8,716 matches
-
Îmbarcat evrei din Iași, după ce mai Înainte Însoțise convoiul de evrei de la chestura Poliției Iași la gară, când a lovit cu bastonul de cauciuc În cap pe mai mulți din convoi... participă Împreună cu alții la acțiunea degradantă de a-i culca pe toți șevreiiț la pământ, În piața din fața gării și de a-i trimite om cu om spre peron, de a fi numărați ca să intre cel puțin 150 În fiecare vagon de marfă... Învinuitul Iacob Niculae se dovedește lipsit complet
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
că ar fi fost Îngropați și alți evrei”; 15 evrei bărbați au săpat propria lor groapă, pentru ei și familiile lor. Soldații români i-au păzit și pe cei care săpau și pe „alți șevreiț, femei și copii, care stăteau culcați pe iarbă”14. Operațiunile de lichidare ale regimentului de pe linia care a despărțit vechiul teritoriu românesc de cel al Basarabiei XE "Basarabiei" , unde erau În vigoare „ordinele speciale”, i-a determinat pe comandanții operațiunii să justifice În scris execuțiile, deoarece
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
obligați să ne Înșirăm În coloană de marș sub supravegherea câtorva mitraliere. Din cauză că oamenii din grupul nostru au refuzat să Înainteze spre mitraliere, au venit câțiva soldați cari au Început să ne lovească cu patul armelor lor, până când am fost culcați la pământ. Au Început să tragă șîn noiț mitralierele soldaților români omorând pe toți bărbații, femeile și copiii ce formau grupul nostru, rămânând Încă un grup de vreo 30 oameni vii. Atunci a sosit un ofițer călare pe un cal
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ales pentru deportarea evreilor din Iași. Suferințele lor erau mai mari decât moartea”. Soldații lui Ghițescu XE "Ghițescu" au păzit toată noaptea trenul și au Împiedicat acordarea vreunui ajutor evreilor, fie și apă din băltoace. El a plecat să se culce. 103 A doua depoziție a lui Ghițescu XE "Ghițescu" , 26 august 1945, ibidem, p. 33b. 104 Depoziția sublocotenentul Aurel Triandaf XE "Triandaf, Aurel" la Tribunalul Comandamentului 2 Teritorial (scrisă de mâna sa), 10 septembrie 1941, ibidem, vol. 30, p. 234
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Ioan" - a notat că escortarea și urcarea În vagoane s-au făcut de către polițiști localnici: „Ajunși cu convoiul la gară, acolo din ordinul șefului de detașament [de poliție] Furtună din Chișinău XE "Chișinău" , care comanda operațiile, toți evreii au fost culcați la pământ pe terenul din fața gării din care loc erau trimiși câte unul spre peron și Îmbarcați În vagoane de marfă Închise. Am văzut că de fiecare dată orice evreu ce se ridica de la pământ și mergea la linie era
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de verișoare, eu care, aici, în Regat, cum s-ar spune, n-aveam decât un văr, sau doi. După aia, verișoarele, când a fost "podul de flori" de peste Prut, au venit în România, nu mai aveam nici unde să le culc, dormeau și pe jos, verișoară lângă verișoară, Ludmile, Natașe, aveau nume de-astea, slave... Și atunci, la 18 ani, când am fost în satul acela, unde am stat vreo zece zile-două săptămâni, am început să scriu. Scriam mai dinainte, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fascinant! Eu l-am prins într-o perioadă în care era debordant, turna poezii după poezii vorbind! Și nu așa, câteva ceasuri. O chestie care, dacă începea dimineața, ținea și noaptea, și continua... Eu nu puteam..., mă duceam și mă culcam. Plus că bea. M-a învățat să fac și un cocteil. Întâmplător, am fost la Leningrad, l-am "folosit" și am început să văd dublu, prima dată când am văzut dublu. Mi-a spus așa: "bătrâne, bei șămpănică, după aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Atunci chiar m-a șocat chestia asta. Dacă șase jurii, erau și de la "Cuvântul", și de la "România literară", și de la Radio România Cultural, consideră că nu ai treabă cu premiul, înseamnă că trebuie să te duci acasă și să te culci. Adevărul este că eu nu m-am dus acasă, m-am dus la... A.V. ...să nu spuneți că v-ați dus la Dolhasca... E.B. ...nu m-am dus la Dolhasca, ar fi fost minunat! Am făcut vreo trei episoade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în acțiune, a găsit pe un domn căpitan de infanterie, numit Stihi 175, supraveghind pe un număr de 15 evrei cari săpau o groapă. Pe lângă acești evrei cari săpau groapa, mai erau și alții, bărbați, femei și copii, cari stăteau culcați pe iarbă. Aceștia erau înconjurați de un număr de 10 ostași înarmați dintr'un regiment de infanterie română, iar mai la o parte, un grup de ostași din armata germană. Pretorul arătând căpitanului Stihi ordinul nostru de a lua în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
uita ședințele de la raion, lunare, de pe când eram medic la Dolhasca. Erau o capodoperă de situații adunate parcă anume să-mi creeze o stare de disconfort maxim. Trebuia să mă scol pe la cinci dimineața, să iau trenul Dolhasca-Fălticeni. Dacă mă culcam pe băncile din compartiment, conductorul îmi făcea, sever, observație... La Fălticeni urcam pe jos dealul acela ce ducea de la gară în oraș. Soția găsise un loc unde să stăm până la începerea ședinței: la o soră medicală, Aristița... Uneori chiar ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și-ți mișcă scaunul, te agasează atâta lume, coada de la calculatoare, oamenii care merg prea încet când tu te grăbești la proiecție și, în general, te enervează cam orice. Cum începe filmul, te ia somnul, dar dacă mergi să te culci, nu ți se închid ochii. Dar cum intri în a doua săptămână, cu fiecare zi ești tot mai vioi. Cercetătorii britanici ar trebui să vadă de ce... Eu acum sunt în prima fază. Dar tot pot scrie câteva lucruri, chiar dacă sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mic dejun psihedelic cu fanfara solară. Deschide pupila, anunță lumina, rugina, fumul și rutina. Ars de soare, ars de stat, ars în cap, ars cu șlapi. Bine-ai venit în Varanasi la scăldat! Cu Shiva* pe Gange* Întâi însă la culcat în Yoghi House* central. Schimb de fum, atmosferă, alternat. Prea ne-am jucat, ne-am speriat și ne-am dat jos din trenul colindat. Dă-mi o țigară la schimb cu beede* cu tutun curat. Grijă la bălegar. Acum ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
carețși dorește tot ce nu poate avea) joacă pingțpong cu seducția și respingerea, îndrăgostinduțse și dezândrăgostinduțse în funcție de gradul de ignorare și indiferență afișat de celțcea pe care li se pune pata. O femeie își urăște dement soțul care, după ce se culcă cu alte femei, îi trimite tot felul de flori. E înverșunată (Florentina Țilea pedalează pe o încrâncenare transformată în final în dezarmare) și tristă. Modelul pe care ițl propune potențialul iubit (Aurelian Bărbieru are o forță de contracarare dublată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
broboadă peste broboadă, degeaba! Se șterse cu șorțul la gură, scuipă simandicos în cenușă și continuă pe un ton în care bătrîna, bănuitoare, întrezări o oarecare jenă, fără să înțeleagă imediat care-i cauza: - Mai bine-ați face să vă culcați, domnișoară Céleste, parohu- ăsta al dumneavoastră s-a băgat de mult în pat, credeți-mă! Gîndiți-vă, numa-! Motocicleta factorului poștal tocmai a ajuns la Merle. Zice-se că în urma lui s-a lăsat imediat ceața. De mîine n-are să mai
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
el. - Mă rog, o să vă dumiriți cînd o să vină- N-are rost acu să vă bateți prea tare capu- cu asta; n-aveți de ce să vă dați de ceasu- morții, domnișoară Céleste. Eu am să vă zic seara bună acu-. Culcați-vă aci la cald, lîngă sobă, acuș trece noaptea. ș...ț Cînd deschise iarăși ochii, fumul care umplea camera o făcu mai întîi să clipească. Ce auzise adineauri nu era tocmai un zgomot, pentru că nu-și dădea seama din ce
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
cu cine comenta ziarele dimineațať - acum le citesc într-o muțenie odioasă. ŤNu mai am pe cine trage și împinge seara, adormit pe canapeaua din fața televizoruluiť - e suficient să mă ridic, de una singură, să sting aparatul și să mă culc." (pp. 116-117). Este notabilă reușita autoarei de a vorbi despre lucruri intime și delicate pe un ton de firesc omenesc, epurat de exprimări liricoide, ca și de inutile cruzimi realiste. Povara existențială se simte mai bine printr-o asemenea frazare
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
crezi, n-or să fie îngrijorați? Gândește-te numai ce va fi cu ei dac-or să afle, încearcă Jenia să se apropie din altă parte. - Mai bine ar fi să nu se amestece, să mai și tacă. Mămica se culcă cu unchiul Vasia... Jenia a făcut ochii cât cepele. - Ce, tu nu știi? E fratele tatei, unchiul Vasia, unchiul meu bun. Mămica e nebună după el de-o viață. Un singur lucru nu știu: dacă s-a îndrăgostit de el
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
asta ca despre un fapt divers... În orice caz bărbații sunt niște ființe de pe altă planetă... - Ascultă, Arkadi, eu efectiv nu pot să pricep... Vorbești despre asta ca despre ceva banal? Așa ceva nu intră-n capul meu, cum să se culce un bărbat în toată firea cu o puștoaică de zece ani... El își holbă ochii: - Ce tot îndrugi tu acolo Jenia? Care puștoaică? - Lialka a împlinit treisprezece ani acum o lună și jumătate! Adică ce crezi că e, junincă, femeie
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
sar, mă strîmb, joc tot felul de personaje, mă rostogolesc pe iarbă, rîd sau plîng în hohote, fac șpagatul, vorbesc cu mine însămi și încerc să mă recompun, adevărat, din ce este simplu, natural, dumnezeiesc. Seara, la nouă jumate, îl culc pe Luca. Și mă adîncesc în întuneric, în gînduri și neliniști. De ele nu pot să scap. Dormind împreună, nu pot să citesc. Nu pot să aprind nici-o sursă de lumină. Stau cu ochii pe tavan, număr urmele de țînțari
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
mintea, sufletul și caracterul lor, trebuie devirusate temeinic de virușii secretați fără odihnă de Stafia Securității. Acest monstru cu un miliard de capete perverse, Stafia Securității, trebuie pulverizat totalmente de pe suprafața României și de pe suprafața pământului. Nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche și să credem că binele, frumosul și adevărul înving oricând și oriunde. Tocmai mizând pe credința aceasta sinucigașă a milioane și milioane de oameni, și-au întemeiat majoritatea acțiunilor lor bătrânii securiști din custodia Moscovei. Câmpiile, dealurile
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
admirau. Preotul mi-a pus la mână un alt șireag de mărgele sfințite și mi-a făcut pe frunte semnul crucii. „Să te ferească de cel rău și să-ți poarte noroc!“ - mi-a zis el și apoi m-au culcat. Somnul din seara aceea a fost unul pro fund, adânc. În visurile mele, eu, cu Iva și Iba, pluteam În Înaltul cerurilor și doar din când În când mai coboram deasupra unor plaiuri verzi. Atât de verzi... - va urma - Târgu-Jiu
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
2011 Toate Articolele Autorului 31 Mai/1 Iunie 2011. Știu că nu dormi, tu te prefaci mereu Și oboseala ta e-atât de dulce! Nu-i somn pe lume și nici Dorul meu În ne-odihna lor să mi te culce... Știu că nu dormi și ochii tăi recită Același Psalm din ziua cea dintâi De când mi-e coasta lipsă fericită, Tu,veghea mea din suflet, să rămâi! Târziu când vine gândul și el vine Cu freamătul nepământesc în prag, Știu
ŞTIU CĂ NU DORMI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349722_a_351051]
-
mai devreme, „Mi-a obosit sufletul,” mi-ai spus, Tot hoinărind aiurea prin poeme... Ce sfântă oboseală! te înțeleg, Spuneai și tu ca o mireasă dulce Tot legănând la piept un dor întreg Ce nu mai vrea, șiretul, să se culce. Am pus peste cuvinte mâna mea, Parcă eram ca după înviere- Mi-a obosit sufletul și-aș vrea Să-l strângi în brațe până la durere... Acum el stă de veghe când eu scriu Și-n fiecare vers tiptil străbate, Sufletul
SUFLLET OBOSIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349706_a_351035]
-
geam și să iasă în curte. Azor, câinele vecinilor, s-a repezit după el. Speriat, cel mic a trecut în grădina lor și s-a cocoțat în cireș. A stat acolo până cineva din vecini a chemat câinele, care se culcase la tulpina cireșului. La coborâre, puștiul s-a julit rău. S-a spălat de sânge...în troaca rațelor. Ai lui, ocupați cu înmormântarea, cu jalea, au descoperit prea târziu, când s-a umflat tot într-o noapte, ce pățise. La
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
e târziu și drumuri se închid Durerile îmi par din ce în ce mai dese, Ce am făcut mai mult decât oricare individ Să pot să cer răsplata când soarta încă țese? Eu simt că e târziu ca să mai cer ceva Destinul s-a culcat, de mine prea satul Că cer și-acum, ce-am mai cerut cândva; Puțină sănătate, mici bucurii, și-ar fi destul! Se spun povești ce mulți poate le cred Cum că, în fiecare om ar zace o comoară, Ei bine
GÂNDURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349762_a_351091]