8,599 matches
-
economice sunt agricultura și exploatările forestiere. PIB (1995): 45% din agricultură, 28% din industrie, 27% din servicii. Se cultivă cacao, cafea, palmieri, bananieri, orez, manioc, porumb, legume. Creșterea animalelor (ovine, bovine, caprine). Funcționează mici întreprinderi de cherestea, ciment, mobilă. Pescuit. Exportă cacao-boabe, cafea, banane, lemn și importă produse din metal, mașini și utilaje industriale, combustibili, textile, produse alimentare. Comerț extern cu Franța, Germania, Marea Britanie, Spania ș.a. Căi rutiere: 2682 km. Sunt șapte provincii ale Republicii Guineea Ecuatiorială: Republica Guineea Ecuatorială este localizată
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
3 în lume la cultivarea ilegală a opiului (cca 140 t/an). Resursele de subsol (gips, minereuri de fer, huilă, staniu, aur) sunt practic nevalorificate, cu excepția aurului și a gipsului. Resursele forestiere contribuie cu 1/3 la valoarea exporturilor. Laos exportă energie electrică către Thailanda, produsă în hidrocentrale. Industria este slab dezvoltată (cu toate că în ultimii 20 de ani s-a dezvoltat continuu). Laos are o rețea de transporturi foarte deficitară, cu drumuri rutiere rudimentare și aproape fără căi ferate, însă transporturile
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
blânde și uscate, iar verile sunt umede și fierbinți. Economia liberiană a fost profund influențată de războaiele care au zguduit această țară. Ea depinde foarte mult de exporturile de minereu de fier, principala resursă a subsolului liberian. Până 1990, Liberia exporta și cauciuc, dar rezervele de cauciuc s-au epuizat. Cea mai mare parte a infrastructurii acestei țări a fost distrusă de războaie, iar viitorul țării depinde de ajutoarele străine. Liberia are o rată a șomajului de 85%. Liberia are peste
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
și bubaline(locul 4 pe glob). Sunt slab dezvoltate, căile operaționale măsoară doar 59 km; dintre cei 15900 km drumuri, numai 8590 km sunt pavați; 48 de aeroporturi, dintre care doar unul internațional. O parte din energia electrică produsă se exportă în India și Bangladesh. Un partener comercial este și Bhutan. Joacă un rol important, Nepal fiind un stat cu un potențial ridicat(templele de pe Valea Kathmandu, crestele munților Himalaya). Nepal a fost singurul regat hinduist din lume. În 2001 a
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
1978 și-au obținut independența. Pescuitul și exploatarea forestiera constituie principalele surse de venit ale acestei țări insulare, însă, din cauza exploatării excesive, au devenit o amenințare serioasă la adresa resurselor maritime și forestiere ale insulei. În afară de cherestea, de pe insulă se mai exporta peste, copra (ulei de cocos), cacao, orez și mirodenii. Pentru consum local, se cultivă taro, igname și legume. Agricultură practicată pe plantații în scopul exportului este posibilă doar pe coasta fertila de nord a insulei Guadalcanal. Principalele bunuri de consum
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]
-
est vulcanul stins Elgon. Uganda este străbătută de cursul superior al Nilului și de afluenții săi. Clima este ecuatorială musonică. Principala activitate este agricultura. Majoritatea locuitorilor dețin ferme mici și produc cassava, porumb, mei și cartofi pentru consum propriu. Uganda exportă cafea, bumbac și trestie de zahăr. Industria este compusă din exploatări miniere, prelucrarea produselor agricole, fabrici de ciment. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.
Uganda () [Corola-website/Science/298152_a_299481]
-
țara se numără printre cei mai mari exportatori mondiali ai acestui zăcământ, dar în prezent bauxita este prelucrată cu precădere la fața locului, în uzinele siderurgice din Paramaribo și din Paranam. Minereul e transformat în alumină și aluminiu, care sunt exportate. Jumătate din rețeaua de căi ferate a statului, care măsoară 301 kilometri lungime, constă din linii înguste de cale ferată, destinate transportului bauxitei din minele de unde este extrasă. După construirea barajului Afobaka, a devenit în sfârșit posibilă producerea unei cantități
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
pe insulă în 1888. Nemții au condus Nauru timp de aproape 3 decenii. Fosfații au fost descoperiți pe insulă în 1900 de prospectorul Albert Ellis, iar compania Pacific Phosphate a început exploatarea rezervelor în 1906 în acord cu Germania; au exportat primele încărcături în 1907. După izbucnirea Primului Război Mondial, insula a fost capturată de forțele australiene în 1914. După război, Liga Națiunilor a încredințat Nauru Australiei sub mandat; Regatul Unit și Noua Zeelandă au fost și acestea puteri co-mandatare. Cele trei guverne au
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
forțele Albilor și ale aliaților acestora, în 1920, (deși elemente mai puțin importante ale monarhiștilor au mai rămas active câțiva ani). În ultimele luni ale anului 1919, succesele din războiul civil l-au convins pe Lenin că era timpul să exporte revoluția în vestul Europei, dacă era necesar chiar prin forță. Proaspătul stat independent polonez, A doua Republică Poloneză, era sub influența puternică a omului de stat Józef Piłsudski, care visa la o federație („Federația Międzymorze”) care ar fi putut cuprinde
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
mai mari producători mondiali de petrol și numărul cinci în topul celor mai mari exportatori de țiței, cu o producție estimată la 3,2 milioane barili pe zi. Din această producție, 1,5 milioane barili de petrol pe zi erau exportați către Statele Unite și 150 000 de barili pe zi către China. Agricultura este reprezentată în principal de cultivarea următoarelor plante: cacao, tutun, cafea, banane și trestie de zahăr. În câmpiile întinse ale Venezuelei se cresc bovine și capre. Conform datelor
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
animalele, examinarea și stabilirea cauzei decesului la animale, depistarea infecțiilor. La Serviciul veterinar sunt angajați 40 de specialiști. De asemenea, tot în sistem lucrează Serviciul sanitar veterinar care asigură securitatea alimentară. Această instituție examinează condițiile sanitar-veterinare a întreprinderilor ce produc, exportă, importă, comercializează produse alimentare animaliere: carne, lapte, ouă etc. Sub controlul Serviciul veterinar se află cele trei piețe comerciale ale orașului, fiecare dispunând de un laborator. Municipiul Bălți este principalul centru industrial al Regiunii de Dezvoltare Nord. În municipiu sunt
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Bîcului. După divizarea ținutului Orhei - Lăpușna în două județe separate, o parte din localități au a trecut în județul Orhei iar altă parte în județul Lăpușna. La 21 aprilie 1873 la Călărași vine primul tren. De atunci orașul începe a exporta în cantități mari fructe proaspete și uscate, precum și nuci în orașele mari ale Rusiei. Având școală parohială din 1864, în 1873 la Tuzora sau Călărași apăru o școală populară de alfabetizare, în 1881 aici instruiau copiii învățătorul Ion Oprea și
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
unui fitil. Datorită faptului că dinamita reducea substanțial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa și chiar în America și Australia. Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Cu timpul Alfred și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20
Alfred Nobel () [Corola-website/Science/297507_a_298836]
-
a arătat o puternică creștere bazată pe export, de 5 până la 10%, producția industrială crescând cu mai mult de 10% pe an. Ucraina produce aproape toate tipurile de vehicule de transport și nave spațiale. Avioanele Antonov și camioanele KrAZ sunt exportate în multe țări. Majoritatea exporturilor Ucrainei sunt îndreptate spre țările Uniunii Europene și ale Comunității Statelor Independente. De la independență, Ucraina și-a păstrat propria agenție spațială, Agenția Spațială Națională a Ucrainei. Primul astronaut care a ieșit în spațiu din partea Ucrainei
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
și a celor din parlament se desfășoară simultan. Versanții cantonului sunt utilizați intensiv pentru producerea energiei hidroelectrice. Electricitatea produsă este folosită în canton și exportată. În zonele nordice se cresc vite. Producția de vin este importantă pentru canton, și este exportată în special în restul Elveției. Viile sunt concentrate în special în jumătatea meridională a cantonului, unde clima este mai caldă. Alte producții agricole cuprind cultura porumbului, cartofului, tutunului și a legumelor. Clima cantonului este opusă celeia care se găsește în
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine o limbă literară în care sunt scrise opere beletristice. După 1800 au început emigrări masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina și America de Sud, unde s-a exportat și limba idiș. Graiurile contemporane sunt rezultatul unor procese de adopție și respingere de termeni, dintr-o anumită limbă, de inovații fonologice, de modificări semantice și de mutații morfologice și sintactice. "Componentele limbii idiș", ca limbă de fuziune lingvistică (germană
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
tîrgului moldovenesc de pe malul Bîcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 românii moldoveni nu reprezentau decât 14% din populația orașului. În aprilie 1903, folosind ca
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
secolului al XV-lea, populația locală scăzând în număr pe parcursul timpului, întâi din cauza măcelurilor comise de invadatori și de bolile introduse de aceștia, apoi prin amestecarea lor cu imigranții. Economia este bazată pe turism și pe agricultură tropicală (banană, tutun), exportând multă marfă în Europa continentală. Acest model duce la o imigrare masivă din Europa, Africa și din Americi. Geonomiștii sunt îngrijorați în privința resurselor și apelor, în special în insulele mai uscate care sunt supraexploatate. Combinația de munți înalți și cer
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
după scurt timp contururile dure și se adaptează suprafeței. Ca la orice marfă, prețul la inox variază în funcție de diferiți factori legați de cerere și oferta. Oțelul inox este realizat în toată lumea și este o marfă globală care este importată sau exportată în multe țări. O cerere foarte mare dintr-o țară poate modifică curbă cererii din altă țară. Dacă studiați prețul la piese din oțel inox, ca de exemplu bare sau țevi pentru construcții, veți vedea că prețurile rar rămân aceleași
Oțel inoxidabil () [Corola-website/Science/317252_a_318581]
-
Ștefan cel Mare, prima oara în 1462 și a doua oară în 1465. Ulterior, în 1484, cetatea este cucerita de sultanul turc Baiazid al II-lea. Pe la mijlocul secolului XIV, la Chilia este atestata o intensă activitate comercială. De aici se exportau spre capitala Impreriului bizantin mari cantități de grâu, miere, ceară, vin, sare, pește și alte produse. În plus, cetatea Chilia juca și un mare rol strategico-militar la Dunărea de Jos. La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân extinde teritoriul Țării
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
special amenajate, iar Ghannoum Obayda se ocupă de depozitarea ulterioară a acestora, după care urma plasarea pe piața neagră. Mai erau și alte persoane implicate, care întocmeau actele vamale și mediau relația cu lucrătorii vamali, pentru ca aceste țigări să fie exportate. O altă parte a țigărilor contrafăcute erau comercializate în Complexul Euro-Timișoara de un alt cetățean sirian. Tot în legătură cu activitatea ilegală a lui Zaher Iskandarani, DNA a anchetat și patru funcționari de la Direcția generală a Finanțelor Publice Timiș: Iulius Jichici - fost
Zaher Iskandarani () [Corola-website/Science/318036_a_319365]
-
Cea mai mare parte a uzinelor de armament au fost construite cu profil dublu, insistându-se ca liniile de fabricație să poată fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare. Industria românească de armament începea, prin anii 1980-1982 să exporte masiv în țările din sfera de influență a blocului comunist, dar și în state aflate în conflict ori sub embargo internațional, ignorat de România. Exporturile de arme constituiau partea practică a politicii externe promovate de Ceaușescu, în contactul cu țările
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
a reflectat imediat în scăderea producției de armament, până la limita supraviețuirii. Înainte de 1989, în industria de armament lucrau mai mult de 200.000 de oameni, iar numărul a ajuns la 65.000 în anul 2001. În perioadele bune, România a exportat armament în valoare de mai multe miliarde de dolari. După 1989, România a pierdut aproape toate piețele tradiționale și o dată cu restructurarea armatei de la 300.000 de militari la aproximativ 100.000, a căzut și piața internă. În anul 2000, exporturile
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
armatei de la 300.000 de militari la aproximativ 100.000, a căzut și piața internă. În anul 2000, exporturile de produse strategice au fost în valoare de doar 37 milioane de dolari, comparativ cu 700 milioane de dolari, cât a exportat România în 1989. În anul 2001, România mai exporta armament sau produse strategice doar în Turcia, India și Pakistan. Până în anul 2001, nu s-a luat o decizie de restructurare masivă a industriei de apărare din motive sociale. În general
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
000, a căzut și piața internă. În anul 2000, exporturile de produse strategice au fost în valoare de doar 37 milioane de dolari, comparativ cu 700 milioane de dolari, cât a exportat România în 1989. În anul 2001, România mai exporta armament sau produse strategice doar în Turcia, India și Pakistan. Până în anul 2001, nu s-a luat o decizie de restructurare masivă a industriei de apărare din motive sociale. În general, companiile producătoare de armament se găseau în zone monoindustriale
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]