. Teodoreanu, "Momentele" pe scenă, reprodus în Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 235. 13 Paul Zarifopol, Introducere la I.L. Caragiale, Opere, I, Nuvele și schițe, "Cultura națională", București, 1930, p. XLI. 14 Garabet Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 49. 15 Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Editura Revistei "Viața românească", Iași, 1909. 16 Mihai Beniuc, Se apropie centenarul nașterii lui Ion Luca Caragiale, în "Contemporanul", (1951), nr. 269
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O comoara și-o povară moștenirea literară din cele două volume ale Istoriei literaturii române de azi pe mâine, (Editura Semne, București, 2009) a criticului Marian Popa. De un mare interes sunt relatările legate de primirea post-mortem în Academie a scriitorilor pe care vechiul regim nu i-a recompensat (vol. I, pp. 423-424), sau despre odiseea întocmirii la comandă a piesei Caragiale în vremea lui, pentru care autorul, "tovarășul" academician Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, ediția a II-a, augmentată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 8. 4 Ibidem. 5 Ibidem. 6 Mircea Tomuș, Opera lui I. L. Caragiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1977, p. 377. 7 Mircea Tomuș, op. cit., p. 382. 8 Garabet Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 258. 9 E. Lovinescu, Critice, II, Editura Minerva, București, 1979, p. 12. 10 Mihail Dragomirescu, Critica dramatică, Editura Steinberg, Bucuresti, 1904, p. 153. 11 Pompiliu Constantinescu, Scrieri, II, Editura pentru Literatură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatură franceză, găsea cu cale să le refuze patetic și damnat."(în articolul Eugen Ionescu spre regăsirea "dimensiunii politice",în "Jurnalul literar" nr 13-14, 1998, preluat în vol. Întoarcerea proscrișilor, Editura "Jurnalul literar ", 1998, pp. 31-42). 64 Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003, p. 79. 65 Eugène Ionesco, Caragiale, actual și universal, apărut în "România", New-York, an I, nr. 4, 15 iunie 1956, reprodus, de fapt, "restituit" în "Jurnalul literar" nr. 13-14, 1989, p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, 1933, p. 23. 75 Idem, p. 73. 76 Tudor Arghezi, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna Vestire, Lina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p. 58. 77 Idem, p. 309. 78 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. III, Editura Cartea Românească, 1984, p. 496. 79 Teodor Mazilu, Teatru, Editura Sigma, Brașov, 2001, p. 351. 80 Idem, p. 340. 81 Idem, p. 355. 82 Teodor Mazilu, Teatru, Editura Sigma, Brașov, 2001, p. 50. 83
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piese precum Ultima cauză a marelui Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin instrumente de încriminare a marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000. Studii comparatiste pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]