10,350 matches
-
m-am mai lamentat și mi-am continuat în tăcere, cum am putut, dificilul exercițiu al smereniei religioase. Exprimându-se cu un remarcabil laconism, în cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga după-amiază, apoi întreaga seară, nu s-a întors acasă nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de vârsta lui, în drum spre școală, trecând pe lângă casa unui ins ciufut, care nu știu ce le făcuse, au găsit o modalitate foarte originală de a-și bate joc de el. Cine a avut ideea, s-a născut ea dintr-o inspirație colectivă de moment, nu mai rețin. Pentru a înțelege cum s-au răzbunat acei ștrengari, în ce chip ingenios, demn de un roman picaresc, au făcut-o, trebuie știut că omul acela, victima, avea pivnița la stradă: așa era tipicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sobrietate, o disciplină aproape câinește. Fără îndoială, era o personalitate în lumea lui motănească (ca și în lumea mea). Și totuși, e puțin probabil că ar fi ajuns să figureze în aceste pagini dacă tata, într-o clipă de mare inspirație, nu i-ar fi găsit un nume care i se potrivea ca o mănușă, imortalizându-l: „Proletaru” i-a zis, „Proletaru” a rămas, spre enorma veselie a nepotului meu de soră, Nicușor, pe atunci un băiat de zece ani. * Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sigur că procedează astfel înadins, ca să mă țină în loc, ca să-și bată nițel joc de mine. * Disproporția dintre condiția lor de pisică și enorma afecțiune pe care cu toții le-o purtăm motanilor noștri este spulberată într-o clipă (de mare inspirație!) de către Doina, care spune: „Nu se poate să fie doar pisici, Sunt niște duhuri bune, întrupate în pisici, nu, pur și simplu, pisici”. Îmi însușesc cu entuziasm acest fel de a vedea (de a transcende). Asta este, asta explică totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
naturală simplitate, a acceptat și s-a supus unui interogatoriu deferent, dar ̀ ndrăzneț și tenace. Fără îndoială că aceste întrețineri i-au pasionat progresiv pe ambii interlocutori : e vădit că ele s-au desfășurat sub o zodie de mare inspirație. Poate că intenția inițială nu va fi fost a unei cărți, ci doar a unui interview ceva mai lung, a cărui idee îi va fi venit lui Mircea Ciobanu către sfârșitul primului său sejur, sau poate că oricum nu dispunea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Eminescu nu a pus toată arta sa, nu mai este el ”, scria Ibrăileanu atunci (Opere, I, București, 1974, p. 207). Această „artă” a lui Eminescu, efect al scrupulului artizanal de extremă strictețe la care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu era el însuși, nu mai puțin „adevărat” decât unde și-o pusese. O prospețime aurorală, un freamăt prevestitor emană din acest flux primordial al postumelor, în care jetul spontan al inspirației se exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
discursivă”, crește din acest germene primar ; versurile strict discursive nu sunt, de altminteri, niciodată poezie. El există, deci, și în antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a Muzelor Daco-Romane ! O dată angajamentul luat, afișele lipite prin oraș, nu mai era nimic de făcut. Caragiale a trăit, cum v-amintiți, niște chinuri teribile, neștiind cum va scoate cămașa. Și, în sfârșit, apropiindu-se sorocul, v-amintiți, a avut inspirația salvatoare să meargă la un pantofar, care i-a dat tema conferenței ! Acuma, e-adevărat că în cazul lui era vorba despre Ce este arta ?, concept absolut exclus să poată fi definit, în ciuda ideilor, a ispititoarei tentative de a-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când există „mister poetic”, emoție, tulburare, nu e negreșit vorba de mare poezie, e destul dacă e poezie adevărată. Topîrceanu se apropie însă de marea poezie (și am subliniat „se apropie” fiindcă o face deliberat și conștient) când sursa de inspirație e luată din cultură. Nu mă refer pentru moment numai la „parodii”. O poezie ca Manon și Des Grieux, culeasă în Balade vesele și triste, e plină de „acele ecouri nelămurite” și „acea brumozitate” de care vorbea Ibrăileanu. Dar în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de rezistență a primei sale culegeri (Zbor alb, 1932), precum și a celei următoare (Golful sângelui, 1936), în care e încorporată unui ciclu de cinci secvențe, unde ea devine a doua. Inspirația îi fusese declanșată poetului de o inscripție latină de pe mormântul soției unui principe transilvan. Eufonia numelui francez al domniței, îngropată „la Sâmbăta de Sus/ în munții valahi, cu fața la Apus”, i-a stârnit poetului, el însuși născut din mamă franceză, imaginația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și mie, ceea ce era și nu era propriu-zis un elogiu. Mă impresionase frumusețea ambiției intelectuale, puritatea traiectoriei spiritului, revendicarea culturii ca spațiu firesc al poeziei și sursă legitimă de inspirație. N-aș putea spune precis de ce nu m-a satisfăcut însă deplin. Placheta are o compunere unitară, programatică, ceea ce bineînțeles că nu e câtuși de puțin un defect, dimpotrivă, dar mi s a părut de o discursivitate cam artificială, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nichita rămânea captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant) ; era momentul când cel mai adesea se producea efectul marii inspirații. Marea inspirație, firește cu hiatusurile inerente, era regimul lui natural. Va fi liniște va fi seară Un vers de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede și vei fi mâine stăpânul lumii”. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede și nu a fost niciodată stăpânul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant) ; era momentul când cel mai adesea se producea efectul marii inspirații. Marea inspirație, firește cu hiatusurile inerente, era regimul lui natural. Va fi liniște va fi seară Un vers de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede și vei fi mâine stăpânul lumii”. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede și nu a fost niciodată stăpânul lumii. Cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bine (deși sunt, repet, de o strașnică precizie). Era totdeauna uimit de poezia pe care o făcea. „Îi venea”, pur și simplu. Goethe spunea despre propria lui elaborare poetică : „ES dichtet” (SE face poezia). Evident, orice poet creează după o „inspirație” ; dar nici un poet nu creează în totală inocență, ci șlefuiește, prelucrează produsul primului impuls ; de multe ori acesta e inform și pretinde o căutare, cu ezitări și reveniri, deseori dificile, penibile. Acestea merg de regulă în sensul perfecțiunii. Evident, nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vreme celelalte două sunt limitate la măsura omului, făcute anume spre a fi însușite” (s.n.). Arta insomniei nu e doar o culegere de notații și reflecții, fie ele cât de incitante, subtile sau profunde, venite în mintea autorului prin capriciul inspirației în nopțile nedormite, ci are o structură logică, o coerență pe care i-o dă o preocupare constantă, mergând în principal pe două linii, una a lumii și a vieții, cealaltă a lumii și a artei. Coeficientul etic intră, necominatoriu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac Courvoisier, 40 de grade, culoare de aramă, blană de tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Înaltă jubilație: am început să traduc Cartea de vise a lui Swedenborg. Nu există nici o traducere de Swedenborg în românește și mă bucur că traducerea mea este prima. Textul există deja în toate culturile mari și a constituit sursa de inspirație a marilor scriitori, de exemplu Balzac, Blake, Emerson. Mă întreb dacă există un public în România pentru o asemenea carte, definitiv nu, pentru criticii snobi și „increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Toamna a venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese în limba țării în care am aterizat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult. Lucrez la un număr despre Suedia, la solicitarea Secolului 20. Nu e ușor, dar plin de inspirație, să văd ce e viu pentru mine aici și memorabil în cultura contemporană. În vis, am fost din nou în România, pe strada copilăriei, Amaradia. Am revăzut totul, era puțin schimbat: casa familiei Horvath se transformase într-o vilă luxoasă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a mă îndepărta de mine. Și, lucru evident, traducerea mă invită la o anume lene: textul există deja sub ochii mei, e vorba de „a doua creație”, și eu mă simt mereu mult mai bine în „prima”, în fulgerătoarea inspirație, în libertatea ei. Prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca și pentru rugăciune: cu sufletul, spiritul și corpul, toate trebuie să participe la creație, totul trebuie să-și pună urmele, „marca de fabricație” pe ce creează omul în momente unice. Dar cum eu sunt prea nerăbdătoare, neașteptând momentele de inspirație să dea peste mine, mă silesc să fiu prezentă cu cele trei „instanțe” (sufletul, spiritul, corpul) în fiecare zi, chiar în fiecare pas, impulsul creației fiind cel mai puternic în mine. Nu are nici o importanță ce am realizat, fructele trebuie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o seară de muzică și poezie. Am dormit în casa poetei și prietenei Eva (Ström), în casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține de același ton oniric, un cosmopolitism nordic dominat de biserică, cu rădăcini puternice în pământ, dar și cu o parte de vis aruncată spre nori. La seara de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
interpreteze opusul). În decursul timpului, atât înainte, cât și după apariția publică a capodoperei Oedip a marelui nostru George Enescu, mulți talentați compozitori și-au încercat cu succes pana, scriind muzică de operă. Astfel, ei au găsit, ca subiecte de inspirație, teme din literatura clasicilor noștri. Vom da doar câteva exemple: Alexandru Zirra - Alexandru Lăpușneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi, Capra cu trei iezi, după povestea cu același nume a lui Ion Creangă, O făclie de Paști, după nuvela lui I.L.
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]