8,564 matches
-
doctorat "Relațiile de familie în folclorul Zonei Codru" (1989). După o perioadă de activitate în învățământul preuniversitar (1973-1990, profesor de limba franceză la Liceul din Livada, jud. Satu-Mare), Dr. Viorel Rogoz accede în învățământul universitar, devenind cercetător la Arhiva de Folclor a Academiei Romane - Filiala Cluj, profesor de etnologie-antropologie la Universitatea Tehnică Cluj Napoca (C.U.N.B.M.), unde a predat cursuri de: "Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
îți râzi când vezi ce scriu... Lăsă în ciornă cinci tratate... (Balast pentru posteritate...)” Nu putem încheia fără să menționăm câteva citări importane, venite din partea foștilor dascăli și mentori clujeni: 1) Ion Taloș, profesor din Köln- Germania , în “Anuarul de folclor”, I, (1980, pag. 49-65) ”- citează contribuția lui V. Rogoz la Corpusul Cimiliturii Românești- aflat, pe atunci, în mss., "de Folclor-a Academiei, Filiala Cluj." 2)Dumitru Pop, prof. univ., în “Anuarul de folclor”nr. V-VII (1984-1986, pag.11-12) publicație
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
câteva citări importane, venite din partea foștilor dascăli și mentori clujeni: 1) Ion Taloș, profesor din Köln- Germania , în “Anuarul de folclor”, I, (1980, pag. 49-65) ”- citează contribuția lui V. Rogoz la Corpusul Cimiliturii Românești- aflat, pe atunci, în mss., "de Folclor-a Academiei, Filiala Cluj." 2)Dumitru Pop, prof. univ., în “Anuarul de folclor”nr. V-VII (1984-1986, pag.11-12) publicație patronată de "Academia Română- Filiala Cluj", citează cuvintele lui Viorel Rogoz, din mss-ul tezei de doctorat-exemplarul „in extenso”(pt. că
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
profesor din Köln- Germania , în “Anuarul de folclor”, I, (1980, pag. 49-65) ”- citează contribuția lui V. Rogoz la Corpusul Cimiliturii Românești- aflat, pe atunci, în mss., "de Folclor-a Academiei, Filiala Cluj." 2)Dumitru Pop, prof. univ., în “Anuarul de folclor”nr. V-VII (1984-1986, pag.11-12) publicație patronată de "Academia Română- Filiala Cluj", citează cuvintele lui Viorel Rogoz, din mss-ul tezei de doctorat-exemplarul „in extenso”(pt. că tov. acad. ing. dr. Elena Ceaușescu a interzis depășirea a 199 p., scrise
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
de predare numit „scripo-fonic”. Ideile sale alături de cele ale lui D. G. Chiriac, au stat la baza circularei emise tuturor școlilor românești în 28 martie 1902 de către Spiru Haret, prin care educația muzicală în învățământ a fost așezată pe bazele folclorului românesc și ale valorilor occidentale. Printre cântecele cărora el le-a compus muzica, se află colindul „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”. Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
A fost căsătorit cu Silvia, având împreună două fețe, Silvia și Ioana. Silvia a preluat conducerea ansamblului după moartea tatălui său. În anul în care maestrul coregraf a trecut în neființă, s-a organizat prima ediție a Festivalului Național de Folclor „”. An de an, la festival participa artiști de renume, precum Maria Ciobanu, Lăură Lavric, Lucreția Ciobanu, Mioara Velicu, Nicoleta Voica, Niculina Stoican, Gheorghe Turda. Tainele dansului nu s-au pierdut odată cu pieirea coregrafului,deoarece maestrul a mai avut încă doi
Ioan Macrea () [Corola-website/Science/335077_a_336406]
-
post-mortem de cetățean de onoare al județului Sibiu.Distincția a fost oferită de prefectul județului Sibiu,Ioan Cindrea.Premiul a fost primit de către soția Silvia și fiică Silvia. "Maistrul", așa cum i se spunea din dorința arzătoare de a păstra zestrea folclorului românesc a înființat un nou ansamblu folcloric,numit"Ceata Junilor", pepiniera Ansamblului Profesionist "Cindrelul-Junii Sibiului".Artiști din zonă au colaborat cu acest ansamblu:Camelia Cosma-Stoiță,Marcel Parau,Nineta Popa,Izabela Tomiță Popescu
Ioan Macrea () [Corola-website/Science/335077_a_336406]
-
pentru Cer si Pământ. Este unul dintre personajele literare chineze cele mai durabile și, are o istorie culturală colorată pe un fundal variat. Caracterial este influențat atât de elemente ale divinității hinduse Hanuman din Ramayana cât și de elemente de folclor din China. nu este foarte mare, are doar aproxiamtiv 1,3 m înălțime și are un aspect destul de bolnăvicios, cu obrajii supți, cu un cap arcuit și un bot alungit. Dimensiunile sale reduse fac pe cei pe care îi întâlnește
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
1951. A funcționat ca profesor de limba română în învățământul preuniversitar din Bucșani, jud. Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, jud. Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București (1960-1990). A debutat în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962), apoi a colaborat la cele mai importante publicații literare din țară. A îngrijit ediții din operele Bucurei Dumbravă, ale lui Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor Urechia, Ionel Jianu și Constantin Noica, dar a rămas cunoscut ca editor al operei
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de Constantin Brăiloiu să facă înregistrări pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două părți”, „Sinaia”, „Bordeiașul” etc. A murit la vârsta de 63 de ani, lăsând în urmă nouă copii, toți lăutari. Cel mai bun dintre fiii săi a fost
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
este Runcu. Aici în timpurile vechi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au cântat mai mult balade. Unele dintre acestea au fost publicate în culegeri sau înregistrate de către cercetători de la Arhiva Națională de Folclor. În Runcu cea mai cunoscută bandă de lăutari, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost cea condusă de Niculae Zlătaru (n. 1888 - d. 1942), viorist primaș și solist vocal. Acesta era de statură mijlocie, totdeauna aspru
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
Matei Vlădoiu). Fratele său cel mai mic, Ion Piper (n. 1881 - d. 1938), a cântat mai apoi cu soția sa, Ioana Piper (n. 1893 - d. 1962), cea mai bună solistă vocală de pe Valea Sohodolului și una dintre valoroasele interprete ale folclorului gorjenesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. În vara anului 1930 vine pentru a cerceta zona folclorică Arcani, muzicologul Constantin Brăiloiu. Acesta a ascultat-o pe Ioana Piper cântând, invitând-o apoi în anul 1930 la București pentru
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto). Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani). Între 1951-1953 devine
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
Muzica din folclorul vlăscean-teleormănean reprezintă una din muzicile cele mai apreciate și distinse din ansamblul creațiilor tradiționale românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându-se în primul rând rapsozilor și lăutarilor, care au conservat tradițiile și au creat continuu muzici noi. În cadrul folclorului din Muntenia, Teleormanul și Vlașca
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându-se în primul rând rapsozilor și lăutarilor, care au conservat tradițiile și au creat continuu muzici noi. În cadrul folclorului din Muntenia, Teleormanul și Vlașca (astăzi Giurgiu) ocupă un loc deosebit nu numai prin singularitatea manifestărilor, dar și prin multitudinea producțiilor de toate felurile, a originalității lor și a tăriei cu care ființează și se exteriorizează. Deși multă vreme (în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
manifestărilor, dar și prin multitudinea producțiilor de toate felurile, a originalității lor și a tăriei cu care ființează și se exteriorizează. Deși multă vreme (în special în perioada comunistă) s-a crezut că județele Teleorman și Vlașca nu au un folclor propriu din motive sociale și rasiale, aceste considerente au fost contra-argumentate și pot fi oricând combătute prin exemple edificatoare. De altfel, multe materiale folclorice fuseseră culese cu mult timp înaintea acestor erezii, folclorul vlăscean-teleormănean fiind făcut cunoscut încă de la sfârșitul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
județele Teleorman și Vlașca nu au un folclor propriu din motive sociale și rasiale, aceste considerente au fost contra-argumentate și pot fi oricând combătute prin exemple edificatoare. De altfel, multe materiale folclorice fuseseră culese cu mult timp înaintea acestor erezii, folclorul vlăscean-teleormănean fiind făcut cunoscut încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin materiale prețioase și impresionante culese de Gh. N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și impresionante culese de Gh. N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N. D. Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care au cules și publicat materiale de folclor din această zonă. Repertoriul lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate pe marginea Dunării. Aceste spații mai păstrează și astăzi, într-o mică măsură ce-i drept, un folclor curat și divers. Balada sau cântecul bătrânesc, cum este numită adesea în mediul rural din Muntenia și Moldova, este genul cel mai spectaculos și mai deosebit din zona Vlașca-Teleorman, căruia i s-a acordat și cea mai mare atenție în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și sonoritate, necesare menținerii atenției ascultătorilor, iar pe de altă parte, de a puncta discursul poetico-muzical prin separarea diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
București. Între 1938-1940 apar mai multe plăci cu banda lui Busuioc, cu înregistrări realizate pentru Fondul de Folklor sub supravegherea lui Brăiloiu, la diferite case de discuri: (Electrecord, Odeon și Columbia). Un sat cu frumoase tradiții populare și cu un folclor muzical bogat este Logrești-Moșteni. Aici s-a născut, în jurul anului 1860 și a murit în anul 1912, lăutarul Ion Gușatu, zis Miteuț, fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
(n. 13 februarie 1949, Buzău) este un muzicolog român, specialistă în muzicile de tradiție orală (folclor muzical). S-a născut la data de 13 februarie 1949 în Buzău. Între 1967-1973, urmează cursurile Universității Naționale de Muzică din București, secția „Compoziție“, pe care o absolvă ca șefă de promoție. Se angajează apoi la Institutul de Cercetări Etnologice
Speranța Rădulescu () [Corola-website/Science/331806_a_333135]
-
o absolvă ca șefă de promoție. Se angajează apoi la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București, începându-și activitatea de cercetător. Între 1982-1984 se ocupă de editarea unor discuri cu înregistrări din arhiva Institutului, în cadrul „Colecției naționale de folclor”. În anul 1984 obținute doctoratul în muzicologie. În 1987 a primit Premiul Academiei Române, an în care devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1992 lansează împreună cu pictorul Horia Bernea colecția „Ethnophonie”, publicând casete cu muzici tradiționale ale
Speranța Rădulescu () [Corola-website/Science/331806_a_333135]