8,953 matches
-
cu rachiu pe care le aruncase lângă poartă. Înfruntând zloata neostoită, a pornit la drum. Ajuns acasă, nu mică i-a fost mirarea când de afară a văzut lampa aprinsă: „Da’ ce s-o întâmplat de Maranda nu s-o culcat?” Da’ de ce ai stat așa târziu, Toadere? Doamne, câte mi-au mai trecut prin cap... Că pe urgia asta de afară îi fi căzut într-un șanț sau cine știe cine ți-o aținut calea și câte altele!... Nu s-o întâmplat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Da’ tare mă tem că Dochița știe de ele... Nu mi-o dat ea bastonul? Mi l-o dat. Păi unde era bastonul acolo erau și sticlele. Ei, atâta pagubă să am” - s-a consolat Toaibă. Nu vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește așternutul, că afară-i potop nu alta. „În seara asta nu știu ce am, dar mă simt altfel, parcă n-aș fi venit de la crâșmă” - gândea Toaibă urcând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic. Se uita la mine cu chip rugător și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă să mă așez lângă ea... Eu însă abia terminam de mâncat și cădeam de somn ca un buștean...” Ajuns acasă, doar ce a intrat pe ușă și a și întrebat: Marandă, fata moșului, ai tu o lingură de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu un punct. Câștigă jucătorul cu numărul cel mai mic de penalizări. Notă Jocul se poate desfășura și sub forma unei plimbări lente pe terenul de joc, cu opriri din loc în loc. La auzul cuvântului „negru” jucătorii trebuie să se culce iar la „alb”, să se ridice. Povestirea trebuie astfel improvizată încât jucătorii să nu poată bănui momentul când se va formula cuvântul „alb” sau „negru”. 41.Atenție la semnal Jucătorii se împart în două echipe, egale ca număr, și formează
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, Întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam În fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă Întind pe canapeaua de alături; nu mi se Închideau ochii. Domnul Pavel, În schimb, adormise de mult; În somnul lui nu era nici o tulburare, dimpotrivă, lunecau pe fluviu mici ambarcațiuni sau vase, Împodobite festiv pentru nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu, cînd să se culce, Își spuse că nu mai Înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă. Mai gîndise așa și cînd se aflase În liceu, elevă, dar atunci era altceva, Își spunea că e numai nelămurirea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îți mulțumesc, Îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea se sprijini În momentul acela de umărul meu, În dezechilibru, plecă apoi spre antreu, Însă apăsarea mîinii i-o simții Încă multă vreme după miezul nopții, cînd mă culcai, ca mîngîiere a vechii case. Și Lung povestea, povestea... A doua zi mă sculai prea dimineață și Însoțit de Lung străbătui cele cîteva uliți În amintirea preumblărilor trecute. Oamenii, cîți Îi văzui, erau necunoscuți și În fața porților rămaseră numai femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dacă se va simți rău, tu știi cum să-l îngrijești. Sunt medic, după cum ai spus. Nu sunt făcut pentru fugi și urmăriri. Știu că ai un cal - fata se așeză în fața lui Valerius. E în grajdul unde te-ai culcat. Acum, fratele lui - arătă spre ușă - s-a dus să-l ia și îl duce la marginea pădurii, lângă lac. Acolo va fi un alt cal, un animal frumos, puternic. Veți pleca împreună. — Nu. Ca și cum ar fi primit o poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plecăm, după ce vom umple carele. — Nu vom pleca. Vom lupta cu ei. Centurionul rămase tăcut, observându-l pe tribunul care privea linia întunecată a pădurii, încercând parcă să-și dea seama câți barbari erau ascunși după copaci, în spatele tufișurilor sau culcați la pământ. Ce strategie vei folosi? întrebă Errius în cele din urmă. Vom folosi chiar strategia lor. Îi vom bloca în ieslea găinilor. Antonius sări jos de pe cal, apucă frâul și i se alătură repede lui Errius. Suntem dezavantajați, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cantemir și să-și alipească Moldova, atât de „eroicʺ s-a purtat în împrejurările timpului, încât vizirul turc care „i-a răpus soțulʺ i-a luat nu numai briliantele, aurul și argintăria pe care le etala dar și trupul, ea culcându-se cu învingătorul iar soțul socotindu-i purtarea ca o faptă de mare jertfă și eroism a ... viitoare i îm părătese. Elisabeta Petrovna, cea mai mică fiică a lui Petr u I, ajunsă și ea pe tron, s-a dovedit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraji. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de tei! Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. La care poeta îi răspundea: „Fugi!” Îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu scoate. Era simpatic. De unde naiba o fi venit? Cred că de la italieni. ăștia-s dați dracului în materie de nepoluare că de aia și cumpără ciuperci de la noi. Tu ce zici? Eu zic c-ar fi bine să ne culcăm. Dacă vom fi cuminți, cine știe, poate va veni și la noi... Moș Crăciun. DOLARI ȘI APĂ Aho! Aho! Bucuroși de oaspeți? Daaa. Mai avem încă 100 de locuri libere. Mulțumim și să fiți fericiți. Vom fi dar numai după ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
este. „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală este searbădă În comparație cu ce vezi prin filme? Vestea rea e că un IQ mare nu Înseamnă automat o viață sexuală satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să te culci pe-o ureche: inteligența funcționează din anumite puncte de vedere ca mușchii: dacă n-o antrenezi se fleșcăie.” Cum să nu te-apuci de jurnale de cinefil? De haltere, de IQ, de revista Elle, de vieți sexuale automate? De sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fatal. Nu i-a fost, deoarece The Music Lovers nu este doar salvat ci dus la Înălțimea unui mare film de Glenda Jackson. Care-ți taie suflul. Din păcate nu i l-a tăiat și lui Ceaikovski, incapabil să se culce cu Elisabeth I a Angliei fiindcă era homosexual. În fapt scenariul, destul de subțirel chiar și pentru un film pseudobiografic, se desfășoară concentric din acest miez real. Rusul a fost chinuit toată viața de deviația lui sexuală, de care-a-ncercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o condiție umană mizeră, ce te Împiedică permanent să te bucuri de viață, irupe din peliculă. Amanții muzicii sînt Piotr și von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu șaisprezecimile, și Înnebunește numai și numai pentru că Ceaikovski nu se culcă cu ea. Excelent echilibrată tragedia unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime. Iar finalul, cu Glenda la ospiciu, Înconjurată de chipuri extrase pe viu direct din Goya, se petrece pe a patra mișcare a simfoniei nr. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack Scagnetti, căruia am uitat să spun că Woody-i zboară creierii pe zidul murdar al celulei unde Îl apucase pe detectiv dorința imperioasă să se culce cu biata Mallory, Mickey nu iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și, ca orice erou transatlantic, dispare fără prejudecăți și fără a fi pedepsit alături de iubita sa soție nimerită totuși de un glonț În ficat pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin casă, casa este acum complet mobilată, face amor cu Pascal, care nu scoate-un cuvînt, doar se heterosexualizează. În pat, Arielle Îi spune că-l iubește, s-ar mărita cu el. Recepționerul tace, poate Încă surprins că s-a culcat cu o femeie și, după cum arăta femeia, faptul nu putea fi deloc rău. MÎngîindu-l, Arielle Îi mărturisește că știe că este bogat, sau are o familie bogată În Elveția, și-ncepe să facă cu glas tare planuri de căsătorie. Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un lung fragment dintr-un text atît de suprarealist, Încît strălucește ca becu’ ce luminează diverse poziții adoptate În cursul iubirii de doi simpli cetățeni. Aflăm, de pildă, cum stăm În timpul lecturii: „CÎnd femeia șade cu picioarele Întinse peste bărbatul culcat În fața ei, de care se sprijină cu mîinile, avem lectura”. Nu se spune unde avem cartea, șnurulețul. Sau, cînd vine iarna: CÎnd bărbatul și iubita lui se sprijină unul de altul sau de un zid și stînd În picioare fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la „Împingerea unor maghiari În organe și organisme internaționale (...) ceea ce explică faptul că neveste unguroaice ocupă paturi prezidențiale, prin țări europene, americane, arabe, africane și chiar asiatice”. Iată, nenorocitele, cum se duc ele prin paturi prezidențiale, ca rîia, și se culcă chinezește cu negri ca să ne ocupe Ardealul. Traian Oțelea o pornește mai pe ocolite, cu economia, care e la pămînt, cu guvernul, care e la pămînt, cu armata, care e la pămînt, cu situația poporului, care e la pămînt (așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți și nu voiau să se culce, spunînd: << Dacă nu ești cuminte, vine ghiaurul>>.” Ghiaurul era Mihai Viteazul. Acum el stă blînd pe-un cal ecvestru, dar „dacă țara asta va ajunge atît de rău Încît s-o conduc eu”, Vadim se juruiește să le sperie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
artistul ne redă replica genială a unui ofițer: „CÎnd mă uit la o femeie oarecare, sînt ferm convins că, oricine ar fi ea, are o p”. Parcă toată forța poeziei ruse s-a concentrat În această frază. Drept urmare, Pușkin se culcă cu surorile lui N. pe care-o tot lasă gravidă ți e gelos pe d’Anthès. Își bate copiii cu nuiaua, le penetrează pe doici În timp ce alăptează pe la spate, și scrie: p. e imorală. Aflăm că autorul Călărețului de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
La începutul lunii august m-am îmbolnăvit de malaria, o malaria gravă, întovărășită de un surmenaj nervos. Venisem cu câteva ceasuri mai devreme la bungalow și mi s-a părut ceaiul fără nici un gust. Aveam febră și tremuram. M-am culcat după ce înghițisem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strigînd: ― Giacè! Mă întorsei în odaia mea cu desăvârșire încîntat de tot ce descoperisem în acea zi. Mă spălai, căci se apropia masa (mîncam foarte târziu, pe la 10― 11, după obiceiul bengalez, iar după masă toți se duceau să se culce), și deschisei jurnalul ca să adaog ceva. Așteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bănuia ce ar putea să aibă, dar simptomele erau îngrijorătoare, căci Chabù voia mereu să se plece pe fereastră sau pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea izgoni totuși spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu pași mici și moi, și întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi în întunerec. Am simțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]