9,643 matches
-
ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
ai putea avea oricare altă fată de aici. Mizase pe inocența ta și a procedat ca un infractor care corupe un minor. O să mă culc și cu Petruș că să i arăt cât de mult e iubită și cât valorează farmecele ei de doi bani. Am s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dacă n-o puteam scoate pe Creața din suflet, măcar voiam să o determin pe ea ca să mă uite, chiar dacă pentru asta trebuia să mă urască. Aveam nevoie să fac ceva, să văd alți ochi care să mă dezlege de farmecele ei. Erjika era dispusă să-mi facă jocul și nu vă pot spune de ce. Era chiar bucuroasă să se știe în tabăra opusă Creței, așa cum și eu mă simțeam mai bine fiind rival lui Petruș. Din toată șarada asta, măcar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
monotonia zilelor gri din internat, când o citeam. O admiram și-o respectam pentru ceea ce este. Nu puteam să fac mai multe pentru ea. Nu se întâmpla ca în vise, unde eu eram zmeu și ea se lăsa sedusă de farmecul meu de mahala. Mă hotărâsem să termin liceul și să fac ceva cu viața asta care o luase-n derivă. Nu numai pentru ea sau cumva îmi doream să n-o mai fac să-i fie rușine cu mine. Și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile cu rafinament, transformându-le În artă. Am dansat așa vreo două minute, sub privirea atentă a Angelei. Când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
meu era Întuneric, nu vedeam decât ochii lui verzi strălucind. Privirea lui era profundă, enigmatică. S-a apropiat de mine, cu un surâs fascinant ascuns În umbră. Eu nu mă puteam opune, Îmi doream prea mult să mă las pradă farmecului lui. Degetele lui se Împleteau cu ale mele, iar buzele lui erau atât de aproape, amăgindu-mă. Îmi doream să-l sărut la nesfârșit În aceea lume obscură, dar el se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă așa, pe bucăți. Nici un soi de criză domestică nu era prea mare pentru mama, indiferent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de zile, căci avea un aer atât de jalnic, încât casele de lângă ea păreau curate și cochete. Ferestrele murdare erau toate închise. Nu se putea ca tocmai aici să trăiască Charles Strickland în splendoarea lui vinovată, cu fermecătoarea necunoscută datorită farmecelor căreia își abandonase el onoarea și datoria. Mă simțeam de-a dreptul supărat, căci simțeam că am fost tras pe sfoară, și era cât pe-aci să mă răsucesc pe călcâie fără să mai întreb nimic. Am intrat numai pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcusem noi, am acceptat. Am găsit-o pe Blanche Stroeve pregătind masa. Dirk se duse la ea și-i luă amândouă mâinile: — Scumpo, poți să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a înfrunta îndoiala de sine care constituie cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de lipsită de farmec. Dar nu am pe ce să mă bizui. Nu l-am văzut niciodată pe Strickland lucrând și nici nu cunosc pe altcineva care să-l fi văzut. A păstrat pentru el secretul luptelor sale. Dacă în singurătatea atelierului se lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înaltă și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai nici o obligație. ― Nu ies niciodată singură noaptea. ― Dacă-i vorba de asta. s-a rezolvat: te conduc eu. ― Nu-i mai bine să oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant, privindu-mă țintă, în ochi. ― Nu, pentru că prefer farmecul persoanei d-tale, i-am replicat cu îndrăzneala mea obișnuită. ― Eu când mă duc la teatru o fac numai pentru piesă. Nu-mi displăcu riposta, Dar nu eram omul care să dezarmeze de la cea dinții săgeată fontă. Am reluat: ― Înțeleg
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de pus în practică. Să-i scriu în fiecare zi! Mereu sâcâitor, obsedant... Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotație cosmic! Numai că ea nu trebuie să se aștepte la așa ceva. În afară că i-aș răpi farmecul neprevăzutului, aș înarma-o eu însumi ca să se apere. Mai bine s-o las să creadă că fiece scrisoare va fi cea din urmă și totuși, ziua următoare, să se pomenească mereu cu alta nouă. Și asta timp de o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind în brațe; mă oprea parcă ceva. Acest ceva se limpezi mai bine odată cu scurgerea timpului. Mai întîi se dusese pe copcă dispoziția. Musafira îmi păru brusc vulgară, lipsită de farmec și feminitate. Știam de altfel că nu reușea niciodată să-mi stârnească reverii erotice. Însă nu de asta era vorba. În orice caz trebuia să mă cotorosese de ea cât mai repede. Adică, nu, de ce mă mint? Hotărâsem mintal să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
E de neînchipuit cum nu-și dă seama femeia că dragostea nu-i decit drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului. De aici încolo, se sfârșește lupta și urmează supunerea. S-a dus farmecul necunoscutului, necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut și dragostea sucombă roasă de repetiție, obișnuință, saturație. Nu știu de ce, dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gânduri. Probabil pentru că nu le dădeam nici o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără ajutorul cuvintelor. Dacă m-ar fi întrebat cineva, după despărțire, cum era îmbrăcată, ce fel de pălărie purta, aș fi ridicat din umeri; nu știam. O sorbisem lacom cu privirile ca să-mi potolesc foamea de ea, mă îmbătasem de farmecul ce-l răspândea, dar habar n-aveam încă ce culoare au ochii ei. Plutea pesemne dincolo de materie ca o născocire a nevoii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Câteva zile am colindat Bucureștiul în lung și-n
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Mihaela nu rămase la clasicii francezi, trecu la Byron, dar fu silită să renunțe căci i se cerea să traducă versurile în românește, fapt care despuia recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
schimb cel de psihologie, nota 10. Pe mine însă aceste haust caprices mă surprindeau trezindu-mi admirația. Mihaela avea atitudini rafinate, un spirit prompt în fața noutății, idei personale, o sensibilitate care fremăta în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
repede, la rece, fără menajamente și compromisuri. Se irosiră câteva zile în amânări de azi pe mâine. Ezitam gândind să câștig timp; probabil îmi lipsea curajul. Și căutam să amân sine die ruptura. De ce nu m-aș bucura încă de farmecele ei? N-ar fi o neghiobie să-i dau cu piciorul înainte de vreme? ― Nu, acum e momentul, striga demonul cuibărit în mine. În plină dragoste! Lovitura trebuie să cadă ca trăsnetul! Acel mai târziu e fără hotar. Poate să fie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe scara mansardei; îmi tiuia în urechi obsedant: șapte, șapte, șapte! de la cazinoul din Constanța; retrăiam nebunia posesiunii sau mă înfioram de strigătul ei: "Aș vrea să-ți intru în sînge!" Aceste puține gări din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu-l descopeream decât foarte târziu. " Dacă Mihaela o fi acum în brațele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gând îmi turna otravă în sânge. Săream în sus ca mușcat, simțeam în carne colții înveninați și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
descoperit asupra faptului. De atunci n-am mai revăzut-o. Aș fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu dispreț, îmi trânti ușa în nas. ― Ce-a mai fost și asta? mi-am spus opărit. Greșisem etajul. Urcasem la al patrulea și Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]