8,426 matches
-
Castelul Veveří, dar atacul ei nu a avut succes, deoarece castelul a fost bine păzit, iar apărătorii erau bine înarmați. În 1653, Maria Eva Alžběta din familia Sternberg (văduva lui Rudolf de Tiefenbach) a moștenit castelul. În 1668, Václav Michal, conte de Althan, a cumpărat castelul și a locuit acolo în perioada 1668-1670. La sfârșitul secolului al XVII-lea, complexul fortificat a aparținut Casei de Collalto. Mai târziu, când Casa de Sinzendorf (1707-1804) a înlocuit această familie, a fost realizată o
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
de picturi cehe din secolul al XIX-lea ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga. În plus, una din camerele din interiorul palatului conține o decorație frumoasă în frescă. Palatul a fost construit în anii 1679-1691 de către contele Václav Vojtěch de Šternberk ca reședință de vară a familiei sale și a locuit aici împreună cu soția sa, Klara și cu fiica sa. Autorii proiectului au fost Giovanni Domenico Orsi și, mai târziu, Jean-Baptiste Mathey, iar constructorul a fost Silvestro
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
În 1825, castelul a fostse dărâma singur și atunci când o bucată de piatră a lovit un trecător, s-a decis demolarea castelului, dar, înainte ca aceasta să înceapă, castelul a fost declarat monument. În 1830 castelul a fost cumpărat de Contele Edward Raczyński și parțial reconstruit, o biserică protestantă fiind adăpostită temporar în interiorul său. După moartea lui Raczyński în 1845 planurile de a deschide o academie sau un spital au fost abandonate, iar castelul a început din nou să ajungă într-
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
lui Viktor Rumpelmayer care trăia în Viena. După moartea lui Rumpelmayer, survenită în 1885, lucrarea a fost dusă la bun sfârșit de către arhitecții Gusztáv Haas și Miksa Paschkisch, rezultatul fiind una dintre cele mai mari case de țară din Ungaria. Conții Festetics au mărit proprietatea în mod progresiv: Kristóf Festetics a înființat un spital, Pál Festetics a înființat o școală în oraș, iar Contele György Festetics a deschis în 1979 un colegiu agricol, Georgikon, primul de acest gen din Europa, care
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
Gusztáv Haas și Miksa Paschkisch, rezultatul fiind una dintre cele mai mari case de țară din Ungaria. Conții Festetics au mărit proprietatea în mod progresiv: Kristóf Festetics a înființat un spital, Pál Festetics a înființat o școală în oraș, iar Contele György Festetics a deschis în 1979 un colegiu agricol, Georgikon, primul de acest gen din Europa, care încă funcționează, dar ca facultate a Universității din Pannonia. Aripa bibliotecii palatului a fost construită de Contele György Festetics în 1799-1801, sub atenta
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
înființat o școală în oraș, iar Contele György Festetics a deschis în 1979 un colegiu agricol, Georgikon, primul de acest gen din Europa, care încă funcționează, dar ca facultate a Universității din Pannonia. Aripa bibliotecii palatului a fost construită de Contele György Festetics în 1799-1801, sub atenta supraveghere a lui András Fischer de la Academia din Viena. Execuția a fost încredințată unor meșteri locali. Sala de mese (acum sală de concert) are decor stucco realizat de Mátyás Vathner din orașul Pápa. Zidăria
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
de-al doilea imperiu francez și lucrărilor din lemn în stilul neorenascentist așa cum sunt găsite în unele interioare. La intrarea dinspre oraș, axa rămâne centrată pe structura barocă originală, flancată acum de o aripă. Extinderea elaborată a fost realizată de Contele Tasziló Festetics, care s-a căsătorit cuLady Mary Douglas-Hamilton (1850-1922) pe 2 iunie 1880. Aici a fost cazat prințul de Wales, Edward, în vizitele sale "incognito" din octombrie 1885 și din nou în 1888 însoțit fiind de marele său prieten
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
Cele șase concerte brandenburgice, conform originalului din germană, [Die] Brandenburgische Konzerte (BWV 1046 - 1051) de Johann Sebastian Bach, sunt o colecție de lucrări instrumentale prezentate de Bach contelui (în original "Margrave" ori "Margraf") Christian Ludwig de Brandenburg-Schwedt în 1721, dar foarte probabil compuse anterior. Acest concert se distinge față de celelalte din set printr-un număr de factori. Din punctul de vedere al sonorității este cel mai complex dintre
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
oficial divizat între cei doi frați, Adolf Frederick domnind în Mecklenburg-Schwerin și Johann Albert domnind în Mecklenburg-Güstrow. Adolf Frederick I a avut 19 copii. S-a căsătorit pentru prima dată la 4 septembrie 1622 cu Anna Maria de Ostfriesland, fiica contelui Enno al III-lea de Ostfriesland și a Annei de Holstein-Gottorp. Ei au avut următorii copii: Adolf Frederick s-a căsătorit a doua oară în 1635 cu Marie Katharina (1616-1665), fiica Ducelui Julius Ernest de Brunswick-Dannenberg. Ei au avut următorii
Adolf Frederick I, Duce de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/336346_a_337675]
-
învețe sabia în Ungaria. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. La proba de floretă pentru maeștrii s-a clasat pe locul 7. La cea de sabie maestri a fost depășit numai de un alt italian, Antonio Conte, cucerind medalia de argint. S-a întors la Paris pentru ediția olimpică din 1924, de data asta ca antrenor Ungariei. A modificat profund stilul maghiar, cu un sabie mai ușor și accent pe deplasările. Împreună cu maeștrii maghiari László Borsody și
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
termeni de pace tolerabili și că negociatorii Conferinței de Pace nu au luat în seamă dorința de a coopera a Ungariei, astfel că și-au prezentat demisia, alături de președintele provizoriu al Republicii Ungare (funcție pentru care fusese nominalizat între timp contele Károlyi Mihály). Autonumiții reprezentanți ai proletariatului au găsit astfel locul lăsat liber, după înfrângere majoră suferită astfel de coaliția proantantistă asociată cu democrații din clasa de mijloc și cu social-democrații moderați. Astfel, la data de 21 martie 1919 în Ungaria
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
septembrie 1620 - 22 octombrie 1667) a fost prinț german, margraf de Ansbach din 1634 până la moartea sa. Născut la Ansbach, Albert a fost al doilea fiu al Margrafului Joachim Ernst de Brandenburg-Ansbach (1582-1625) și a soției acestuia, Sophie (1594-1651), fiica contelui Johann Georg de Solms-Laubach. În 1625, după decesul tatălui său, el a fost succedat de fratele mai mare al lui Albert, Frederic al III-lea, inițial sub regența mamei lor. În 1634 Frederic a fost ucis în Războiul de Treizeci
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
1642, la Stuttgart, el s-a căsătorit cu Henriette Louise (1623-1650), fiica lui Louis Frederic, Duce de Württemberg-Montbéliard. Cuplul a avut următorii copii: S-a recăsătorit la 15 octombrie 1651 la Oettingen, cu Sophie Margarete (1634-1664), fiica lui Joachim Ernst, Conte de Oettingen-Oettingen. Cuplul a avut următorii copii: S-a căsătorit pentru a treia oară la 6 august 1665 la Durlach, cu Christine (1645-1705), fiica lui Frederic al VI-lea, Margraf de Baden-Durlach. Nu au avut copii.
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți de Palatin de Zweibrücken. Din claririle construite sub proiectele sale în stil neoclasicism nu s-a mai păstrat nimic. Ofițerul
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
își îndeplinea serviciul militar alternativ ca profesor de matematică. Familia ei este originară din orașul francez Vichy, unde trăiesc în prezent părinții ei. Bunica paterna a Clotildei Armând a fost verișoară primară cu scriitorul Jean Giraudoux, iar bunica maternă - fiica contelui de Champs de Saint-Leger. a invatat la scoala Notre-Dame din Cusset, apoi la cea din Vichy. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Clermont-Ferrand. A studiat în 1993-1996 la École centrale de Paris, obținând diplomă de inginer. În perioada 1995-1997
Clotilde Armand () [Corola-website/Science/336389_a_337718]
-
Înainte de a se angaja în lupta cu italienii el a raportat împăratului și a protestat în fața lui emisarului Harrison Smith, care îl insoțise pe amiralul Hewett în momentul semnării acordului din 1884, împotriva încălcării acordului. El a ordonat arestarea inginerului conte Salimbeni,și a altor italieni care lucrau în domeniul negusului Tekelehaimanot la construcția unui pod peste Nil, suspectându-i de spionaj. De asemenea i-a avertizat pe generalul Gené, pe Marcopolo Bey, guvernatorul italian la Massawa și pe consulul Sumagn
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
și ei mari pierderi. Între timp a sosit în zonă și o mare oaste etiopiană sun comanda împăratului, care a nimicit unitățile italiene si au ocupat Sahati. Generalul Gené a oferit lui Alula o cantitate de puști in schimbul eliberării contelui Salimbeni, fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui Alula au săvârșit în 1886-1887 măceluri în masă în rândurile populației nilotice locale kunama. Italia a trimis în regiune o forță militară importantă condusă
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
a rulat în Marea Britanie din 28 septembrie 1981 până pe 19 martie 1992. O continuare a serialului original cu același nume și-a început difuzarea din 28 septembrie 2015 pe CBBC. De asemenea a fost creat și un spin-off al serialului, "Contele Duckula", ce s-a difuzat între 1988 și 1993. În România serialul s-a difuzat pe canalul Boomerang, însă numai disponibil în engleză.
Danger Mouse () [Corola-website/Science/336619_a_337948]
-
de război "Agamemnon". În 1816, otomanii au încercat să confiște proprietățile Bouboulinei pentru că cel de-al doilea soț al ei luptase alături de ruși împotriva turcilor în Războaiele Ruso-Turce. Ea a călătorit la Constantinopol pentru a-l întâlni pe ambasadorul rus contele Pavel Stroganov și a-i cere protecția. În semn de recunoaștere a serviciilor aduse rușilor de către Bouboulis, Strogonov a trimis-o în siguranța în Crimeea. Ea s-a întâlnit, de asemenea, cu mama lui Mahmud al II-lea, care, după
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
apropie pelerinii care sunt în drumul lor spre Romă. Tannhäuser cade în genunchi în fața lor și cere să se alăture grupului (Cr.: "Zur dir perete ich": Către tine mă duc), cănd dintr-o dată intra un grup de vânători, condus de conte, care îl recunoaște pe trubadur și îl salută. Întrebat, Tannhäuser nu spune de unde vine și continuă cu ideea să de a merge la Romă (Nc.: O", bleib!": Oh, stai'), până în momentul în care Wolfram îi spune că Elizabeth este foarte
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
în cele din urmă se întâlnește cu tânără domnită care, plină de discretă bucurie, îi urează bun venit "(D: O Fürstin !: Oh, Prințesa!; Ich preise dieses Wunder: Binecuvântat acest miracol; D: Gepriesen șei die Stunde: Binecuvântate aceste ceasuri). Se apropie contele și, văzând bucuria nepoatei sale, îi promite că își va îndeplini toate dorințele "(Noch bleibe denn unausgesprochen: Să mai rămână lucruri nerostite). "Vin nobilii pregătiți să participe la concurs "(Cr.‑ Freudig begrüsen wir: Vesel salutăm). "Contele amintește istoria măreață a
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
aceste ceasuri). Se apropie contele și, văzând bucuria nepoatei sale, îi promite că își va îndeplini toate dorințele "(Noch bleibe denn unausgesprochen: Să mai rămână lucruri nerostite). "Vin nobilii pregătiți să participe la concurs "(Cr.‑ Freudig begrüsen wir: Vesel salutăm). "Contele amintește istoria măreață a locului și promite că mâna nepoatei lui va fi premiul pentru câștigătorul concursului "(S.: Gar und viel schön). "Începe competiția. Wolfram cântă lăudând iubirea mistica" (S.: Blick ich umher: Mă uit în jurul meu). "Tannhäuser îi spune
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
Ihr habt'es gehört!: "Ceea ce ai auzit!). Când cavalerii dau să-l atace cu săbiile, Elisabeth intervine și cere iertare, căci crede că Tannhäuser se va întoarce la zei "(S. și C.: Der Unglücksel'ge: Nefericitul; Ein Engel: Un înger). "Contele spune că își poate găsi iertarea doar însoțind pelerinii la Romă" (S.: Ein furchtbares Verbrechen: O crimă oribilă; Nc.: Mit ihnen du sollst wallen: trebuie să mergi cu ei.) "Imediat" se "aude corul de pelerini care trece în apropierea castelului
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
a fost o exploatare minieră din România. A fost înființată la 1859 de un consorțiu format de prinții Maximilian și Egon Fürtenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moricz Haber. Este cea mai mare și cea mai adâncă mină din Valea Jiului, coborând în pământ aproape 1.000 de metri. Accidente: În dosarul accidentului din 2008, procurorii au depus o plângere penală pentru a
Mina Petrila () [Corola-website/Science/336823_a_338152]
-
numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară. În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro. În 1746-1747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată. În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în 1775 construcția
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]