9,641 matches
-
nu doare pe nimeni, nu bucură pe nimeni. „Sunt ca o insulă. O insulă sunt și singură sunt”. Joi 6 octombrie 1994 - Iași A trecut și vara. Au venit ploile. Se apropie iarna. Până la urmă, în jurul meu se mișcă doar anotimpurile. Am devenit mai statică decât soarele imaginat de ignoranți. Ce-aș putea scrie despre recital? Până la urmă a fost introdus în repertoriul Teatrului, cuplat cu „Dresoarea de fantome” de Ion Băeșu, piesa în două personaje plus fantomele jucată de Petrică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Argentina, Peru, Cuba și Mexic, nu mai voia să audă de Europa și europeni! Plecam la capătul lumii! Eram asemenea lui Columb, călător către o destinație necunoscută, plină de neprevăzut, cu o diferență de fus orar de 7 ore, cu anotimpuri exact pe dos cu ale noastre, bașca faptul că aveam să stau "cu capul în jos" o bună perioadă! Dar cum și pe mine ca și pe amiral necunoscutul și neprevăzutul m-au atras întotdeauna și fiind născut și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Moderna, Museo do Indio, Museu Naval e Oceanografico, Museu da Republica (clădirea fiind odinioară reședința președinților Braziliei. În frumoasa grădină a Muzeului asistam într-o zi la concursul școlilor de muzică din Rio. Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sosirea în țară n-am stat degeaba, soția publicând la Editura Junimea plachetele de versuri "Curcubeie în noapte" (2005), "Zodia leului"( 2006) și "Fluturi de mătase" (2007) și în 2008 volumul de proză "Crucea Sudului", iar eu plachetele de versuri "Anotimpuri aiurea" (2005), "Vânătorii de vise" (2006) și "Hoț în Grădina Raiului" (2007), lansate cu comentarii favorabile la Târgurile naționale de carte și primite cu comentarii "și mai și" de rude și prieteni, cu expresii de genul: "Cum, voi le-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ciulei, Pintilie și mine existau mai multe corespondențe. Deși ne separa În ani cifra 10, Pintilie fiind cu zece ani mai tânăr ca Liviu și eu cu zece mai mic ca Lucian, o afecțiune reală ne-a unit În toate anotimpurile. Suntem primii trei regizori români care au avut șansa să lucreze constant În Occident și să se afirme În teatru și În operă pe mai multe continente. Se vorbea În America de o școală românească de regie, de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
impunător, hiperrealist, creat de Peter Pabst (scenograful care lucrează de peste douăzeci de ani cu Pina Bausch și cu care am colaborat și la Opera din Paris, la Otello de Verdi), reprezenta decorul poetic unic, În care schimbarea culorii frunzelor corespundea anotimpului fiecărui act, ca și sentimentelor personajelor și mișcărilor muzicale. În timpul repetițiilor cu Werther, pentru trei zile toate activitățile s-au oprit. Orașul se pregătea pentru tradiționalul Bal al Operei. Holender e În fiecare an maestrul absolut de ceremonii, el regizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Își Înmuiase limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mama natură a eliminat mai Întâi una dintre fetele ce o Însoțeau, apoi pe cealaltă, dar abia În august - pe 9 august, 1915, ca să fiu exact precum Petrarca, la ora patru și jumătate a celei mai frumoase după-amieze a acelui anotimp, În pavilionul cu ferestre de curcubeu, am văzut-o intrând pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
similar, pot identifica o grădină Înflorită din Paris drept locul unde am remarcat În 1938 sau În 1939, o fetiță liniștită de vreo zece ani, cu o față albă și imobilă, arătând, cu hăinuțele ei mohorâte, jerpelite și nepotrivite pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am „vizionat” celebrul discurs de la balcon din 21 august 1968. * 21 august 1968 s-a nimerit a fi o zi înnorată, ploioasă, cvasi-autumnală. Toamna s-a făcut simțită și a doua zi, când a fost neobișnuit de rece pentru acel anotimp, pe fondul unui cer complet senin însă. Un albastru de gheață, așa mi-a rămas în minte acea zi de 22 august. Așezați în jurul unei măsuțe - ne aflam la grădina „Doina” de lângă fostul sediu, de pe Kiseleff, al Uniunii Scriitorilor (de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își cheltuiește toată pensia pentru câinii „lui”, ba fură și din leafa nevestei și face împrumuturi la nu se știe ce fond artistic... sau literar... Partea a patra. Au mai trecut câteva luni. Primăria hotărându-se să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului. Vă vedeam ca pe un ecran, Dacia roșie aluneca prudent, fără grabă, toropită parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir. Era destul să-l rugați pe domnul Golumbeanu, nu v-ar fi refuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spațiul în care mă găsesc. E ca și cum m-ar preveni prin simple imagini și sunete. Septembrie Frigul s-a făcut simțit azi. Toamna își pierde culorile de lumină. Îmi amintesc că Tudor Arghezi a scris cele mai frumoase poeme despre anotimpul plecării. Un vers care îmi sună în cap: „Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte...”. Da, bucuria morții presupunând pe cea a unei vieți înnoite mai târziu. Familia Ström în vizită: Eva era foarte elegantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă pot consola de „despărțirile” inevitabile. Septembrie Toamna a venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
orbi la toate transformările din elemente. Peste câteva zile, sunt sigură de asta, mă voi uimi din nou în fața firelor de iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
descompunerii - peste tot văd disoluția formelor naturii, și totuși versul lui Arghezi „N iciodată toamna nu fu mai frumoasă, sufletului nostru bucuros de moarte” îmi sună luminos în inimă și minte. Poate că toamna și primăvara sunt cele mai filozofice anotimpuri și ar trebui pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea primei ninsori în nordul țării. Seamus Heany este premiatul Nobel pentru 1995. Enecunoscut, deși i s-au publicat câteva plachete de poeme. Dar el e mai ales un mare eseist, cineva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul cel mai greu dat oamenilor ca să se piardă sau să se înalțe prin el. Iulie E frumos, peste tot numai lumină și verdeața cântată în toate psalmurile suedeze. E anotimpul în care mă simt ca o salamandră arzând în foc. Se vede pe mine cât de mult iubesc acel „nimic” în care includ pe toți prietenii și toate cunoștințele, toate animalele, toate florile și vegetalele de pe pământ, toate mineralele cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o formulă umană, democratică de a da acestei țări și altora independența de care au nevoie. De aici, din Suedia, lumea se vede întunecată, viitorul nesigur, nimeni nu poate garanta o securitate totală, nici măcar pentru o oră, o zi, un anotimp. Soarele toamnei lucește puternic, dar moartea poate veni tocmai într-o zi senină ca asta, căci frumusețea e de obicei nepăsător îngrozitoare. Am primit o scrisoare de la Eva (Bonnier), în care spune că va publica cartea de nuvele (Schimbare de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Graethel, Carmen sau Suzănica din opereta „ăsați-mă să cânt, prima operetă din repertoriul ieșean de după înființarea Operei. Susținea partituri solistice, fiind invitată în concertele Filarmonicii, unde fusese nelipsită ca solistă a începuturilor, cum ar fi Recviemul de Verdi, în Anotimpurile de Vivaldi sau Acis și Galateea de Händel, făcând dovada valorii sale. Dar mai ales, era neîntrecută în domeniul interpretării liedului! Apoi, o perioadă de 12 ani pe scena constănțeană, a interpretat roluri mult visate: Violeta din Traviata sau rolul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
se asigura vigilența împotriva dușmanilor poporului. Cu toate acestea, plec de la primărie cu o stare de neliniște accentuată și nu mă lămuresc dacă e vina notei telefonice sau a liniștii nefirești din ziua aceea. Strada principală e pustie. În acest anotimp, când oamenii nu mergeau la muncile din cadrul Cooperativei Agricole de Producție, îi puteai vedea prin curte, pe stradă sau la magazinul din centrul comunei unde se adunau. Femeile tăifăsuiau, iar bărbații trăgeau ceva tutun sau consumau băuturi alcoolice. Ajung în dreptul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se desfac. Intrasem în al cincilea an de când locuiam la țară și mă obișnuisem cu locurile, cu oamenii, cu viața simplă și lipsită de cel mai elementar confort. Aceste inconveniente erau compensate de bucuriile simple pe care mi le ofereau anotimpurile cu mirosurile și culorile lor, animalele de lângă casă, florile din curte și copacii care primăvara se umpleau de flori albe, iar toamna crengile se rupeau sub greutatea fructelor. Până și orăcăitul broaștelor de pe balta din spatele casei îmi era familiar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Belinsehi Fălești (jud. Bălți) Am fost și eu la Chișinău la Marea Adunare Națională din 31 martie. Din Fălești am plecat cu două zile mai devreme pentru că peste tot ni se puneau piedici. Așteptăm adevărata primăvară. Ne-am săturat de anotimp rece. 18.IV. Ing. dipl. Traian Trifa Căta (Voivodina) Ne-a trimis numerele 31-33 din prestigioasa revistă „Familia” care apare În condiții grafice excepționale. Preocupările harnicului redactor șef ilustrează deopotrivă viața românilor din Serbia, din țară și diaspora. Cititorii de la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Argentina, Peru, Cuba și Mexic, nu mai voia să audă de Europa și europeni! Plecam la capătul lumii! Eram asemenea lui Columb, călător către o destinație necunoscută, plină de neprevăzut, cu o diferență de fus orar de 7 ore, cu anotimpuri exact pe dos cu ale noastre, bașca faptul că aveam să stau "cu capul în jos" o bună perioadă! Dar cum și pe mine, ca și pe amiral, necunoscutul și neprevăzutul m-au atras întotdeauna și fiind născut și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]