8,653 matches
-
avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe". Profetic, într-un limbaj ce evocă Fericirile biblice (Matei, 5:3-11), poetul declamă: "Fericiți cei de mâine. Ei din mustul ce fierbe astăz vor puteà gusta vinul pur, după ce fermentația a încetat, unda s-a limpezit și drojdiile, vai, drojdiile s-au coborît la fund..." (Goga, 1927, p. 170). Anticipând ceea ce legionarismul a transformat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
străbate expunerea istorică pe toată lungimea ei, întreaga analiză fiind înfășurată în jurul acestei teme axiale. Meta-narativa istorică produsă de "comisia adevărului" este structurată pe următoarele traverse: începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, punea capăt unei "perioade relativ fericite" a istoriei României, urmând ca, după ce a trecut prin suferințele războiului, actul de la 23 august 1944 să marcheze "începutul celei mai întunecate epoci din istoria modernă a țării" (Raport, 2006, p. 158). Impus prin forța tancurilor sovietice, și legitimat democratic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ar putea viețui în absența lor. „Filippo Balducci știe că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi înlăturat; fiul său nu poate evita realitatea prin promptitudinea unei etichetări menite să cenzureze.” 127 În epilogul Decameronului, naratorul este fericit că a dus la bun sfârșit tot ceea ce își propusese pentru „preavrednicile sale copile”, de unde și mulțumirea adusă divinității, în maniera cucernică a vremii. Concluzionează expresiv: „de vreme ce nici una dintre voi nu merge la Atena, nici la Bologna ori la Paris
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce spatele alegoriei, literaturii cavalerești și mitologiei, lumii lui Dante sau celei a clasicilor, se închide în propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa viață. „Lumii 516 Definită expresiv de un istoric al religiilor drept „știință a manipulării fantasmelor”, Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 16. 517 G.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cinică. Este un personaj feminin complex, cu o mare disponibilitate pentru afecțiune, comunicare, învățare. Nu cedează ușor, perseverența face din ea o figură puternică, plină de viață, simpatică tuturor. Deși a avut autoritatea în primele trei căsătorii, nu a fost fericită. În al patrulea mariaj devine geloasă, căsătoria aceasta este mai mult nominală, de aceea s-a refugiat în călătorii. Abia a cincea uniune este izbutită: „Pe Jankyn nu îl poate aminti fără a aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-a fost tânăr și-am putut, / Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința de a păstra soarele și de a-l ajuta să treacă peste momentul solstițiului este ilustrată în diferite ipostaze pământești care păstrează simbolismul astral, fără suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
raiului / Șede Maica Domnului / C-un fiuț micuț în brațe: / Taci, fiuțule, nu plânge, / Că maica ți-a aduce / Două mere, două pere, / Toate patru aurele, / Și cheița de la rai / Și te-a face mare crai! / Rămâneți cu bine, / Fiți fericiți, / Să vă deie Domnul / Totul ce doriți!"135 Împărtășirea din rodul mărului pune în valoare în-omenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea a devenit, de fapt, lipsită de sens și constă doar din episoade care sunt de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o lucrare publicată în 1973, care a stârnit numeroase controverse și proteste, filozoful american William W. Bartley vede în starea sufletească sumbră a lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acei dintre studenții lui de care se apropia de ce studiază filozofia. Aprecia că îndeletnicirea cu filozofia este de cea mai mare însemnătate dacă ne ajută să gândim mai bine88, dar că practicarea ei profesională nu are, de regulă, o înrâurire fericită asupra caracterului. Wittgenstein credea că cei ce profesează filozofia vor fi mai mult amenințați de acea primejdie pe care o reprezintă mulțumirea de sine și vanitatea. Exista, ce-i drept, un profesionist al filozofiei despre care el avea o înaltă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe același plan cu manifestările nonverbale ale acestor stări. În anumite împrejurări, expresia „acum sunt fericit“ nu exprimă altceva decât atitudinea corpului, expresia feței și a ochilor. Când începe să vorbească, copilul este învățat să folosească cuvinte pentru a exprima ceea ce exprimă și manifestările nonverbale ale stărilor subiective. Bunăoară să folosească expresia „mă doare“ pentru a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pasiunea” este mai directă, mai hotărîtă și mai selectivă, În timp ce „rațiunea” tergiversează, deoarece ea Își trage forța din cîntărirea mai multor alternative, care pot fi Însă, pe moment, la fel de importante și de presante. * „Poți avea o bucurie fără să fii fericit.” (Voltaire) Ca, de exemplu, atunci cînd constați că ai avut tăria să recunoști, În sfîrșit, o nedreptate făcută altuia, Însă nu poți să nu regreți În același timp suferința nemeritată pe care ai pricinuit-o semenului respectiv. * „Nu-i om
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de fapt ce este: țăran sau orășean? „Cei mai supărători dintre proști sînt spiritualii.” (La Rochefoucauld) Pentru faptul știut că astfel de proști sînt și fuduli. În realitate, prostul Își urmează condiția credulă, neproblematizantă: „Prostia e aptitudinea de a fi fericit” (Anatole France). * „Vicioșii proști iubesc mai mult pe viciosul inteligent pe care și l-au ales ca șef, decît oamenii de merit pe cea mai bine Înzestrată căpetenie a lor.” (N. Iorga) Invidia este, se pare, mai puțin mare În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
poporului spre a-l Îndemna să-i semene.” (Charles Montesquieu) De aceea se și spune că starea morală a unei națiuni depinde de caracterul conducătorilor ei: „Peștele de la cap se Împute” (proverb). * „Un om rău e nefericit chiar cînd e fericit.” (Menander) Pentru că omul rău nu se poate bucura de binele propriu, decît atunci cînd vede răul/nenorocirea altora. De aceea se și spune: „CÎnd cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău”. „Răul” este atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Bineînțeles: „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni” (Alfred de Vigny). * „Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații.” (L.A. Seneca) Explicația ne-o dă tot marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia”. * „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menander) Aceeași recomandare o face și La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți: căci cine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
similară. * „De vreme ce nu pot să ofer daruri, voi dărui cuvinte.” (Ovidiu) Însă „cuvintele”, prin semnificațiile și sensurile lor, Îmbogățesc sufletul, Îl elevează intelectual și Îl umanizează. * „Nimic nu apropie mai mult pe oameni de zei, decît faptul de a face fericiți pe alți oameni.” (Cicero) Desigur, de adevărații zei (și anume de „zeii cerești”), pentru că zeii Olimpului au fost invidioși pe Prometeu, pentru cutezanța lui de a se pune În slujba umanității. Posteritatea i-a acordat lui Prometeu onorantul merit de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
totuși deodată, În forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei” (E. Sabato). * „Nu avem dreptul de a consuma fericirea, fără a o produce.” (G.B. Shaw) La fel de categoric este și Palacio Valdes: „Viața nu ne-a fost dată pentru a fi fericiți, ci pentru a merita să fim”. Însă din ce moment am putea spune că merităm să fim fericiți? Credem că nu În condițiile trăirii unei fericiri egoiste, ci, dimpotrivă, cînd ai conștiința că ai putut deveni un participant la o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fericirea, fără a o produce.” (G.B. Shaw) La fel de categoric este și Palacio Valdes: „Viața nu ne-a fost dată pentru a fi fericiți, ci pentru a merita să fim”. Însă din ce moment am putea spune că merităm să fim fericiți? Credem că nu În condițiile trăirii unei fericiri egoiste, ci, dimpotrivă, cînd ai conștiința că ai putut deveni un participant la o operă de umanizare și Înălțare. * „E firesc să-și atribuie prea mult cine nu se compară cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ironia pe care o cuprinde, ea expune defectele altora: „SÎnt mulți care fac glume deocheate și Încă și mai mulți care ponegresc sau iau peste picior; dar delicați sînt puțini. Ca să glumești cu grație și să găsești vorbe de duh fericite În legătură cu lucrurile cele mai mărunte, trebuie multă abilitate, multă politețe și chiar mult talent” (La Bruyère). * „Spiritul este singurul lucru pe care Îl găsești cu atît mai puțin, cu cît Îl cauți mai mult.” (F. Hobbel) Poate pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai categoric este Epicur: „Omul e nefericit numai din cauza lui”. Iată doar unul dintre motive, pe care ni-l prezintă L. Vauvenargues: „Oricît bine am face oamenilor, sînt nemulțumiți crezînd că niciodată nu le facem atît cît merită”. „A fi fericit Înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii.” (M. Maeterlinck) În proverbe, Înțelepciunea populară face și ea referire la același lucru: „A fi liniștit e mai bine decît a fi fericit”. Firește că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
crezînd că niciodată nu le facem atît cît merită”. „A fi fericit Înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii.” (M. Maeterlinck) În proverbe, Înțelepciunea populară face și ea referire la același lucru: „A fi liniștit e mai bine decît a fi fericit”. Firește că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire, sau dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însă orice mijloc, fără virtute, duce la abuz, duce la o exacerbare a puterii lui. * „Cea dintîi condiție a fericirii este Înțelepciunea.” (Sofocle) Probabil pentru faptul că „Înțelepciunea” este singura care te face să realizezi că nimeni nu poate fi fericit „În toate”, sau că nimeni nu poate fi „tot timpul” fericit. * „O fericire bazată pe nedreptate nu e sigură.” (Menander) Un exemplu literar de neuitat este cel al lui Raskolnikov, prin a cărui existență dramatică, F.M. Dostoievski ne convinge că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin a cărui existență dramatică, F.M. Dostoievski ne convinge că nimeni nu poate deveni fericit pe seama nefericirii altuia. * „SÎnt oameni care trăiesc fericiți fără s-o știe.” (Vauvenargues) Paradoxul afirmației constă În faptul că ai șanse mai mari să fii fericit atunci cînd nu ești obsedat de ideea de a deveni fericit! * „Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră decît ceea ce avem.” (A. Schopenhauer) Pentru că, de exemplu, la ce ar folosi să avem mari bogății, dacă am ajunge să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
creadă că suntem”. În același context La Bruyère remarca sarcastic: „Noi căutăm fericirea În afara noastră și În părerea oamenilor, pe care-i știm lingușitori, nesinceri, nedrepți, plini de invidie, de toane și de idei preconcepute; ce ciudat!”. * „Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.” (Horațiu) Explicația este legată de o limită a psihologiei umane: „Același om nu poate să știe totul; fiecare e Înzestrat cu alt dar” (Euripide). * „Niciodată nu va fi fericit cel pe care Îl va chinui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
preconcepute; ce ciudat!”. * „Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.” (Horațiu) Explicația este legată de o limită a psihologiei umane: „Același om nu poate să știe totul; fiecare e Înzestrat cu alt dar” (Euripide). * „Niciodată nu va fi fericit cel pe care Îl va chinui fericirea altuia.” (L.A. Senaca) Cel mai dezonorant rău pe care omul și-l poate face este cel provenit dintr-o inconștiență față de sine: „Acela care săvîrșește o nedreptate Își face rău lui Însuși, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pară ceva absolut.” (H. de Balzac) În realitate, „fericirea”este relativă, deoarece o trăim după cît sîntem de Înclinați să vedem Într-un necaz și o parte de bucurie, iar Într-un succes, o notă de neîmplinire... * „Nimeni nu este fericit decît dacă este cinstit.” (Sf. Augustin) Fericiți nu pot fi decît cei care nu resimt o rușine de sine În intenția de a face rău altora. Aceștia sînt „psihopații”, care n-au capacitatea remușcării și, strîns legat de ea, puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]