8,515 matches
-
din categoria sa din al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de către Georgi Șpaghin ca alternativă la pistolul-mitralieră PPD-40. Pistolul-mitralieră se baza pe principiul reculului, era dotat cu un încărcător-sector de 35 de cartușe sau un încărcător-tambur cu 71 de cartușe, și folosea cartușe de calibrul 7,62x25mm. Fiind asamblată din piese ștanțate pentru facilitarea producției și dotată cu cameră și culată cromată, arma necesita foarte puțină întreținere pe câmpul de luptă. În timpul războiului, trupele române au folosit exemplare capturate. După
PPȘ-41 () [Corola-website/Science/321053_a_322382]
-
din al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de către Georgi Șpaghin ca alternativă la pistolul-mitralieră PPD-40. Pistolul-mitralieră se baza pe principiul reculului, era dotat cu un încărcător-sector de 35 de cartușe sau un încărcător-tambur cu 71 de cartușe, și folosea cartușe de calibrul 7,62x25mm. Fiind asamblată din piese ștanțate pentru facilitarea producției și dotată cu cameră și culată cromată, arma necesita foarte puțină întreținere pe câmpul de luptă. În timpul războiului, trupele române au folosit exemplare capturate. După război, România a
PPȘ-41 () [Corola-website/Science/321053_a_322382]
-
de 16 KB RAM pentru a fi folosit de către companiile de petrol pentru achiziția de date seismice. În anul următor compania StorageTek a dezvoltat prima unitate SSD modernă, supranumită „"Iceberg"”. Calculatorul Sharp PC-5000, care a fost introdus în 1983, folosea cartușe de stocare de tip "solid-state" de 128 KB, care conțineau memorie de tip "bubble". În 1984 compania Tall Grass avea o unitate de "backup" de 40 MB cu o unitate SSD de 20 MB înglobată. Unitatea de 20 MB putea
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
(abreviere de la Maschinengewehr 34) a fost o mitralieră fabricată în Germania nazistă începând cu luna decembrie a anului 1934 până în luna martie a anului 1945. avea răcire cu aer și folosea cartușul 7.92x57mm Mauser. A fost printre primele mitraliere de uz general, fiind proiectată pentru a fi folosită atât pentru sprijinul ușor, cât și pentru cel mediu. Când era folosită ca o pușcă-mitralieră, MG 34 era dotată cu un crăcan și
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
pușcă-mitralieră, MG 34 era dotată cu un crăcan și era alimentată dintr-un încărcător-tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe. Când era folosită ca o mitralieră medie, era echipată cu un tripod și era alimentată doar cu benzi de cartușe. În practică însă, infanteriștii germani foloseau crăcanul și benzile de cartușe, MG 34 fiind folosită ca o mitralieră medie clasică. Mitraliera putea fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară, folosind tripodul antiaerian "Dreibein". Designul armei a fost adaptat pentru a
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
dintr-un încărcător-tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe. Când era folosită ca o mitralieră medie, era echipată cu un tripod și era alimentată doar cu benzi de cartușe. În practică însă, infanteriștii germani foloseau crăcanul și benzile de cartușe, MG 34 fiind folosită ca o mitralieră medie clasică. Mitraliera putea fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară, folosind tripodul antiaerian "Dreibein". Designul armei a fost adaptat pentru a fi instalată pe vehicule blindate (varianta MG 34 Panzerlauf) și avioane
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
mai ușor de fabricat (durata fabricației a fost redusă la jumătate), fiind asamblată din piese ștanțate, și costa cu 30% mai puțin decât MG 34. MG 34 putea fi alimentată atât din cutii port-bandă, cât și direct cu benzi de cartușe. Benzile aveau de obicei 50 de gloanțe, însă puteau fi îmbinate între ele pentru a executa foc susținut. Benzile cu 250 de cartușe erau livrate în general mitralierelor instalate în fortificații (precum buncărele). Încărcătoarele-tambur aveau de obicei o bandă cu
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
MG 34. MG 34 putea fi alimentată atât din cutii port-bandă, cât și direct cu benzi de cartușe. Benzile aveau de obicei 50 de gloanțe, însă puteau fi îmbinate între ele pentru a executa foc susținut. Benzile cu 250 de cartușe erau livrate în general mitralierelor instalate în fortificații (precum buncărele). Încărcătoarele-tambur aveau de obicei o bandă cu 50 de gloanțe sau 75 de gloanțe în varianta dublă (care avea forma unei șa). În cazul în care era folosit un încărcător-tambur
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
sau 75 de gloanțe în varianta dublă (care avea forma unei șa). În cazul în care era folosit un încărcător-tambur, arma necesita unele modificări pentru a putea fi alimentată cu gloanțe. Din anul 1941 au fost utilizate exclusiv benzile de cartușe. Țeava mitralierei era proiectată pentru a fi schimbată ușor în cazul unui tir prelungit. Operațiunea prin care era schimbată țeava încălzită cu una de rezervă dura câteva secunde. Manualul mitralierei recomanda schimbarea țevii după 250 de gloanțe (trase în serii
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
ridicat la maxim pentru a executa trageri antiaeriene și era dotat cu un sistem de vizare specific. Versiunea MG 34/41 (denumită și MG 34S) a fost proiectată pentru a avea o rată de foc mai mare, de 1200 de cartușe pe minut. Spre deosebire de modelul standard, MG 34/41 avea modificări la țeavă (era mai scurtă, fiind modificată pentru a permite o cadență ridicată), un trăgaci mai simplu și putea trage doar la modul automat. Greutatea a crescut la 14 kg
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
Deși varianta MG 81 era superioară modelelor MG 15 și MG 17 (bazate pe mitraliera MG 30), din cauza producției insuficiente aceste mitraliere învechite au fost utilizate până la sfârșitul războiului. MG 81 avea o cadență ridicată (între 1000 și 1200 de cartușe pe minut) și avea doar sistemul de tragere automat (nu putea trage foc cu foc). Cadența de foc superioară era obținută prin modificări la țeavă și prin utilizarea unui arc recuperator puternic.
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
celălalt al fluviului, Arnold și-a deplasat trupele în , la circa 1,5 mile (2 km) de zidurile orașului. Soldații ce se apropiau de zidurile Quebecului erau prost echipați. Arnold nu avea artilerie, toți oamenii săi aveau doar câte cinci cartușe, peste 100 dintre muschete erau neutilizabile și hainele se transformaseră în zdrențe. Deși armata sa număra de două ori mai puțini oameni decât inamicul, Arnold a cerut capitularea orașului. Înspre ambii mesageri trimiși de el, britanicii au tras cu tunurile
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
în spatele turelei (îndreptate spre partea frontală a transportorului blindat) și un sistem automat de stingere a incendiilor. Roțile sunt rezistente la gloanțe și sunt proiectate pentru a funcționa câteva sute de kilometri după ce au fost perforate în mod repetat de cartușe (chiar și în cazul absenței totale a presiunii). B33 Zimbru are o mobilitate sporită, având tracțiune 8×8, cu patru punți. Roțile de la primele două punți sunt folosite pentru direcție. Vehiculul dispune de un sistem centralizat de umflare a pneurilor
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
cu una sau două mitraliere PKM și pistoale-mitralieră AKMS. În cazul în care se execută foc din interiorul vehiculului, armele trebuie să fie echipate cu un extractor de gaze (conectat la sistemul de filtrare al vehiculului) și un deflector de cartușe (pentru a nu răni soldații din dreapta). Mașina de luptă a infanteriei a fost concepută pentru a asigura sprijin grupei de infanterie din interior, nefiind un vehicul de asalt sau de străpungere a frontului. Blindajul este ușor, fiind însă superior transportoarelor
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
tunurilor automate. Blindajul lateral era însă insuficient, fiind vulnerabil la focul mitralierelor grele de calibrul 12,7 mm. În prezent, vehiculele moderne precum CV-90 sunt protejate pe arcul frontal împotriva loviturilor de calibrul 30 mm și în lateral de loviturile cartușelor perforante de calibrul 12,7 mm. Plafonul, podeaua și partea din spate a cutiei blindate sunt foarte subțiri. Vehiculele proiectate recent sau aflate în faza de proiectare pun accent pe capacitatea de a fi dotate cu seturi suplimentare de blindaj
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
producându-le rău de mișcare. Vehiculele șenilate au o viteză mai mică pe drumuri, un consum mai mare și, cu excepția cazurilor în care sunt dotate cu perne de cauciuc, pot avaria carosabilul. Șenilele sunt mai rezistente decât roțile la acțiunea cartușelor. Totuși, un vehicul pe roți se poate deplasa în continuare dacă a suferit o pană, în timp ce un vehicul șenilat nu se poate deplasa în cazul unei avarii la o șenilă. Ambele tipuri de mașini de luptă ale infanteriei sunt folosite
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
1999 convorbirea a fost difuzată pe canale radio americane. Imediat ce a fost coborât, au apărut mai multe probleme de etanșeitate dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează datorită unor defecțiuni apărute la cartușul epurator al aparatului de respirat. Experimentul Sealab III a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite I a avut loc în Great Lameshur Bay din Insulele Virgine la adâncimea de 13 m și primul la care
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
uleiuri pe pânză. Impresia pregnanta a șederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionista a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecata cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dura, anguloasa, armata cu rețea de sârmă. Carnea coloristica tentează de predilecție oxidările acide, dar această desfășurare expoziționala răsună adânc în brunuri și lut. Aurelia Mocanu Interviuri
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
Vraciu a interceptat o formațiune de bombardiere în picaj japoneze, distrugând șase dintre ele doar în opt minute. După ce Vraciu a aterizat, responsabilul care se ocupă cu logistică militară de pe portavionul „Lexington” a descoperit că a folosit doar 360 de cartușe; pentru fiecare dintre cele șase avioane doborâte revenind o rafală mai scurtă de șase secunde. În ziua următoare escortând avioane de bombardament americane într-un raid asupra Primei Flote Aeriene Japoneze de pe Kido Butai/Flotă Mobilă, Vraciu și-a doborât
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
arma în funcțiune (cercetare postbelică a arătat că este o construcție ingenioasă, dar grelele și complicatele conducte de răcire a aerului au fost complet inutile) Pușca automată Browning a fost adoptată de către armata SUA în 1918. Adaptarea de benzi pentru cartușe au permis servantului mitralierei să meargă și să tragă focuri de armă în același timp. Pistoalele mitralieră timpurii s-au dezvoltat, de asemenea, în această perioadă. În timp ce în timpul utilizării, aceste arme multe ori se supraîncălzeau - ceea ce a dus la dezvoltarea
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de incintă, azi prăbușit în parte. Lucrările au fost definitivate în anul 1802, inscripționat într-un cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni a fost lăsată moștenire fiului său cel mai mic, Gheorghe (Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor" (1968) și "Răzbunarea haiducilor" (1968), cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
care apelau mai târziu scenografii mai tineri. El a realizat decoruri de o mare inventivitate care au recreat atmosfera din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în filmul "Horea" (1984) sau Bucureștiul interbelic din filmele lui Sergiu Nicolaescu: "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978) , ambianța aristocratică din "Răscoala" (1965), ulițele sordide ale Brăilei interbelice în "Codin" (1963), orășelul transilvănean de graniță în anii de început ai regimului comunist în "Străinul" (1964). Scenograful Marcel Bogos a obținut
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
lună și jumate au ținut parașutiștii în Salang, apoi iau predat la regiment pușcă cu motor și sau mișcat mai departe. Pe 13 aprilie 1980, Leonid Khabarov a fost rănit pentru prima oară. El a fost rănit în umăr, următorul cartuș la lovit tot în aceiași mînă putin mai jos de cot. El încă era în conștiință. Cu atît mai multel a scos un soldat rănit al afganistanului și a îndreptat 2 grupe. Conștiința sio pierde în elicopter. Mîna lui Leonid
Leonid Habarov () [Corola-website/Science/326927_a_328256]