8,758 matches
-
în felul în care este dat în intuiție un obiect pentru un concept intelectual, atunci Ideea în cauză este un "concept sofistic", funcționarea rațiunii este constitutivă, prin urmare dialectică, și în felul acesta este creată aparența. Necondiționatul se transformă în condiționat (un condiționat căruia îi lipsește, totuși, esențialul: legătura cu obiectul experienței), dacă rațiunea funcționează constitutiv: tocmai de aceea el este ipostază a aparenței. Pe baza distincției dintre folosirea regulativă și cea constitutivă a Ideilor transcendentale, capătă sens și cele două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în care este dat în intuiție un obiect pentru un concept intelectual, atunci Ideea în cauză este un "concept sofistic", funcționarea rațiunii este constitutivă, prin urmare dialectică, și în felul acesta este creată aparența. Necondiționatul se transformă în condiționat (un condiționat căruia îi lipsește, totuși, esențialul: legătura cu obiectul experienței), dacă rațiunea funcționează constitutiv: tocmai de aceea el este ipostază a aparenței. Pe baza distincției dintre folosirea regulativă și cea constitutivă a Ideilor transcendentale, capătă sens și cele două perspective kantiene
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de toate condițiile "subiective" și "obiective" care îl fac posibil pe acesta din urmă. De asemenea, necondiționatul, dacă este gândit în sine, are aceeași deschidere către un orizont nonjudicativ. Ca și în cazul noumen-ului, necondiționatul își capătă sensul numai prin condiționat și numai pentru a-i deschide acestuia perspectiva unei sinteze "totale" în care ipostazele sale să-și aibă locul potrivit. Dacă gândim necondiționatul ca pe ceva ce prinde chip numai în sensul unei regresii a rațiunii către cuprinderea într-o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i deschide acestuia perspectiva unei sinteze "totale" în care ipostazele sale să-și aibă locul potrivit. Dacă gândim necondiționatul ca pe ceva ce prinde chip numai în sensul unei regresii a rațiunii către cuprinderea într-o sinteză a tuturor ipostazelor condiționatului, atunci necondiționatul are un sens și încă unul cu totul necesar pentru condiționat (în sensul cunoașterii sale și chiar în sensul "condiției" sale de fenomen); dar, de fapt, această regresie este un fel de aplicație a unei unități sintetice la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aibă locul potrivit. Dacă gândim necondiționatul ca pe ceva ce prinde chip numai în sensul unei regresii a rațiunii către cuprinderea într-o sinteză a tuturor ipostazelor condiționatului, atunci necondiționatul are un sens și încă unul cu totul necesar pentru condiționat (în sensul cunoașterii sale și chiar în sensul "condiției" sale de fenomen); dar, de fapt, această regresie este un fel de aplicație a unei unități sintetice la sinteze mai puțin cuprinzătoare, până la fenomen (condiționat). Iar dacă pornim, atenționează Kant, de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă unul cu totul necesar pentru condiționat (în sensul cunoașterii sale și chiar în sensul "condiției" sale de fenomen); dar, de fapt, această regresie este un fel de aplicație a unei unități sintetice la sinteze mai puțin cuprinzătoare, până la fenomen (condiționat). Iar dacă pornim, atenționează Kant, de la conceptul acestei sinteze, ca și cum ea ar fi dată și ar fi dat și obiectul ei ca atare (ea însăși realizată, și nu doar ca un simplu concept, care poate rămâne fără un obiect potrivit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul dialecticii transcendentale raportat la cel al analiticii transcendentale, Kant opune "unitatea experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune Kant, a fi doar regulativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu presupune timporizare, timpul neavând nici un sens "regulativ". Având o asemenea funcție, Ideile rațiunii pure sunt transcendentale, realizând unitatea conceptelor intelectului, adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului, producând aparență (cum știm, intelectul însuși poate produce aparență), fie se menține la o anumită distanță de acesta, supervizând toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului în varianta sa kantiană. Cu toate acestea, sensul judicativ-constitutiv al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său al logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate drepturile sale constitutive și regulative, decât odată acestea funcționând tocmai în acte de constituire: a cunoștinței veritabile, a "obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente pentru a dovedi semnificația judicativ-constitutivă a gândurilor filosofilor presocratici, doar pe baza unor asemănări formale ale acestora cu unele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o reducție la celălalt. De fapt, reechilibrarea trimite către regândirea rostului unei reducții a "lumii filosofiei" la ființă ceea ce se operase deja și nu la timp, conceput încă din Ființă și timp drept adevăr al ființei (conceput ca fiind condiționat de ființă). Echilibrul este ținut de un concept care revine el însuși în gândirea târzie a lui Heidegger: eveniment (Ereignis). Desigur, nu acest din urmă concept ne este temă în contextul de față, ci sensurile reducțiilor pe care le operează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva, datorită raportului temporal (prezentuire chemarea trecutului) pe care unitatea lor "judicativă" (unitatea judecății din care ei fac parte) îi cuprinde; apoi ei sunt funcțiuni logice. Faptul de a ființa de a fi obiect constituit apare, în cazul lor, numai condiționat: ei sunt "noțiuni" într-o judecată; ceea ce înseamnă că ființa lor condiționantă, în sens constitutiv, este judecata, ei având un sens numai în unitatea acesteia, acolo unde, datorită raportului temporal dintre ei, devin ceva, nefiind, în ultimă instanță, decât funcțiuni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspect judicativ, cel alethic, introduce sensul de transcendent; adevărul judecății presupune întotdeauna preexistența logos-ului formal și, desigur, a logos-ului ca atare; deocamdată acest lucru ne-a fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul, în ambele sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea, adică să și-o trimită către propria origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prim plan, iar ființarea sa este topită în funcțiunea logică proprie. Toate acestea sunt sensuri constitutive pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul. Totuși, în cazul amândurora, poziția logică proprie, adică însăși obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și ca funcție. Reprezentând o ființare, predicatul este și el timp (timpul ca ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în primă instanță), statutul de reguli de corectitudine, formale în originea lor invocată (este vorba despre o raportare la structura originar-judicativă S P), conținutiste apoi (datorită "interpretării" lui S și a lui P și stabilirii, mai departe, a unei forme condiționate a adevărului drept esență a sa: este vorba despre adevărul-corespondență). Din perspectiva deschisă aici, aceea a reducției judicative a dictaturii judicativului, instituirea regulilor de corectitudine și a adevărului-corespondență reprezintă un fapt fără o necesitate firească; fiindcă este vorba mai degrabă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai degrabă despre o întâmplare, ale cărei motivații existente, totuși ar putea fi dezlegate din perspectivă istorică. Desigur, o necesitate "internă", adică în orizontul judicativului, există; numai că ea nu poate fi justificată, fiind, așa cum a arătat până aici reducția, condiționată strict judicativ; ceea ce înseamnă că nu mai poate fi vorba despre o necesitate, cu toate că tocmai regulile de corectitudine și adevărul-corespondență au devenit și aceasta de la începutul istoriei dictaturii judicativului elementele primare în ordinea judecății, verificării, acreditării, construirii probelor de valabilitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici, acest gând al lui Nietzsche are toate șansele de a fi "adevărat"; deși nu știm încă ce înseamnă acest lucru: "a fi adevărat". Timpul devine, în judecată, însăși condiția de posibilitate a verbului. Condiționând astfel verbul, fiind el însuși condiționat verbal, timpul aduce la semnificație adevărul, anume adevărul în sens judicativ. Și astfel pot fi declanșate operațiunile proprii relației de corespondență dintre "ceea ce spune o enunțare" (sensul său) și "faptul la care aceasta se referă" (semnificația sa; referința), apoi operațiunile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
truse de unică folosință în │ │ │ SPONGIFORMA │conf. Ord. 144/2002 cu modificările│baza protocoalelor stabilite de LNR-EST din I.D.S.A., numai de medicii veterinari│ │ │ BOVINA │și completările ulterioare. │abilități, cu următoarele precizări: a) țapii, de două ori pe an, prin Animalele condiționat sănătoase se testează de 2 ori la interval de 5 luni. 1. Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea │ │ │ B-160 │conf. Ord. 6. Procesarea și examinarea probelor de creier se realizează în LNR-EST din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156225_a_157554]
-
în strat subțire, pentru evitarea inactivării virusului prin variații de temperatură și a consumului momelilor de către animale compețitoare din același biotop. Plasarea momelilor se efectuează după 10-14 zile, în momentul în care se consideră că mistreții și-au format reflex condiționat față de locurile specifice de vaccinare, prin administrarea în aceste locuri, în perioada menționată, de hrană pentru inducerea reflexului condiționat. 7.6. Trebuie să se efectueze 3 campanii de vaccinare - primăvară, vara și toamnă -, începând din primăvara anului 2007. Fiecare campanie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184047_a_185376]
-
același biotop. Plasarea momelilor se efectuează după 10-14 zile, în momentul în care se consideră că mistreții și-au format reflex condiționat față de locurile specifice de vaccinare, prin administrarea în aceste locuri, în perioada menționată, de hrană pentru inducerea reflexului condiționat. 7.6. Trebuie să se efectueze 3 campanii de vaccinare - primăvară, vara și toamnă -, începând din primăvara anului 2007. Fiecare campanie constă în două vaccinări efectuate la interval de 28 de zile. În fiecare loc specific de vaccinare trebuie să
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184047_a_185376]