8,957 matches
-
distincte. La rândul lor, aspectele de morfologie evidențiază predilecția pentru o modalitate sau alta de reprezentare a referențialului politic, iar modalitățile specifice de exprimare și organizare a categoriilor gramaticale (persoană, număr, diateză, timp, caz, mod) și particularitățile flexionare își pun amprenta asupra semanticii și pragmaticii textelor. La nivel frastic, publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe o bogată logică a exemplului, abil gestionată, limbajul politic eminescian se construiește la nivel sintactic după tiparul lui după cum... tot așa sau precum.... așa și. Astfel, remarcăm ponderea însemnată a exemplelor pe care jurnalistul își sprijină demersul argumentativ și amprenta paralelismului și analogiei semantice asupra sintaxei articolelor: "Precum un medic nu va combate simptomele numai, ci cauza unei boale și va sfătui să se înlătureze mediul în care ea a trebuit să se nască, tot așa vom privi și noi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o accentuată dimensiune evaluativă E, exprimând atitudinea jurnalistului față de realitățile prezentate. Predilecția pentru o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul problematicii abordate de jurnalist. Ponderea componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau co-textul, contextul existențial al referințelor, contextul situațional, contextul acțional al fragmentelor discursive ca acte lingvistice și contextul psihologic al intențiilor, dorințelor și credințelor interlocutorilor. În analiza publicisticii eminesciene, avem în vedere patru dimensiuni ale regimului contextual care își pun amprenta asupra semnificațiilor limbajului: * contextul istoric și socio-cultural al veacului al XIX-lea, care oferă materia articolelor eminesciene; * contextul situațional, al relației individuale dintre jurnalist și publicul cititor, vizând finalități, roluri, statuturi, intenții ce guvernează actul de comunicare; * contextul referențial, reprezentat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atitudinilor și judecăților jurnalistului. Mai mult decât alte tipuri de limbaj, limbajul mediatic este marcat, din punct de vedere structural și funcțional, de aspectele vieții sociale. Tributar din punct de vedere al conținuturilor unui referențial istoric particular, scrisul jurnalistic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește. Într-o interpretare ideală (a se citi utopistă), limbajul publicistic vizează un proiect civilizator, axat pe informarea și educarea publicului cititor, iar "articularea strategiilor de generare și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gradul de cultură și competențele lingvistice ale cititorului modelează mesajul politic, imrpimându-i valențe semnificative distincte. În acest sens, adeziunea la o ideologie, apartenența etnică, epoca în care se înscrie, competențele lingvistice de care dă dovadă, identitatea socială ș.a. își pun amprenta asupra receptării, favorizând interpretări antinomice ale aceluiași semnificant. Adresându-se unui public eterogen, limbajul politic eminescian este guvernat de principiul accesibilității, jurnalistul gestionând atent repertoriul mijloacelor de exprimare. Printre mijloacele de facilitare a accesului cititorului la mesajul publicistic eminescian se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantice cu cea mai bună ilustrare. Se observă, de asemenea, o creștere a procentelor aferente emoționalului negativ în 1878, față de 1877. Atitudinea critică și indignarea jurnaliștilor, față de modul în care România este tratată de marile puteri ale Europei, își pun amprenta asupra discursului publicistic al vremii. Pressa înregistrează cele mai mari procente pentru clasele social (34%) și emoțional negativ (12%). Deși susține doctrina liberală, gazeta este nemulțumită de ideile politice promovate de C.A. Rosetti și adoptă un discurs extrem de virulent
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specificul discursului politic cultivat de presa secolului al XIX-lea. Cercetarea a avut la bază două premise esențiale: a) prima are în vedere faptul că limbajul politic, ca sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță din sfera politică, poartă amprenta valorilor, credințelor și atitudinilor împărtășite de emitent 504. Pe această linie de interpretare, analiza limbajului eminescian oferă informații relevante privind opțiunile și concepțiile politice ale gazetarului; b) cea de-a doua premisă a demersului analitic a vizat orizontul integrator al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
diversificarea și rafinarea mijloacelor de expresie, publicistica eminesciană contribuie decisiv la modernizarea limbajului jurnalistic românesc, aflat încă la început de drum în epocă 508. Pornind de la premisa că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează, purtând amprenta contextului semiotic, am considerat necesară o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, urmărind liniile de continuitate, respectiv mutațiile pe care le înregistrează limbajul publicistic eminescian de-a lungul celor peste șapte ani de activitate. Demersuri de acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"517 și că sensurile publicisticii eminesciene nu sunt un dat, ci reprezintă rezultatul unei activități de cunoaștere, purtând amprenta situării jurnalistului în raport cu lumea și cu realitățile timpului, am optat pentru o abordare semiotică a limbajului politic eminescian, menită să surprindă dinamica producerii sensurilor în publicistica poetului. Descrierea semiotică a limbajului politic eminescian a vizat cercetarea ansamblului semnelor verbale, din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se întâlnesc și modul în care fiecare își constituie propria identitate, fără a se putea rupe de cealaltă"528. Zonele de convergență dintre creația literară și cea publicistică își au rădăcinile într-o viziune particulară asupra existenței, care își pune amprenta asupra întregului scris eminescian. De aici pesimismul profund, care străbate întreaga creație a poetului, înregistrând forme distincte de manifestare: pe de o parte detașarea superioară a Luceafărului și conștiința neîmplinirii, de cealaltă parte, dezamăgirea jurnalistului față de actele prezentului și critica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
plină de semnificații și are la bază conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare dintre etichetele atribuite jurnalistului Eminescu de-a lungul timpului poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ibidem, p. 95. 64 V. în acest sens observațiile lui Jurgen Habermas, din lucrarea Cunoaștere și comunicare (1983). Potrivit lui Habermas, nu există cunoaștere care să nu fie generată de interese și, implicit, nu există manifestare discursivă care să nu poarte amprenta unei ideologii, a unor interese din partea locutorului. 65 Olivier Reboul, Langage et idéologie, PUF, Paris, 1980, p. 32. 66 Frédéric Bon, Les discours de la politique, Economica, Paris, 1991, p. 254. 67 Paul Bois, Paysans de l'Ouest, Flammarion, Paris, 1971
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un cod formalizat, un ansamblu de prescripții și norme, starea vorbirii uzuale în modul în care noi ne-am însușit-o la un anumit moment. Stilul, în schimb, este partea absconsă a personalității și temperamentului unui scriitor, marca sa proprie, amprenta personală care ține de corpul și de trecutul său. În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mass-mediei, se observă cu ușurință rolul central al tehnologiei în gândirea lui Baudrillard (tehnocentrism pentru care a fost de altfel criticat). Trebuie remarcat și de această dată că deși studiile sale pe această temă sunt particulare, originale și cu o amprentă unică, nu este de neglijat importanța textelor lui McLuhan sau ale Școlii de la Frankfurt în conturarea abordării sale. Chiar dacă alcătuirea unei liste exhaustive de posibile influențe asupra unui gânditor complex de talia lui Baudrillard pare a fi din start o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Chiar și atunci când descrie imaginea memorabilă a unor frați, ca de exemplu aceea a «fratelui Nicolaie cel smerit», preot jurist, față de care are un profund respect, se poate percepe personalitatea sa plină de voioșie, concretețe și discreție ce-și lasă amprenta asupra relatării respective (nr. 47 și 49). Parcurge întregul său itinerariu franciscan: tânăr întreprinzător și curios, la Assisi; încă diacon (nr. 18), misionar inventiv și cerșetor răbdător de-a lungul anevoioaselor cărări din Alpi și din temuta și necunoscuta Germanie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
meritul dumneavoastră. 2. Nu uitați că a fi manager nu Înseamnă să fiți vedetă. Înseamnă să creați condițiile necesare pentru ca toți ceilalți să facă treabă bună. Să căutați ocaziile de a „pasa mingea” celorlalți jucători. Realizările ar trebui să poarte amprentele Întregii echipe, nu doar pe cele ale managerului. 3. Căutați ocazii de a promova eforturile grupului dumneavoastră. Încercați să vă vedeți ca o firmă de relații publice alcătuită dintr-o singură persoană, care are rolul de a promova eforturile depuse
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
am văzut ceea ce mi-a pregătit decorul pentru ce avea să urmeze. Zona dimprejur era acoperită de buruieni, iarba era până la genunchi, iar clădirea părea să aibă mare nevoie de o revopsire. Întinzând mâna către ușa de sticlă (plină de amprente) care ducea spre hol, am observat câteva ziare vechi În spatele unor tufișuri. Înăuntru, lucrurile stăteau și mai rău. Întâmpinând vizitatorii, chiar În fața recepției se afla una dintre cele mai mari pete de cafea pe care le-am văzut vreodată. În spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care am dat-o mândriei față de munca făcută. Aceea de a face mai mult nu pentru că va observa altcineva, ci pentru că ai standarde personale Înalte. Cum se creează cultura stimei Mândria legată de performanțele personale apare atunci când oamenii Își lasă amprenta pe produsele pe care le fac Ă spiritual sau În realitate. Acest lucru se Întâmplă atunci când li se permite să aibă o anumită influență asupra conceperii produsului, când propunerile și ideile lor sunt prețuite și luate În seamă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Încurajați-vă oamenii să fie mândri de munca lor. Multe companii le cer angajaților să-și pună semnătura pe produsele făcute de ei, În Încercarea de a face legătura dintre fiecare subaltern și munca depusă. Fie că se semneazăsau nu, „amprenta” lor (bună sau rea) este pe tot ceea ce fac. 2. O zicătoare spune: „Dacă n-ai timp să-ți faci treaba cum trebuie de la bun Început, cum vei găsi timp să o repari?”. Angajamentul de a face treburile bine de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și parametrii rapoartelor de contact statice și dinamice (ocluzale). Toți dinții umani se descriu cu aceiași termeni anatomo-topografici, cu toate că există o mare diversitate în structurarea individuală a detaliilor morfologice corono-radiculare, de arcadă și de ocluzie încât se pot individualiza ca amprentele digitale. Se utilizează aceiași termeni de orientare spațială: - în sens vertical: ocluzal, incizal, cervical, apical; - în sens orizontal - transversal stânga-dreapta: vestibular, oral; - în sens sagital, mezial, distal. Dacă dorim să precizăm localizarea detaliului pe coroană, rădăcină sau porțiunea corono-radiculară a
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ține cont, evident, de intențiile autorului și de orizontul de așteptare al unei epoci în care romanul românesc și-a trăit momentul de glorie. 1.1. Memorie involuntară și proustianism Ceea ce iese în evidență de la primele pagini în Bizu e amprenta proustiană a discursului narativ, împrumutată aici din rațiuni mai curând tactice, în scopul de a ilustra "pe viu" funcționalitatea memoriei și a imaginației în geneza actului creator, cu succesiunea de momente specifice. Imitarea ilustrului model îi va fi părut criticului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
serie de situații și procedee specifice, care s-o scoată în evidență cât mai pregnant ceea ce nu era posibil (aceasta e, în fapt, "fatalitatea" literară atât de des invocată) decât în cadrele și în orizontul estetic al melodramei. Și, pe lângă amprenta melodramatică, nu trebuie omisă nici componenta cvasimuzicală a orchestrației narative, în care personajele și secvențele epico-dramatice se armonizează melodic-sugestiv, asemeni acordurilor într-o simfonie (nu degeaba ultimul roman al ciclului se intitulează Acord final). Înțelegând foarte bine ce are de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adânc, în subconștient. Exact ca în melodramă, aș adăuga. Nu întâmplător, tot printr-un clișeu ("masca apoloniană"), deci într-o manieră mimetică, obiectiv-impersonală, a ales Lovinescu să-și afirme personalitatea, conștient că numai în felul acesta îi poate păstra și amprenta unică, "individuală" (nota "diferențiatoare"). Teoria expresiei "creatoare de realități" se regăsește, de fapt, pe trei paliere distincte ale operei lovinesciene: în scrierile de doctrină (teoria formelor fără fond), în memorialistică (mitologia personalității) și în literatura de ficțiune (valorile pragmatice ale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explicația acestui fapt fiind foarte simplă: este vorba de reticența față de acest tip de intervenție În rândurile populației. De aceea exemplele importante, demne de luat În considerare În majoritatea cazurilor, sunt clădiri reprezentative ce au ca autori arhitecți de renume. Amprenta stilului fiecărui autor este mult estompată În perceperea produsului final, datorită faptului că relațiile rezultate În cadrul proiectului sunt mai importante decât obiectele În sine. Scurtă Încadrare istorică a tipologiei Secolul al XX-lea este relevant În discuția de față, deoarece
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]