10,418 matches
-
adică până la primul eveniment astronomic notabil, chiar dacă nu la fel de evident precum solstițiul, echinocțiul de primăvară adică, cu ceva de genul „teritoriului nimănui“, ceva nedecis Între iarnă și vară, cu cele 9 sau 12 babe, plus tot atâția „moșnegi“, ceva mai blânzi. À propos de acest număr: pare-mi-se că un total de 24, față de altul de 18, acoperă mai bine diferența până la 23 martie, cu atât mai mult cu cât calendarul iulian, oficialul imperiului, cam rămânea În urmă, echinocțiul căzând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații, potopuri chiar, doar că acelea n’aveau ce strica. Nemaiavând un tampon, pădurea, În loc de ploi blânde, alternate cu uscăciuni scurte, avem o altă alternanță, mai rară dar mai accentuată, Între potopusi și secete. Poate că ar trebui folosită cercetarea... Mulțumesc că mi-ați tras spuza pe turtă. Dar tot ce-am spus sunt lucruri prea bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al apei. Atât de larg Încât ploaia blândă dar frecventă din vremea strămoșilor devine potopul dintre secete de luni la rând, care mână la vale dealuri, case, recolte, animale și... oameni. Deh! E vorba de un soi de bumerang, dar care nu se Întoarce În capul cui l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
printre altele și un mod operațional, extrem de eficient și benefic în exersarea limbii engleze, mai cu seamă că Brian își găsește resursele și răbdarea necesare să întrețină un dialog permisiv vârstei fiului nostru. Plecarea mea la facultate în toamna aceea blândă și călduță a unui septembrie generos a închis pe undeva câteva canale de socializare, dar a deschis unele noi, complet noi, ce-au căpătat viabilitate și respect în timp. Tata m-a însoțit de fiecare dată și m-a ajutat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
catapeteasmă mai erau și icoanele Mântuitorului, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Ierarh Nicolae, semnate de același Ioan Bontea. Mai târziu am aflat, la școală, că picturile au fost realizate cu mult talent în stilul renașterii italiene. Chipurile blânde și ochii ce te urmăreau din toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de sub Muntele cel nins. Și OLTENIA, sprințara, prea zburdalnica lui fată, Cea cu joc născută parcă și cu cântec răsfățată, Cu privirea luminoasă, chip senin și mers zglobiu, A primit a fi regină colo-n Țara de pe Jiu. Flăcăiandrul, mijlociul, blândul lui fecior, BANAT, Cu ochi calzi, cu fața smeadă și cu glasul trăgănat, Și-a luat cu bucurie partea lui a stăpâni Țara așezată-n colțul însorit din miazăzi. Și CRIȘANA, mititica, dintre fete cea mezină, Devenit-a tot atunci
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
alune, anunță iarnă grea. -Tunete și trăznete în ziua de Sfântul Ilie înseamnă că alunele vor fi viermănoase. - Lună plină în noaptea de 26 octombrie, Sfântul Dumitru, anunță iarnă grea, după cum dacă luna e pe sfert, e semn de iarnă blândă. 5. Semne prevestitoare de moarte Tot tradiția e aceea care-i spune cîrțoroșanului la ceea ce trebuie să se aștepte pentru el sau pentru cei apropiați lui, după cum se arată unele fenomene sau evenimente. E semn că cineva din anturaj e
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
leac suferință, după îndelungată chibzuială și frământare. Din Apuseni, apăi, no, de răul cătanelor împărătești, am fugit în Făgăraș. Am muncit, pe ici, pe colo, ca un câine de pripas, ascuns cu nume schimbat. Mi-am luat muiere, o făgărășancă blândă și bună ca pita când o ridici de pe vatră. Trăiam săraci, urgisiți, hăituiți de stăpânire. Îmi era totuși mai ușor pentru că aveam lângă mine un suflet cald. I-am făcut o cămașă și o catrință nouă. Și atunci am văzut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
era mai grasă, iar toamna pornea la vale și se ducea atât cât nu afla loc acoperit de zăpadă, până unde oile sale mai puteau rupe câte un smoc de iarbă înghețată și unde iarna i se părea cea mai blândă și cea mai scurtă. Așa se face că odată coborât din munte, nu se oprea în vatra satului să aibă și el o țâră de haznă și de tihnă lângă boreasa lui, decât o zi, două, ca după aceea s-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din port, atunci rafalele tunurilor. Înconjurând fortul, am ajuns într-un loc unde planta aloe crescuse cât un copac. Nu mai văzusem așa ceva până acolo. Turiștii se îmbulzeau să se fotografieze alături de ea. Sigur, la greci fiind o climă blândă, nu se pune problema că asemnea plantă ca și altele sunt expuse înghețului în timpul iernii. Cum leandrii cresc în voie, așa și aloea, dar numai acolo am văzut-o fiind atît de uriașă, nu și prin alte locuri din Grecia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fulgii argintii de zăpadă care-și răcoresc obrajii și de priveliștea ce ți-o oferă crengile pomilor încărcate cu povara lor. Ei! ce să-ți spun, că noi tremurăm de frig când nu avem căldură în casă. Beneficiază de clima blândă mediteraniană, în schimb sunt vitregiți de a nu se bucura de unele frumuseți ale iernii. La ei, probabil iarna este un anotimp ploios ca toamnele târzii de la noi, zăpada va cădea, dacă va cădea, doar pe regiunile muntoase înalte. Ca să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acolo un tei care stă și azi drept căpătâi mormântului ei. Chiar a doua zi, pe 16 august, scrie, pe spațiul liber al unei petiții începute și neterminate, răscolit de amintirea iubitei, declanșată, evident, de moartea mamei: O, dulce înger blând,/ Cu ochi uimiți de mari,/ La ce mai reapari/ Să-ngreui al meu gând?/ Părea că te-am uitat,/ Că n-oi mai auzi/ Că-mi amintești v-o zi/ Din viața mea de sat !88. Nu mult după aceea va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ridicat-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea din ram în ram, de felurile miresmelor adormitoare (la propriu și la figurat), Astfel eu nopți întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas107. Misterele nopții cad asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în vis, florile de tei, rânduri, rânduri, numai că încețoșate până la semitrezie sau chiar până la semihalucinație; culcat în fâneața sălbatecă, copilul, un rai de basme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
contemplarea pură. Începe premoniția (ca-n vis, așa vii...), reveria pe semitrezie: Alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânără crăiasă/ [...] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa-n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta 109. Elementele laitmotivice ale operei eminesciene sunt adunate toate în unul și același spațiu al copilăriei ipoteștene: luna, lacul, codrul și buciumul (cornul) sunând. Ele se imprimă în spiritul copilului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
punct de vedere poetic) se întâmplă pe margini: poetul trece de-alung de maluri, așteptând ca iubita din trestii să răsară, să plutească împreună în barcă, uitați de lume sub misterele bolții înstelate: Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la nivelul dorinței și a imaginației poetului, o dorință neîmplinită: Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
țin mai degrabă de retină, atunci când este vorba de izvor, ele se adresează urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singur chip, într-al tău!261. În acest moment se produce, printr-o alchimie inexplicabilă, transferul întregului bagaj poetic în amorul pământean, pentru ca apoi să-și ia zborul, zborul atâta timp visat: când îmi imaginam că acea copilă dulce și blândă ce trecea alături cu mine putea să mă numească vrodată bărbatul ei, un farmec neînțeles, o căldură ca aceea a camerei încălzite în timp de iarnă, un aer îmbălsămat, apăsat, familiar trecea prin noaptea cea pustie și rece a sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în poezie (N-auzim noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întotdeauna în indestructibilitatea lor: Se făcuse noapte. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea, sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumuri 223, ca apoi, într-o variantă la aceeași nuvelă (Cezara), Oceana, duhul blând al nopții, să treacă prin apa din lac și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din această dihotomie se găsește în Memento mori: Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane/ Cât uitându-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mai târziu: Odată-n viața-i muritorul vede/ În visul său un chip așa d-ales!247 Somnul învăluie ființa, împletindu-se în gândurile sale: Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 248. Încet, încet, totul se topește ca în ceața densă a unei văi, până când nu se mai aude nimic. Se subînțelege însă că de dincolo, din lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis se derulează într-un cadru natural izolat: Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi !/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi !257 Singurătatea petrecută în visare pare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit.// Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele / Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit;/ Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 260. Câteodată imaginile sunt explicite, aproape povestite. Altădată însă ele par mai degrabă imagini ale desenelor lui Goya: Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi 261. Poetul, beat de a visului lungă magie 262, aduce somnia în categoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]