8,487 matches
-
Ogma", fiind astfel greu să ne gândim că asemănarea cu Ogmios este pur Întâmplătoare. 3. DIVINITĂȚILE GALICE ȘI DIVINITĂȚILE INSULARETC "3. DIVINITĂȚILE GALICE ȘI DIVINITĂȚILE INSULARE" În ciuda dificultăților metodologice pe care le-am expus mai sus, Încercarea de a identifica divinitățile galice cu cele ale panteonului insular, pe baza unor elemente comune de natură diversă, care sunt identificate unul câte unul, este o practică uzuală a cercetătorilor. De exemplu, a existat În Galia o divinitate care, În inscripțiile latine, era identificată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai sus, Încercarea de a identifica divinitățile galice cu cele ale panteonului insular, pe baza unor elemente comune de natură diversă, care sunt identificate unul câte unul, este o practică uzuală a cercetătorilor. De exemplu, a existat În Galia o divinitate care, În inscripțiile latine, era identificată cu Apolloxe "Apollo", adesea prin formula „Apollo + numele indigen”, iar acest zeu avea clare funcții curative. Numele lui indigene sunt multiple: Atepomarosxe "Atepomaros", „cel care are mulți cai”, Grannus - căruia, după cum știm de la Dio
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie este explicabilă. Prima ființă vie, din care descind toți ceilalți, este și prima care va muri: primul viu este, așadar, și primul mort și astfel poate dobândi cu ușurință valența de divinitate legată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie este explicabilă. Prima ființă vie, din care descind toți ceilalți, este și prima care va muri: primul viu este, așadar, și primul mort și astfel poate dobândi cu ușurință valența de divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată cu zeița irlandeză Brigitxe "Brigit", doar pentru că zeița galică era patroana tuturor meșteșugurilor, iar cea irlandeză, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În schema trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și gratuită, și nu ca un răspuns măsurat proporțional cu jertfa și rugăciunea. În aceasta constă diferența profundă Între ele și zeii din panteonul „oficial”. Astfel se intuiește un mod cu totul nou de a concepe relația dintre oameni și divinitate, relație care depășește vechiul principiu do ut des și se profilează pe baza Încrederii și iubirii. Nu este Întâmplător că termenul implicit de comparație, care se evidențiază chiar din numele acestor zeițe, este chiar relația tocmai există Între mamă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și iubirii. Nu este Întâmplător că termenul implicit de comparație, care se evidențiază chiar din numele acestor zeițe, este chiar relația tocmai există Între mamă și fii. Un alt element important este dat de dimensiunile operative ale acestor Matronaexe "Matronae". Divinitățile panteonului „oficial” nu erau legate de anumite spații geografice sau grupuri sociale: câmpul lor de acțiune este lumea Întreagă, fără vreo limită, iar puterea lor se vădește În toate confruntările umanității. În schimb, În cazul Matroanelor există o compartimentare exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realități locale sau sociale. Există Matronae ale unei regiuni sau cetăți anume sau ale unui trib, familie, tabără militară și așa mai departe. În concluzie, se lasă impresia că, de fapt, credincioșii lor ajungeau să nu se mai Încreadă În divinitățile prea universale - și, În consecință, prea ocupate pentru a se mai Îngriji cu adevărat de individ - și simțeau mai sigur și eficace ajutorul unei divinități strâns legate de realitățile lor materiale și sociale. Aceste Matronaexe "Matronae", chiar dacă sunt atestate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se lasă impresia că, de fapt, credincioșii lor ajungeau să nu se mai Încreadă În divinitățile prea universale - și, În consecință, prea ocupate pentru a se mai Îngriji cu adevărat de individ - și simțeau mai sigur și eficace ajutorul unei divinități strâns legate de realitățile lor materiale și sociale. Aceste Matronaexe "Matronae", chiar dacă sunt atestate mai ales În lumea galică și În zonele marginale ale lumii germanice, supuse În mod special influenței culturale galice, nu sunt totuși o creație a religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care un irlandez din Evul Mediu l-ar fi considerat perfect natural și pe care Titus Livius, la rândul său, nu l-ar fi putut desigur inventa. 12. ZEII BRITANIEITC "12. ZEII BRITANIEI" Inscripțiile latine din Britania conțin numele câtorva divinități indigene, precum Brigantiaxe "Brigantia" sau Nodonte, dar nu spun nimic substanțial despre ele, fiind aproape toate scurte și redactate de soldați ai armatei romane. Un izvor foarte important este, dimpotrivă, reprezentat de un text galez, Cele patru ramuri ale Mabinogion
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omite aici. Nu este nici o Îndoială că acțiunea acestor povestiri, Împânzită În Întregime de magie, lasă să se presupună amintirea unor tradiții religioase străvechi, puternic amestecate cu motive legendare obișnuite. Mai mult, este evident că unele personaje sunt În realitate divinități antice precreștine. Acest lucru este adevărat mai ales În cazul lui Lleu, forma galeză corespunzătoare numelui zeului galic Lugusxe "Lugus" și al zeului irlandez Lugxe "Lug". Și nu este doar o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supraviețuiesc doar Brân, rănit mortal, și alți șapte oameni. Acesta cere să i se taie capul care rămâne mulți ani Întreg și ține companie Într-un mod plăcut celor șapte prieteni. Și aici există urme, deși foarte vagi, ale unor divinități antice. Beli Mawr era recunoscut ca primul strămoș al familiei regale din Wales, fapt ce indică În mod clar că este vorba despre o divinitate. Numele de Manawydanxe "Manawydan" sună, fără Îndoială, foarte asemănător cu cel al lui Manannánxe "Manannán
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un mod plăcut celor șapte prieteni. Și aici există urme, deși foarte vagi, ale unor divinități antice. Beli Mawr era recunoscut ca primul strămoș al familiei regale din Wales, fapt ce indică În mod clar că este vorba despre o divinitate. Numele de Manawydanxe "Manawydan" sună, fără Îndoială, foarte asemănător cu cel al lui Manannánxe "Manannán", o divinitate irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Beli Mawr era recunoscut ca primul strămoș al familiei regale din Wales, fapt ce indică În mod clar că este vorba despre o divinitate. Numele de Manawydanxe "Manawydan" sună, fără Îndoială, foarte asemănător cu cel al lui Manannánxe "Manannán", o divinitate irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul Fericirii, despre care am mai vorbit. Ne putem gândi deci că la baza textului galez stă călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza politică, istorică, socială, ba chiar și geografică a Irlandei. Însă protagoniștii, mai ales dacă ne referim la ultimul val, sunt În mod clar divinități. Acest lucru este foarte clar În cazul lui Lugxe "Lug" - o divinitate la care am făcut de mai multe ori referire -, În cazul lui Nuaduxe "Nuadu" (identic cu zeul Nodonsxe "Nodons" din inscripțiile latine din Britania) și În cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu finalitate și explică geneza politică, istorică, socială, ba chiar și geografică a Irlandei. Însă protagoniștii, mai ales dacă ne referim la ultimul val, sunt În mod clar divinități. Acest lucru este foarte clar În cazul lui Lugxe "Lug" - o divinitate la care am făcut de mai multe ori referire -, În cazul lui Nuaduxe "Nuadu" (identic cu zeul Nodonsxe "Nodons" din inscripțiile latine din Britania) și În cel al lui Dagdaxe "Dagda", membru al Tuatha, al cărui nume Înseamnă tocmai „zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tuatha, al cărui nume Înseamnă tocmai „zeul cel bun”. Dar, În general, toate capacitățile magice și miraculoase cu care sunt Înzestrați, mai mult sau mai puțin, toți exponenții tribului Tuatha demonstrează că, de fapt, acest trib este un panteon al divinităților majore și minore. La rândul lor, nici Fomoirexe "Fomoire", cu dimensiunile lor gigantești și aspectul lor monstruos, nu sunt ființe umane. Astfel, lupta dintre Tuatha și Fomoire nu apare ca o Înfruntare Între grupuri tribale, ci ca o luptă Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rândul lor, nici Fomoirexe "Fomoire", cu dimensiunile lor gigantești și aspectul lor monstruos, nu sunt ființe umane. Astfel, lupta dintre Tuatha și Fomoire nu apare ca o Înfruntare Între grupuri tribale, ci ca o luptă Între două categorii diferite de divinități. Nu putem, totuși, să nu confruntăm această luptă cu ceea ce se Întâmpla În India, unde Asura se luptau cu Deva, și cu ceea ce se Întâmpla În lumea germanică, unde Asi se luptau cu Vanixe "Vani". Pentru a stabili natura uriașilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
invocat”; Însă această etimologie, deși este acceptabilă din punct de vedere fonetic, nu dă nici o explicație pentru faptul că acest nume, de obicei masculin, este neutru În gotică și În limba nordică veche, atunci când este folosit cu referire la o divinitate păgână. Această situație ne dă dreptul să ne gândim că genul masculin reprezintă o inovație determinată de legarea sa de Dumnezeul creștin, care nu poate fi conceput altfel decât ca „om adevărat”; Însă, la origine, termenul nu desemna probabil o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
germanicul *gudaa avut o evoluție asemănătoare cu cea a vedicului somași a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un halucinogen, cf. Kuiper, 1970), ajunge să fie transformată În divinitate, astfel Încât panteonul vedic și cel avestic sunt Îmbogățite cu doi zei noi: Somaxe "Soma", respectiv Haomaxe "Haoma". În favoarea acestei etimologii se adaugă și argumentul că astfel de substanțe halucinogene erau obișnuite În cultura șamanică ce a exercitat, fără Îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înseamnă, că germanii puneau ca fundament propriu o genealogie divină din care ne sunt cunoscute cel puțin patru generații: Terra - Tuistoxe "Tuisto" - Mannusxe "Mannus"-*Ing + Irmin + *Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE: DIVINITĂȚILE MAJORETC "3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE \: DIVINITĂȚILE MAJORE" Cele mai vechi informații despre religia germanică provin din izvoarele clasice, care Însă nu numesc zeii majori În forma lor indigenă, ci Îi amintesc sub vălul obișnuit al interpretatio Romana
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divină din care ne sunt cunoscute cel puțin patru generații: Terra - Tuistoxe "Tuisto" - Mannusxe "Mannus"-*Ing + Irmin + *Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE: DIVINITĂȚILE MAJORETC "3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE \: DIVINITĂȚILE MAJORE" Cele mai vechi informații despre religia germanică provin din izvoarele clasice, care Însă nu numesc zeii majori În forma lor indigenă, ci Îi amintesc sub vălul obișnuit al interpretatio Romana, creând astfel probleme de identificare ulterioare. Este totuși fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]