8,429 matches
-
echipament specific. Stațiunile turistice mai vechi - de-a lungul coastelor și din zonele rurale din nordul și vestul Europei - prosperau. Locații proaspăt descoperite (sau redescoperite) au devenit noile atracții, figurând la loc de cinste În broșurile turistice lucioase și În folclorul popular. Riviera franceză, cândva un refugiu liniștit unde ierna nobilimea edwardiană, a căpătat o imagine tânără și seducătoare grație noului gen al filmului estival: În 1956, Roger Vadim „a inventat” Saint-Tropez ca decor pentru noua lui starletă, Brigitte Bardot, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile noului val de etnologi români. Deloc intimidată de perspectiva senzaționalistă, care a exploatat în Occident
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
la o interpretare pertinentă a lor, să afle dominantele, spațiile ocultate și să descopere „pe unde se glisează dintr-un topos în altul”. Problema mai veche a necesității scoaterii la lumină a importantelor documente depozitate în arhivele de etnografie și folclor primește un răspuns original și o rezolvare practică în cartea Folclorul. Ce facem cu el? (2001), în care nevoia de ordine și clasificare a documentelor de arhivă este exemplificată sugestiv prin publicarea unui amplu interviu luat de Vasile Tudor Crețu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
și să descopere „pe unde se glisează dintr-un topos în altul”. Problema mai veche a necesității scoaterii la lumină a importantelor documente depozitate în arhivele de etnografie și folclor primește un răspuns original și o rezolvare practică în cartea Folclorul. Ce facem cu el? (2001), în care nevoia de ordine și clasificare a documentelor de arhivă este exemplificată sugestiv prin publicarea unui amplu interviu luat de Vasile Tudor Crețu unei povestitoare din Banat. Textul prezintă o „experiență trăită”, relevantă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Vasile Tudor Crețu unei povestitoare din Banat. Textul prezintă o „experiență trăită”, relevantă pentru „felul în care omul comunității tradiționale se raportează la propria sa comunitate culturală”. Cercetare de caz, studiul este totodată și o încercare de abordare diferită a folclorului, de redefinire a lui, între altele prin cuprinderea în raza de cercetare a relatărilor făcute de cei intervievați despre viața cotidiană. Pentru a afla alte opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
folclorului, de redefinire a lui, între altele prin cuprinderea în raza de cercetare a relatărilor făcute de cei intervievați despre viața cotidiană. Pentru a afla alte opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului, H. i-a invitat să-și exprime punctul de vedere pe folcloriștii Mihai Pop, Nicolae Bot și Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
vedere pe folcloriștii Mihai Pop, Nicolae Bot și Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999, 338-341; Nicolae Constantinscu, Tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999, 338-341; Nicolae Constantinscu, Tineri etnologi, ALA, 1999, 466; Claudiu Gaiu, Un etnolog pe urmele lui Bram Stoker, „Zestrea” (Bistrița-Năsăud), 2000, 2; Nicolae Constantinescu, Vești din Vest, ALA, 2001, 567; Nicolae Constantinescu, Consistența mitologiei difuze, ALA, 2001, 577; Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Bram Stoker, „Zestrea” (Bistrița-Năsăud), 2000, 2; Nicolae Constantinescu, Vești din Vest, ALA, 2001, 567; Nicolae Constantinescu, Consistența mitologiei difuze, ALA, 2001, 577; Petru Ursache, O carte adevărată despre întâmplări adevărate, CL, 2001, 11; Datcu, Dicț. etnolog., III, 83-85; Nicolae Constantinescu, „Folclorul. Ce facem cu el?”, ALA, 2002, 610. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
poporale și clasice, autorul afirmă că o literatură națională trebuie să-și afle resursele în cercetarea trecutului și a tradițiilor populare. Pentru o cultură în formare, susține el, influențele străine sunt primejdioase. A scris și câteva articole în care discută folclorul medical sau unele formule specifice liricii populare. Aparatul critic, în care recurge frecvent la comentariile despre poezia populară ale lui V. Alecsandri, la studiile istorice ale lui B. P. Hasdeu, dar și la lucrări ale învățaților P. J. Safarik și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
diferite. El poate însemna, în primul rând, studiul literaturii orale, și mai ales studiul temelor povestirilor populare și al migrației lor, urmărindu-se cum și când au intrat în literatura "superioară", "artistică". 76 Acest tip de problemă poate fi încredințat folclorului, o importantă ramură de studiu, care se ocupă numai în parte de fapte estetice, deoarece studiază întreaga civilizație a unui "popor", costumele și obiceiurile, superstițiile și uneltele, precum și arta lui. Trebuie totuși să subscriem la părerea că studiul literaturii orale
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a claselor superioare a afectat profund literatura orală. Pe de altă parte, trebuie să admitem originea populară a multor gemuri și teme literare de bază și avem nenumărate dovezi ale ascensiunii sociale a literaturii populare. Cu toate acestea, înglobarea în folclor a romanelor cavalerești și a liricii trubadurilor este un fapt incontestabil. Nu este însă mai puțin adevărat, deși o asemenea părere i-ar fi șocat pe romanticii care credeau în puterea de creație a poporului și în străvechimea artei populare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ale literaturii scrise ; căci între literatura orală și literatura scrisă există o continuitate care n-a fost niciodată întreruptă. 77 Spre paguba lor, cercetătorii literaturilor europene moderne au neglijat aceste probleme, în vreme ce istoricii literari din țările slave și scandinave, unde folclorul este încă - sau a fost până de curând - viu, s-au ocupat mult mai mult de aceste studii.( b) Dar "literatura comparată" este departe de a fi termenul cel mai potrivit pentru a desemna studiul literaturii orale. Un alt sens
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul / 91 III.2. Arta decorativă și simbolismul / 102 III.3. Arta bizantină și simbolismul / 117 Capitolul IV. IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească / 127 IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le urmează Theodor Cornel, Apcar Baltazar, Dimitrie Karnabatt, Tudor Arghezi, Francis Șirato, Adrian Maniu, Sigmund Maur etc. De asemenea, printre contextele luate în considerație este și cel al unui idilism sămănătorist, de care simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idilism sămănătorist, de care simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își va descoperi afinitatea cu pictura acestuia și va prelua o bună parte din recuzita sa picturală, idilizând excesiv pe portativul temelor sale sau introducând uneori ceva din dramatismul statuar al viziunii acestuia în abordarea unor teme și personaje din folclorul autohton. Ștefan Popescu se pronunță en conaisseur în 1895, manifestându-și deschis admirația: "La "Secession", Böcklin absolut opus lui Defregger nu e înțeles de toată lumea, nici nu atrage pe toți gură-cască; dar cu toate astea, Böcklin are anul acesta vreo
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai puțin cunoscuți, Val Prinsep, "Medievalismul era al nostru beau idéal (...)"88. Pictura prerafaelită va prelua moștenirea unei culturi și imagerii medievale, privilegiind, de asemenea, ca surse de inspirație și folclorul național, basmele, legendele celtice, poveștile despre magie și vrăjitorie, fapt similar aceleiași tendințe în cultura germană în a doua jumătate a secolului XIX. Pictura prerafaelită denotă o puternică relație cu literatura, narativitatea ei fiind una dintre trăsăturile esențiale în opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj de basm românesc, Ileana Cosânzeana, personaj pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înconjoară, nu fac de cât o singură ființă: Primăvara, dragostea curată, natura sănătoasă, lină și parfumată"206. Dacă interesul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mediat estetic de arta lui Grigorescu și a lui Luchian, în schimb, interesul lui L. Bachelin pentru folclorul românesc pe care-l studiază cu o acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei culturi naționale conform dezideratelor romantice așa cum era expusă în programul Daciei Literare este reformulată într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era expusă în programul Daciei Literare este reformulată într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din afară asupra culturii române. Pentru L. Bachelin, personajele literaturii populare, ale folclorului, au în plus și o notă de exotism, de noutate, care suscită interesul unui public străin. Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Vermont și Luchian se întâlnește cu figura parsifalizată rodinian a lui Eminescu la Dimitrie Paciurea sau Filip Marin. Criticul sugerează același lucru cu privire la muzică, adresându-se, în special, tânărului George Enescu, protejat al reginei Elisabeta a României. Exemplele valorificării folclorului muzical ungar, Liszt și Brahms, constituie un factor emulativ. Interesant, atunci când se referă la cultura maghiară în Schimbarea la față a României, Emil Cioran alege ca element definitoriu al acestei culturi tot muzica. Enescu va face acest lucru, iar Rapsodiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]