8,539 matches
-
la ceea ce îi crea cea mai mare frică: posibilitatea de a fi examinat de ceilalți. El ar fi urcat multe etaje de scări în loc să fie într-un lift câteva minute cu alte persoane, ce ar fi putut să vadă ceva ciudat la el. El a plătit o grămadă de bani pentru a avea prânzul adus acasă decât să se expună într-un loc aglomerat, unde ar putea da față cu alți oameni. El chiar a renunțat la locul de muncă pentru
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel de-al doilea, acești scriitori depășesc în felul lor limitele lui politically correct, disecînd efectele infinit perverse ale "eliberării" moravurilor și cîntînd ciudat amestec de Cohen (Albert și Leonard!), Kundera și Cioran femeia eternă! Nu-i prea ortodox, într-o societate macho și feministă (lucru doar aparent contradictoriu), să-l auzi pe Orsenna afirmînd: Cu majoritatea bărbaților, mă aflu pe un teren cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multe zile la rînd, fără să pun piciorul afară dacă percep vreun semn neliniștitor în zborul intermitent al unei păsări eventual însoțit de vreun țipăt ascuțit sau de vreun croncănit lugubru sau dacă o rază de soare, seara, mă lovește ciudat în plină figură, traversînd frunzișurile, sau dacă mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine: "Demonii, chipurile demonilor... dar dacă îi ameninț că-i omor, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
evocări interminabile... Iată că un mare "premiant" nu face neapărat unanimitate în privința originalității narative, drept e însă că majoritatea opiniilor, inclusiv de pe numeroasele bloguri literare pe care francezii de cultivă cu asiduitate, converg spre ideea că tînărul scriitor cu nume ciudat le-a oferit unul din cele mai frumoase și profunde romane de iubire ale ultimilor ani. Dar și o reflecție amară asupra involuției societății contemporane și a tot mai sistematicei îndepărtări a omului de frumos, de bine, de adevăr. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trebuie să ramburseze cheltuielile necesare pentru ca acesta să-i fie adus la îndemână? Există pe deasupra obligația de a plăti serviciul oferit, dar în ce privește cota sa aceasta este redusă la minimul posibil de către concurență; iar în ce privește dreptatea acestui sistem, ar fi ciudat ca meșteșugarii din Paris să nu fi lucrat pentru negustorii din Marsilia când negustorii din Marsilia lucrează pentru meșteșugarii din Paris. Dacă, potrivit invenției socialiste, statul s-ar substitui comerțului, la ce se va ajunge? Vă rog să mi se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a dorinței sau a interesului de a le schimba sau de a le rezista. Imposibilitatea de a fi consecvent și total realist este una dintre cele mai sigure și mai curioase lecții ale științei politice." (Carr 1946: 89) E destul de ciudat că acest gînditor a rămas celebru doar pentru critica sa consecvent realistă a idealismului. Într-o anume privință, așa cum au sugerat discuțiile precedente, distincția fermă a lui Carr între concepția utopică și cea realistă asupra politicii ar putea fi nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a instalat rachete tactice (cu rază scurtă de acțiune). Acestea ar fi fost mai ușor de ascuns și ar fi avut același efect defensiv. Mai mult, rachetele tactice n-ar fi provocat, la Washington, o reacție atît de dură. Pare ciudat că sovieticii au riscat atît de mult pentru un scop atît de limitat ca apărarea Cubei. Allison pune în discuție și o a patra ipoteză, care consideră criza ca o ilustrare a politicii războiului rece. Din această perspectivă, retragerea sovietică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o putere hegemonică [...] se pierde destul de repede dacă nu este susținută printr-un angajament puternic [...] Aici este nevoie de o conducere pozitivă, susținută de resurse și de o dispoziție de a face sacrificii în numele interesului internațional." (Kindleberger 1986b: 10) E ciudat că își atribuie o filiație realistă, din moment ce argumentul se bazează pe sacrificii făcute în interes internațional. Aceasta are sens numai dacă sacrificiile aduc un profit mai mare hegemoniei, pe moment sau mai tîrziu. Din moment ce teoria stabilității hegemonice se bazează pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în dezacord cu ontologia sa intersubiectivă. Într-un mod destul de ciudat, această critică, deși publicată în International Organization, a făcut doar de foarte puține ori obiectul unor răspunsuri, în cadrul literaturii regimurilor (pentru o excepție, vezi Kohler-Koch 1989). Pe lîngă faptul că ea contribuie la clarificarea dezbaterii teoretice, matricea metateoretică se poate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemul francez al finanțelor locale nu are numai avantaje. În primul rând, din perspectivă fiscală, câteva dintre impozite, cum ar fi cel pe terenuri virane, nu sunt așa de ridicate și de avantajoase. În al doilea rând, sistemul este destul de ciudat datorită faptului că toate cele trei niveluri de guvernare de obicei se alimentează din același impozit. Aceasta înseamnă că, din punct de vedere politic și democratic, legătura dintre impozitare și luarea deciziilor la nivel local este departe de a fi
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nuanțat-o, astfel încât delimitările foarte precise sunt dificil de realizat și au o aură de contextualizare și chiar de contingență. Foarte multe dificultăți rezidă chiar din denumirea de "postmodernism", una care, după părerea lui Ihab Hassan, nu doar că sună ciudat, ci evocă și ceea ce vrea să depășească, astfel încât "termenul îl conține pe inamicul său înăuntru", situație care nu se întâmplă cu alte denumiri de curente, cum ar fi romantismul sau clasicismul. Această prezență terminologică a ceea ce se vrea negat sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dar germanii au spus: «Noi latina nu o înțelegem, vorbește-ne în germană!». Iar fratele, pronunțând stâlcit, a spus: «Nicht diudisch», adică «Nu știu germană». Și a adăugat în germană: «Brot durch Got». Iar ei au spus: «Este un lucru ciudat că tu, vorbind în germană, afirmi că nu știi germana». Și au adăugat: «God berad». De data aceasta, fratele, cu inima liniștită, surâzând și prefăcându-se că nu înțelegea ceea ce spuseseră, s-a așezat pe o bancă. Atunci, un bărbat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ultima dată când vorbisem cu el, era entuziasmat de faptul că se angajase la o companie pe care mulți o considerau una dintre cele mai bune oportunități de carieră din regiune. Știind ce persoană statornică era, mi s-a părut ciudat să-și reînceapă căutările după mai puțin de doi ani. La câteva zile după aceea, am primit un telefon de la Jim și am căzut de acord să ne Întâlnim să luăm prânzul Împreună. „M-ai surprins cu mesajul tău”, am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de dura tempora (v. 88). Ni se pare că chiar acest gând este sugerat de precizarea care urmează și care are toate aparențele unei scuze: poetul nu a făcut nimic pentru a merita afecțiunea populației (nec scilicet esse meremur)204. Ciudat este că populația își manifestă afecțiunea pentru el nu individual și nici în grupuri de persoane, ci sub forma unei simpatii publice, care cuprinde toate aspectele polis-ului: poetul declară că există decrete care-l laudă în mod public și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetului și propria-i pungă cu bani: deși proscris, Ovidiu era totuși un cetățean roman pe care Sextus Pompeius trebuia să-l protejeze de barbari și, de asemenea, un poet pe care orice roman trebuia să-l respecte 286. E ciudat însă să constatăm că sulmonezul nu-și amintește de asemenea servicii decât în cartea a patra din Pontice, adică de-abia după anul 14 d.H., când trecuseră de-acum nu mai puțin de șase ani. Prin urmare, scrisorile pe care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Din punctul nostru de vedere, revin în discuție și alte elemente de mare importanță. Ovidiu proclamă cu voce tare că Fabia nu are de ce să roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost "mediatorul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de fulgerul lui Jupiter. În contrast absolut cu "timiditatea" erorii ovidiene, din natura exemplelor citate cu care se compară sulmonezul, reiese aici, parcă pentru a ne deruta și mai mult, atitutudinea sa de "temeritate, ambiție, provocare" față de Jupiter (= Augustus). E ciudat că, în ochii poetului, o asemenea atitudine de "temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndrăzni să mărturisească că îi scrie lui Maximus și că i se plânge de necazurile sale. Ei bine, să vadă cine-o fi! El va îndrăzni să facă cunoscută întreaga măsură (am spune: adevăratele proporții) a vinii sale (modum culpae). Ciudat mod de a începe o scrisoare către cel mai bun prieten al său și rudă, după atâția ani de liniște cum ar vrea să ne facă să credem Ovidiu însuși. În cuvintele citate de poet se pot percepe elementele esențiale
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
celor augustiene (deși frecventate în mod paradoxal de aristocrați κράτιστοι) se puteau asculta cuvinte emoționante de elogiere a libertății "democratice" anterioare regimului lui Augustus, care pot fi citite în Eseul despre sublim de Dionis de Halicarnas 397: "Mi se pare ciudat (cum cred că li se întâmplă multor altora) îi spune autorului un anumit membru al cercului de "filosofi" că în vremea noastră se găsesc minți deosebit de abile în arta persuasiunii și experte în cauzele legale, și inteligente, și perspicace, și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moartea: λαβου`σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει`λε τα*νδρός Tacitus, însă, ne informează despre participarea (ei) la înmormântare unde se acuză de moartea soțului: auditos in funere eius Marciae gemitus semet incusantis quod causa exilii mariti fuisset 426. E ciudat cum "hipercritica" istorică, vrând să reconstruiască fapte istorice, crede că trebuie să elimine tocmai "izvoarele" literare negând evenimentele pe care aceste (izvoare) le consideră doar îndoilenice. Nu trebuie să uităm că Marcia, soția lui Fabius, fusese glorificată de Ovidiu mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
confesiunile sulmonezului ies la iveală și aspecte mai grave care lezează grav viziunea augustană: de exemplu, poetul mărturisește despre Corina că a avortat fiul conceput cu Ovidiu. Glumind, sulmonezul pare să condamne gestul Corinei, apelând la un "argument" cel puțin ciudat: "Cezarii nu ar mai fi existat dacă toate mamele ar fi avortat ca și Corina". Și totuși, la sfârșit, cere zeilor să i se ierte "pentru prima dată" păcatul 449. Dar pauza poetului lasă liberă fantezia cititorului să gândescă că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilul și, implicit, moartea departe de Roma, i-au fost provocate de o cauză amoroasă. Nu se putea concepe un exil și, în consecință, o moarte diferită de ceea ce se considera a fi întreaga viața a poetului, tenerorum lusor amorum. Ciudat destin! În schimb, în ciuda moralei sale ușoare, Ovidiu era pătruns de dorințe de idealitate, care îl smulgeau din contingent și îl fixau în perenitatea poeziei, care este și perenitatea spiritului uman. ' CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fals sfătos, voit vetust, încărcat afectiv cu intenție secretă, dojenind uneori autorul și chiar personajele. Să nu se creadă cumva că e vorba de un defazaj stilistic, așa cum s-a crezut, de altfel, și despre literatura lui Lovinescu. Ar fi ciudat ca numai onoratul cititor al acestei cărți, nu și autorul ei, să fi aflat că empatia pe față cu obiectul de studiu este nerecomandată în scrierile de critică literară. De fapt, avem de-a face cu un stil critic construit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
noi vedem acum și aici drept Deal să fie în realitate altceva. O simplă inițiere în cea de-a patra dimensiune (un continuum spațio-temporal) de-a dezvălui Dealul drept altceva. Spectaculoasa idee o intuiește și un alt personaj al cărții. ,,Ciudat, chiar ciudat de tot, mormăi Leo. Urc de două zile și dealul la fel, urcă. Poate nici nu-i deal ci un simplu urcuș care urcă, forma pipăibilă a încăpățânării mele de a urca"69. Urcând dealul, el urcă odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
acum și aici drept Deal să fie în realitate altceva. O simplă inițiere în cea de-a patra dimensiune (un continuum spațio-temporal) de-a dezvălui Dealul drept altceva. Spectaculoasa idee o intuiește și un alt personaj al cărții. ,,Ciudat, chiar ciudat de tot, mormăi Leo. Urc de două zile și dealul la fel, urcă. Poate nici nu-i deal ci un simplu urcuș care urcă, forma pipăibilă a încăpățânării mele de a urca"69. Urcând dealul, el urcă odată cu tine... Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]