10,188 matches
-
-mi zob "zaibărul", împrăștiind un parfum amețitor peste toată zona "sosiri"! Pregătirea "garderobei" nu mi-a luat prea mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem ca june diplomat trimis la post de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsa, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Macaubas salută pe distinșii săi oaspeți din România, Consulul General Vasile Macovei și Doamna Antoneta Macovei"! La intrarea în clădire erau prezenți colectivul de organizare și Filarmonica. Ne-am obișnuit să ne imaginăm pe membrii unei Filarmonici în costume negre, cămașă albă și papion! Cei din Macaubas n-aveau nimic din clasicul echipament! Erau douăzeci de tineri, toți negri sau mulatri, înalți, frumoși, în vestoane roșii cu nasturi aurii și pantaloni albaștri cu vipușcă roșie! Arătau minunat, erau aranjați pe două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de secol XX au lăsat în Portul Mondevideo sute de mii de imigranți europeni. Și nu numai emigranți au coborât , ci și multe celebrități. Pe aici avea să treacă faimosul Giuseppe Garibaldi, cu velierul "Fama" și faimosul lui batalion de "cămăși roșii", venit pe la 1844 în apărarea tânărului stat uruguayan. Aici avea să sosească, în dimineața de 24 aprilie 1925, Albert Einstein, faimosul savant, invitat pentru un ciclu de conferințe, notând în jurnalul său: "Uruguayul e o țară mică și fericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Muzeul Automobilului, Muzeul Zoologic... Primul muzeu pe care l-am vizitat după sosire a fost "Museo del Gaucho". Gaucho este locuitorul nesfârșitelor câmpii, rătăcind călare dintr-un loc în altul, liber, fără stăpân, fără să depindă de nimeni, îmbrăcat cu cămașă și pantaloni largi din pânză groasă, cu cizme din piele de mânz, un poncho rulat pe umărul drept, o năframă în jurul gâtului și nelipsitul sombrero. Poartă cu el un lasou, "las boleadoras" trei mingi de mărimea celor de tenis, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vei avea pașaportul!“ Nici până azi nu am reușit să aflu ce s-a petrecut cu adevărat. Dacă a vorbit românește sau păsărește nu voi ști, dar Într-o zi splendidă de octombrie, cu o valiză În care aveam câteva cămăși și haine pentru o scurtă ședere, am ajuns la aeroport, unde domnul Emil Botta a apărut pe neașteptate, la șapte dimineața, să se alăture familiei și prietenilor veniți să-mi ureze drum bun. Mi-am luat rămas-bun de la mama, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el nu aveam să-l mai revăd. Odată cu decolarea avionului, pentru a face loc unui nou Început, un ciclu al vieții mele trebuia să se Închidă. AMN: În anii din preajma plecării tale se Încheia În teatrul românesc perioada polemicii cu cămașa de forță a realismului socialist. Atât timp cât cultura se Închide Într-o singură polemică, ea Își clădește noi limite. Voi - tinerii regizori ai anilor ’60- ați ieșit din obsesia dualității realism-nonrealism: Manea prin clovnerie sumbră, Helmer prin modul său de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol acolo), purtând cămăși de doc solid cu mânecă lungă și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea lui Prometeu, o serie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător profesorul de care se temea a căzut pe nedrept la pat. La șaisprezece ani, În mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui adoptivă. Imediat după ciocnire, Maurice a efectuat mai multe acțiuni În ordinea următoare: și-a depus paharul pe tejgheaua barului, și-a scos o batistă de mătase din buzunar, și-a șters „murdăria de whiskey“ de pe piepții brodați ai cămășii, a transferat batista din mâna dreaptă În cea stângă, a luat paharul pe jumătate gol de pe tejghea, a Împroșcat cu conținutul care mai rămăsese fața lui Calhoun, și-a depus din nou calm paharul pe tejghea. Mai știu și acum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe lungul drum de Întoarcere spre nord, cu un sac mare pe umăr, conținând diverse obiecte pe care i le-am fi dăruit bucuroși, dacă am fi știut că și le dorește (cum ar fi o presă pentru pantaloni, teniși, cămăși de noapte, un ceas deșteptător, un fier de călcat și alte lucruri ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar fi ieșit la iveală treptat, dacă n-ar fi fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
costum bun. Pe vremea aceea preocuparea mea tinerească pentru haine era pe cale de dispariție, dar după moda sobră din Rusia, mi se părea o adevărată năzdrăvănie să umblu În papuci, să scap de jartiere și să port gulerul cusut de cămașă - o inovație Îndrăzneață pe vremea aceea. Ușoara mascaradă la care m-am pretat cu indolență a lăsat În mintea mea niște impresii atât de nesemnificative Încât ar fi plicticos să mai continui În această direcție. Povestea anilor de colegiu petrecuți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile orașului era interzis să te dezbraci; dar era voie să-ți deschei cămașa și șiruri Întregi de tineri cu trăsături nordice pronunțate stăteau cu ochii Închiși pe bănci, expunându-și coșurile frontale și pectorale acțiunii solare aprobate de Întreaga națiune. Fiorul de scârbă, poate exagerat, ce răzbate din aceste rânduri ar putea fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage cu disperare: Pentru numele lui Dumnezeu!! E zadarnic!!... Calcă peste mâna unui mort, se împiedică, în cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă-mă!! Ștefan se luptă să scape din brațele lui, îl lovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de speteaza scaunului. Plânge țara... Și eu... eu ce fac?! Daniil îi pune mâna pe umăr, îi vorbește cu blândețe, dar cu convingere: În aceste clipe grele, ai trebuință de credință în tine! Nu ești omul să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala Doamnei Maria, care, ușor, își retrage picioarele. Ștefan îi vorbește cu pasiune: Frumoasa, inegalabila mea Doamnă... La picioarele tale, depun biata mea inimă însângerată de iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea, Tăutu, Duma dau năvală, cu armele târâș după ei. "Vin turcii!!" Care-i porunca?!?! Ștefan, rătăcit, oftează, închide ochii câteva clipe... Când îi deschide, e alt om, stăpânit, cu sânge rece, hotărât. În timp ce-și trage pe cap cămașa de zale, poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]