8,894 matches
-
o expresie informal]). Și totuși, se pare c] în mod normal consider]m c] dac] nu suntem liniștiți, calmi și cu mintea adunat] putem avea tot soiul de izbucniri emoționale iraționale. A avea acele dorințe pe care le-am simți dac] am fi liniștiți, calmi și cu mintea adunat] pare a fi un ideal rațional independent. Cand esti liniștit, calm și cu mintea adunat] nu îți dorești s] îneci copilul, oricât de mult ar țipă și oricât de copleșit ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ea ne sugereaz] c] faptele pe care suntem motivați s] le facem nu sunt fapte legate de ceea ce ne dorim, așa cum ne-ar indică imaginea standard, ci mai degrab] fapte care reflect] dorințe ivite în anumite condiții ideale de reflecție: dac] am fi, s] zicem, bine informați, liniștiți, calmi și cu mintea adunat]. Prin urmare, potrivit acestei explicații, într-o situație anume, sunt motivat s] fac bine pentru orice eventualitate, s]-i ajut pe cei care au nevoie, pentru c], în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] mi-aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie, în condițiile în care sunt liniștit, calm și cu mintea adunat] - mai familiar vorbind, cred c] am un motiv s]-i ajut pe cei care au nevoie -, dar dac] sunt neliniștit, agitat și cu mintea împr]știat], nu doresc s]-i ajut pe cei care au nevoie. Pot fi eu criticat din punct de vedere rațional pentru c] nu am acea dorinț]? Cu sigurant]. La urma urmei, din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
punct de vedere rațional, dac] îmi doresc de fapt s] fac ceea ce cred c] mi-aș dori s] fac în momentul în care aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat]. Întrucât a avea dorințele pe care le-aș avea dac] aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat] reprezint] un ideal rațional independent atunci, din punctul meu de vedere, dac] cred c] aș avea o anumit] dorinț] în asemenea condiții și nu aș reuși s] o am, înseamn] c] aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
momentul în care aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat]. Întrucât a avea dorințele pe care le-aș avea dac] aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat] reprezint] un ideal rațional independent atunci, din punctul meu de vedere, dac] cred c] aș avea o anumit] dorinț] în asemenea condiții și nu aș reuși s] o am, înseamn] c] aceste percepții și dorințe ale mele nu reușesc s] ating] acest ideal. A crede c] aș dori s]-i ajut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dori s]-i ajut pe cei care au nevoie dac] aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat], si totusi s] nu reușesc s] doresc s]-i ajut, înseamn] deci a manifesta un soi de nereușit] rațional], ușor de recunoscut. Dac] este corect, atunci, contrar imaginii standard a psihologiei umane, nu este de fapt nici o problem] în a presupune c] aș putea avea percepții autentice despre ceva ce sunt motivat s] fac, pe când a avea acele percepții face că eu s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane, nu este de fapt nici o problem] în a presupune c] aș putea avea percepții autentice despre ceva ce sunt motivat s] fac, pe când a avea acele percepții face că eu s] am în mod rațional dorințele corespunz]toare. Și dac] nu este nici o problem] în a acest lucru, atunci nu este nici o problem] în a reconcilia caracterul practic al judec]ții morale cu pretenția c] judec]țile morale exprim] percepțiile noastre despre motivele pe care le avem. Totuși, acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt judec]ți despre motivele pe care le avem atunci când se presupune c] acele motive ar fi total determinate de circumstanțele noastre. Așa cum am ar]țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne întreb]m dac] este bine pentru fiecare dintre noi s]-i ajut]m pe cei care au nevoie: cum ar fi, dac] avem fiecare dintre noi un motiv s] action]m astfel. Potrivit expunerii, este bine s]-i ajut pe cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne întreb]m dac] este bine pentru fiecare dintre noi s]-i ajut]m pe cei care au nevoie: cum ar fi, dac] avem fiecare dintre noi un motiv s] action]m astfel. Potrivit expunerii, este bine s]-i ajut pe cei care au nevoie doar dac] am un motiv pentru a-i ajuta, si am pentru orice eventualitate un astfel de motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avem fiecare dintre noi un motiv s] action]m astfel. Potrivit expunerii, este bine s]-i ajut pe cei care au nevoie doar dac] am un motiv pentru a-i ajuta, si am pentru orice eventualitate un astfel de motiv; dac] m-aș află în condiții ideale de reflecție - s] fiu bine informat, liniștit, calm și cu mintea adunat], aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie. Și la fel ar proceda oricine. Iar aceasta e valabil și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca dorințele noastre s] fie caracterizate de o diferenț] inexplicabil] din punct de vedere rațional, chiar si in conditii ideale de reflecție. Acesta este un aspect al concepției imaginii standard cu privire la dorinț] că stare psihologic] aflat] dincolo de sfera criticii raționale. Dac] acest lucru este corect, atunci încercarea realistului moral de a combina obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale trebuie considerat] un eșec. Suntem forțați s] accept]m c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o relativitate fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
accepta c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o asemenea relativitate mi se pare cu totul prematur. Se inverseaz] ordinea lucrurilor, deoarece f]r] doar și poate practică moral] constituie ea ins]și forumul în care vom descoperi dac] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. La urma urmei, în practică moral] încerc]m s] schimb]m credințele morale ale oamenilor, angajându-i în discuția moral]: de exemplu, f]când în așa fel încât credințele lor s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplu, f]când în așa fel încât credințele lor s] se apropie de cele pe care le-ar avea în condiții ideale de reflecție. Și uneori reușim. Cand reușim, toate celelalte fiind egale, reușim s] le schimb]m dorințele. Dar dac] accept]m faptul c] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental], putem spune dinainte c] aceast] procedur] nu va antrena niciodat] o convergent] major] a credințelor morale, deoarece știm dinainte c] nu va exista niciodat] o convergent] a dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
procedur] nu va antrena niciodat] o convergent] major] a credințelor morale, deoarece știm dinainte c] nu va exista niciodat] o convergent] a dorințelor pe care le avem în astfel de condiții ideale de reflecție. Sau mai degrab] și mai clar, dac] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental], atunci rezult] c] orice convergent] a credințelor noastre morale, și prin urmare a dorințelor noastre, trebuie s] fie în întregime contingent] și nu ar putea nicicum s] explice său s] sugereze faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie în întregime contingent] și nu ar putea nicicum s] explice său s] sugereze faptul c] dorințele care ies la iveal] au vreun statut rațional privilegiat. Întrebarea mea este: „De ce s] accept]m aceasta?”. De ce s] nu ne gândim c], dac] o astfel de convergent] a ieșit la iveal] în practică moral], atunci chiar ea ar sugera c] aceste credințe morale particulare și dorințele corespunz]toare se bucur] într-adev]r de un statut rațional privilegiat? La urma urmei, în practică matematic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost luat] în considerare în vremurile în care am putut s] ne lans]m într-o reflecție liber], nestânjeniți de o biologie fals] (tradiția aristotelic]) sau de o credinț] fals] în Dumnezeu (tradiția iudeo-creștin]). R]mane de v]zut dac] discuția moral] susținut] poate genera convergență necesar] a credințelor noastre morale și a dorințelor corespunz]toare, pentru a face ca ideea unei fapte morale s] par] plauzibil]. Tipul de realism moral descris aici întreține speranța c] acest lucru se va
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
greșite. O atitudine moral] este o expresie a poziției morale a individului și, astfel, poate fi sau nu sincer] în ea ins]și și consistent] sau inconsistent] cu altele asem]n]toare, dar cu greu poate fi greșit] sau corect]. Dac] atitudinile morale nu pot fi adev]rate sau false, nu ar trebui s] pretindem c] vreuna dintre aceste atitudini se ridic] la nivelul cunoașterii, deoarece se poate cunoaște doar ceea ce este adev]rât. Deci, potrivit acestei concepții, principiile morale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce este bine și r]u din punct de vedere moral și c] înțelegerea noastr] a unora dintre aceste fapte are un caracter suficient de ferm pentru a merită denumirea de cunoaștere. Aceast] a doua pretenție este și mai discutabil]. Dac] aceste fapte morale exist], cum ajungem noi s] le cunoaștem? Pretenția c] ele sunt cunoscute prin intuiție pare s] sugereze c] avem o capacitate moral] care scoate la iveal] adev]rul moral cam în același mod în care ochii ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le cunoaștem? Pretenția c] ele sunt cunoscute prin intuiție pare s] sugereze c] avem o capacitate moral] care scoate la iveal] adev]rul moral cam în același mod în care ochii ne dezv]luie adev]ruri despre ceea ce ne înconjoar]. Dac] am gândi așa, ar exista o tendinț] de a-i acuză de orbire moral] pe cei care, din punct de vedere moral, nu sunt de acord cu noi; dup] cum vedem, capacitatea lor moral] nu funcționeaz] așa cum trebuie, din moment ce p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noi, dar pentru el această înseamn] doar c] nu este nevoie de nimic mai mult decât de situația dat] pentru a ne scoate la iveal] rolul lor că îndrum]tori generali ai comportamentului nostru. Aceasta nu înseamn] c] putem descoperi dac] un principiu este adev]rât doar gândindu-ne la el. În ce fel presupune aceast] expunere faptul c] avem o capacitate misterioas] pentru intuiție moral]? (Ross folosea foarte rar cuvântul „intuiție”, aproape deloc.) Capacitatea amintit] poate fi plasat] în dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sc]pat; e un lucru care nu trebuie neap]rât decis, dar mai degrab] descoperit. Dar cu ce îl descoperim? Cu ochii? Poate cineva s] văd] (în sens literal) c] ceva este important aici? Ar fi fost mai r]u dac] Ross ar fi susținut c] discernem direct adev]rul principiilor morale, pentru c] atunci ar fi trebuit s] indice acea capacitate care ne permite s] o facem. O capacitate care țintește principiile adev]rate și le respinge în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o tr]s]tur] nu e considerat] important] pentru c] noi o consider]m important] - mai degrab] sper]m s] o consider]m important] pentru c] este important]. Adev]rul ei se afl] acolo pentru că noi s]-l recunoaștem, si dac] nu îl recunoaștem atunci exist] un adev]r pe care nu am reusit s]-l remarc]m. De aceea, întreaga problem] este delicat]. Ross vrea s] spun] c] acest simt este justificat; în general, el pretinde c] teoria să este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se aplic] și în acest caz. Dar ce fel de fapte sunt aceste fapte morale? Exist] vreun loc pentru astfel de fapte într-o lume care poate fi descris] de științ]? Ar fi ușor de r]spuns la aceast] întrebare dac] am putea identifica faptele morale cu faptele naturale. Naturalismul este concepția potrivit c]reia faptele morale sunt doar fapte naturale (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). De exemplu, unii utilitariști sunt naturaliști, susținând faptul c] aceast] acțiune produce mai puțin] fericire decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potrivit c]reia faptele morale sunt doar fapte naturale (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). De exemplu, unii utilitariști sunt naturaliști, susținând faptul c] aceast] acțiune produce mai puțin] fericire decât vreo alternativ] disponibil] este același lucru cu faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g]și loc pentru fapte morale într-o lume a științei. Dar intuiționiștii au respins naturalismul. Au procedat astfel din cauza pluralismului lor. Dac] crezi c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]