11,066 matches
-
n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot ridica la buze și îl abandona repede. Fereastra se izbi de perete, se văzură dealurile cu brazi, copilăria, o farsă uitată, pustiul din care nu rămăsese decât spaima. Aproximațiile unei memorii indulgente, trucând imaginile. Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub bluză, enervată. Privește afară. Cer alb, încremenit. Cupola sticloasă a Circului, Parcul, coșurile, fabrici și făbricuțe, combinate, ateliere. Își îndreaptă iar breteaua. Scoate din geantă oglinjoara, puful, pudra, le pune la loc. Ce caută ea de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele. Se rotește cu scaunul, apleacă ghiuleaua planșetei, o trage mai aproape. Schema de pe desen e complicată : o abandonase, ieri, după numai o oră. Caropol îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt ocupați. Competența unui desenator tehnic, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar elibera, l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
celelalte. Locul e la prima masă, lângă pupitrul ei. Camera e pustie, tăcută, fierbinte. Evită s-o privească, nu se arată surprins când îi depune pe masă toate cărțile cerute, vreo șapte. Se apropie de pupitru, trage o fișă, se apleacă, ia tocul din călimară, scrie încă un titlu. Împinge hârtia spre mâinile arămii, cu degete subțiri și unghii retezate. Se așază. Privește cotoarele. Cosimo. Vasari. Réaumur. Apoi, Parola antenelor încrucișate. Apoi, Espinas, Fabre. Sunt toate, deasupra s-a și așezat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Da, am auzit. — Mergem cu băiatul la mare. Apoi îl duc la un unchi, în Banat. — Foarte bine. Căldura a devenit insuportabilă. Mai ales pentru un copil... Pauză. Pauză. Încă o pauză. Se prelungește. Stinghereală. Acomodare. Pauză prelungită. Manole se apleacă, împinge spre celălalt cele câteva coli tipărite. Se discută, când în șoaptă, când mai clar. Ce, cum, care... Ochiul veghează : Ortansa veghează mișcarea, personajele. Zâmbește, le zâmbește, îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dispare din palmă, vede capul de mops, botul împins înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul cu scoarțele verzi pe care nu-l poate ține în palmă, lunecă pe genunchi. Tresare, trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu și transcrie pe benzi înguste de hârtie argumentele viitoarei intervenții în consiliul tehnic, Marilena Albu stă aplecată peste planșeta doamnei Veturia, să-i explice detaliile drenajelor, Pasăre își tot pune și își scoate ochelarii peste circuitele stației de pompe, Braun studiază standarde din țară și din străinătate. Nu, Robert rotofeiul e în concediu, Robert Braun și mahmurul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
concediu ! Valy pupăza își corectează manichiura, nu, Sfințescu pupăza e în concediu la părinți, la Caransebeș, Lucica Zaharia : transpirată și grăbită, scoate piunezele de pe planșă, o desprinde, o rulează lent, să nu cadă, o desfășoară deasupra biroului, se așază, se apleacă, desface căpăcelul sticluței de tuș, moaie tocul subțire, pentru titlurile planșei, Consuela zisă Lala nici nu lucrează la planșetă, doar la birou, dar Lala e și ea în concediu, și Mina aromata lipsește, păcat, ba nu, Mina s-a întors
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la stânga, la dreapta. Burta suptă, burta umflată. Ajunse până la scaun, prietenul la nevoie se cunoaște, scaunul îl primi. Liniște, așteptare : acrobatul pregătește saltul, pantomima, tictactoc, toctoctoctoc, clovnul rotește scaunul, care rotește clovnul, care rotește scaunul, pe un singur picior. Se apleacă în carlingă, manevrează prudent, grad cu grad, douăzeci și cinci, treizeci și cinci la umbră, buzele lângă urechea catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care rotește clovnul, care rotește scaunul, pe un singur picior. Se apleacă în carlingă, manevrează prudent, grad cu grad, douăzeci și cinci, treizeci și cinci la umbră, buzele lângă urechea catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa. — Vii după-amiază la birou ! o soma, suav. Sânii obraznici sub ia transparentă vibrară scurt. Colombina zâmbise : contrast între dantura lăcuită și buzele boțite. Nu cred. Am treburi acasă. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți. Ochii veseli, la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari de lângă dulap se ridică, aleargă spre telefon. Domnul în ținută sportivă se apleacă peste umărul tinerei cu ochii mongoloizi și încercuiește ceva pe planșă, rectifică, explică modificarea. Halate albastre fac cerc în fața colegei care vorbește despre schiurile cumpărate de la un turist olandez și despre dezbaterile tribunalului care i-a acordat divorțul și locuința
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pipa din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
este foarte greu să o rupă deodată cu un amor îndelung. Făcuse deci tot posibilul ca să ne revedem. Cel puțin așa îmi plăcea să cred, sau poate era o simplă coincidență. Mă invitase chiar la el acasă, probabil să ne aplecăm puțin asupră-ne, pentru a ne da seama de existența noastră, pentru a ne descoperi pe noi înșine. Începusem să lucrăm împreună la monografia satului, aveam deci cel mai important reper al pasiunilor unice, devastatoare. Îmi încredințase de la bun început
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
apă vie și apă moartă. Punct de reper al vremurilor de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a scăderii, pe care le aplica apoi în probleme frumos compuse, întocmai ca niște studii de caz. Aduna merele și perele de pe catedră cu nucile sau gutuile de pe geam, urmărind cu exactitate rezultatul final: cậte fructe? Scriam încet și ușor aplecat cu mare teamă, printre căsuțele goale: 3 mere + 2 pere = 5 fructe. Avea întotdeauna grijă să formuleze noi și noi cerințe, încật rezultatul să solicite dublu gậndirea școlarului, rezultậnd de fiecare dată alte lucruri, incitante pentru noi, începătorii. Uneori nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe toate ca un om mare, nu pot pentru ca să te contrazic. Da’ dacă era așa de bine atunci, de ce schimbarăm placa În optzecișinouă? Nu era mai bine să stăm dracului potoliți și să ne vedem de grătarele noastre cu mici? Aplecându-se să-și lege șiretul desfăcut de la adidașii Veer, achiziționați din piață, Sandu Șpriț ridică ochii și surâde. Bă, și dacă nu vroiam noi să schimbăm placa o schimbau alții și ne dădeau cu ea În cap. Că Yalta, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
serioase pentru depășirea crizei naționale, astfel Încât toată lumea să fie mulțumită. Sandu se trântește pe scaunul gol și pune ziarul pe masă. Nu spune nimic. Gore ia ziarul și-l aruncă pe terasă. Foile zboară precum păsările, iar câțiva clienți se apleacă și iau câte o pagină, pentru a o parcurge ca să mai treacă timpul. După ce-și cere Tămâioasa, Sandu Îl sfredelește pe Gore cu privirea: Ești tâmpit azi? Numai azi te-ai hotărât să fii așa sau Îți propui să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zile de muncă Într-una singură și mi s-a făcut o milă mare de el atunci când am auzit. Bă, e greu la Cotroceni, cine crede că e floare la ureche n-are minte. Te ia cu fiori... Sandu se apleacă pentru a-și lega un șiret de la adidas, apoi revine la poziția inițială, toarnă Încă un pahar și dă verdictul: Și ce dacă muncește, măi, Gicule, vroiai să doarmă? Nu e președinte? Putin s-a suit la manșă și a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]