9,140 matches
-
În curînd vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, În centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborîrăm pe strada În pantă ce duce spre fluviu, pînă În dreptul Agenției portuare; fiica Anei privea totul cu o curiozitate vădită, atentă la grupurile de oameni, la clădirii care nici una nu avea nimic ieșit din comun care să nască o asemenea atenție. Își spuse În sine că cine știe cînd vor mai veni aici, mai ales că auzise o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, cînd Îmi fusese vecină necunoscută de călătorie În compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui Valens. Fiecare tânjește să aibă supremația asupra celuilalt. Soldații îl preferă însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea zâmbi și continuă cu glas molcom: Soldații îi reproșează lui Valens că vrea să-l pună în umbră pe Caecina ca să aibă numai el parte de onoruri. Și nu uita, Caecina e predispus la trădare. — Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iasă „la ceas”. Școlarii lui Gh. Giurcă - și el împreună cu ei - mergeau la școală într o perioadă în care dictatura „anilor luminoși” era la ea acasă, când manualele și metodica școlii, ca și notele din cataloage pot servi astăzi drept curiozități arhi vistice, notele 1 - 10 erau desființate iar în locul lor făceau p edag ogie notele de la 1 la 5, când elevii scriau cu stiloul perfecț iona t de ei, iar despre pixuri, calculatoare, telefoane mobile, interfon, televizoare sau internet nici
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Averești, Hrubeni, Stroești, Ghermănești, Râpile, Drânceni etc., ceea ce mărește interesul pentru cunoaștere a cititor ilor. A afla cine ești, de unde provii, care ți-au fost înaintașii, când și cum au apărut aceștia în localitate, unde viețuiești cu ai tăi, sunt curiozități pe care numai cutezător ii ș i pasionații le pot încerca și dezlega, lucru pe care l-a făcut cu succes și Adrian Butnaru. În notă personală, încă de la început, el dezvăluie sentimentul pe care l a încercat la întocmirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care este al oricărui căutător și explicator de documente, dăruite celor care te adresezi. „Student fiind, am dorit să aflu care erau originile satului meu natal în care am copilă rit, am învățat și am crescut. Pe măsură ce identificam informații disparate, curiozitatea de a afla și mai multe m-a făcut să caut mereu, până când mi-am format o idee generală asupra trecutului satului.ʺ Ușor de zis cele de mai sus, dar notele de la subsolul textelor cărții, izvoarele documentare folosi te
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
patru ani am copiii în liceu. Două fete la „Ortodoxʺși băiatul la „Haretʺ. Î nainte vreme îmi cereau să-i duc la Cișmigiu, la Moși, la Cinema. Acum sʹau plic tisit de toate astea și vor să mai vadă altceva. Curiozitatea lor flămândă mi-a plăcut. Am colindat cu ei teatrele serioase, revistele și matchurile sportive. Am fost cu ei la ștrand, la Lido. Dar sʹau săturat și de astea. Întrʹo zi mʹam pomenit, cerâ ndu-mi să-i duc să vadă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fost ziua cînd, un an mai tîrziu, tata mi-a cîntat la vioară. În dimineața următoare am fost anevoie extras din cocina porcilor pe care-i studiam, s-ar putea Înțelege că În urma lecturilor sau a cîntecului, nu, era simplă curiozitate. Datorită căreia am și Început să vorbesc pe la cinci ani. Interjecții ce-au uluit Întreaga scară de bloc. (Ajunsesem la oraș. Focșani. Apoi Galați. În cele din urmă, cu camionul duduind de mobile aproape complet dezmembrate și praf de farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căreia-i poți face ce vrei. Iar ca să-nvăț ce vreau metoda a fost nu studiul maeștrilor, că n-aveam grilă universitară, ci simpla lor lectură. Cum m-ar fi putut ajuta mersul la cenaclu să-i citesc. Măcar din curiozitate ar fi trebuit să văd cum, din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eroi reușiți, trezesc imediat simpatia spectatorului, și e și ușor să-i arăți așa cum sînt, de regulă buni la suflet, generoși, vulnerabili, inteligenți cu mult peste medie, odinioară curajoși dar În prezent loviți de-o soartă potrivnică. Indivizi care inspiră curiozitate și compasiune. Scoși din ficțiune și aruncați În real, ratații nu fac doi bani. Nici gînd să fie oameni adevărați. SÎnt umbre, zombies, praf, trecut definitiv. Au fost oameni adevărați Înainte de a eșua. Și unii mai prezintă interes În măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ore o imagine a societății românești a momentului de-acum și, cumva, dintotdeauna , cele două filme nu au absolut nimic În comun. Pornind de la scenariu. Din fericire pentru Senator și pentru noi, filmul lui Mircea Daneliuc nu este ecranizarea unei curiozități Întristate precum cartea lui Băieșu. Ieșind brusc și În chip neinspirat din zona unui comic stăpînit atît cît trebuia stăpînit, scriitorul a-ngrămădit În acel plin de succes roman tot ce a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții, Întoarceți ceasurile, cu forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Varză. Textul ne scîrțîie infernal pe creier pînă la pagina 11, cînd, În sfîrșit, vine MA-YA-SA-NA-TA. Care moare. Din sumarul acestei reviste pentru cinefili, Mini play-boy, mai amintim „Misterul exploziei de la Tunguska” (?), care nu se dezleagă, o rubrică de curiozități pentru arierați, o alta de unde aflăm ce-și doresc femeile-n pat, „să mănînce gogoși, să bea ceai, să joace scrabble”, numai ce trebuie nu, și că Linda spune rugăciuni și ascultă păsările. Lecturăm și-un episod despre invazia Afganistanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, Îi forța să-i admire pe intelectuali Împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, În parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, după 86 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mișcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, și mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spirit). Codul acesta, occidental, îl aplică însă numai față de doamne și domnișoare. Eu stam ca pe ghimpi. Fetele începură să vorbească între ele, chemîndu-l și pe Harold, iar inginerul explică ceva în bengali fiicei sale, care privea jur-împrejur cu o curiozitate aprinsă și zeflemitoare totodată. Atunci am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
birou. Începu din nou să se caute în buzunare. Găsi foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai ridică privirile. Doar clătină din cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai ales că unii primeau în aceeași dimineață și ediția curentă. Dar în ultimul timp au prins de veste, și le duc la sediu sau le vând amatorilor... - Ce fel de amatori? întrebă Pantazi. - Oameni de tot felul, colecționari de curiozități. Au fost anchetați și ei. Nu par suspecți, în aparență, de bună-credință; dar, evident, vorbesc în dreapta și în stânga, și vrând, nevrând, fac publicitate... S-a aflat acum în toate orașele de provincie. - Așa am aflat și eu, spuse Pantazi rupând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-aș mai fi același... - E curios, spuse Profesorul. Ar trebui să aflăm motivele... În cele din urmă, resemnat, se hotărâse să-l răsfoiască. Profesorul se așezase alături pe pat, pe scaun, și-l privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma stângă. ("Știu că gestul acesta a ajuns la mine un tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
denunț vechii prieteni. — Dar În ce mă privește pe mine? — Cu tine-i altceva. Știam că așa este și că nu mai e nimic de adăugat, Însă tare-aș fi vrut să nu fi auzit nimic din toată chestia asta. Curiozitatea mea În legătură cu ce decizii ar lua oamenii Într-un astfel de caz fusese demult satisfăcută, și Încă Într-un mod rușinos. M-am Întors către John fărĂ să mă mai uit la masa la care stătea Luis Delgado. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu picioarele ridicate, și mă plictisea să mă uit la tinerii Ăia doi. Viața-i foarte scurtă și femeile urîte sînt foarte și, stînd la masă, m-am hotărÎt că, deși eram scriitor și ar fi trebuit să am o curiozitate insațiabilă față de tot felu’ de oameni, chiar nu-mi păsa să știu dacă erau căsĂtoriți sau ce găsiseră unul la celălalt sau să le aflu opiniile politice sau dacă el avea ceva bani sau ea avea ceva bani sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu ce tîmpenii vrei, pentru că-s interesante și eu sînt destul de matur ca să-mi dau seama singur ce să cred. Da’ nu-mi pune Întrebări, mă-nțelegi? CĂ atunci chiar c-ai dat de belea. MĂ interesa așa, personal, de curiozitate. Nu-ți ceream vreo informație. Nu ne cunoaștem destul de bine ca să ne punem Întrebări atît de personale, tovarășe. Nu vrei tu să te muți la altă masă și să ne lași pe mine și pe tovarășul Henry să discutăm? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atacuri reușite. Numai că atunci plouă sau ninge. — Nu mai vreau să văd În viața mea vreunu’, spuse fata. Gata, am văzut despre ce-i vorba. Nimic pe lume nu m-ar mai putea convinge să văd altu’, nici de curiozitate, nici ca să fac bani de pe urma lui. Ăia de-acolo sînt oameni, ca și noi. Uite-i cum arată, Împrăștiați pe dealul Ăla. — Voi nu sînteți oameni, spuse Johnny. SÎnteți femei. SĂ nu mai faci confuzia asta vreodată. — Și iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cum așa? Ei obțineau... vin din orice fruct dulce care apuca să fermenteze. Așa că vinișorul obținut din struguri nu s-a lăsat prea multă vreme așteptat. Și asta chiar înainte de Potop! Uite că m-ai făcut curios, vere. Care-i curiozitatea, dacă nu sunt prea insistent? Cam pe când o fi avut loc Potopul? Păi dacă îi dăm crezare lui Edmond Flag, Potopul ar fi avut loc pe la 2760 î.Hr și „Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]