12,849 matches
-
încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rafturi etajate de farmacie veche, În care se deschideau arcade ce profilau denivelări, mici pasaje, perspective. Nuanța dominantă era maroniul, maronii erau obiectele, polițele, mesele, amalgamarea difuză a luminii naturale cu cea care provenea de la niște lămpi vechi puse să lumineze În fâșii unele zone. Prima impresie a fost că intrasem În laboratorul unui lutier din care meșterul dispăruse Încă de pe vremea lui Stradivarius, iar praful se acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală. Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar, În orice caz, e vorba de un mare secret. Iată mecanismul. În corul de la Saint-Martin-des-Champs se află o fereastră cu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i situat Umbilicus-ul nu-i nevoie de o hartă precisă, În sensul pe care-l dăm noi termenului. E de-ajuns să fie o hartă care să aibă următoarea caracteristică: odată orientată, arată Umbilicus-ul În punctul În care Pendulul este luminat În ziua de 24 iunie. Acum fiți atenți: să spunem, ca pură ipoteză, că Umbilicus-ul este la Ierusalim. Pe hărțile noastre moderne, Ierusalimul se află Într-un anumit punct, și chiar astăzi asta depinde de tipul de proiecție. Dar Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
portughezilor și a englezilor, se refereau la un Pendul, dar ideile asupra pendulelor erau Încă prea puțin clare. Una/i să faci să danseze un fir cu plumb și alta să construiești un mecanism atât de precis, Încât să fie luminat de soare exact În secunda nimerită. Motiv pentru care Templierii calculaseră șase secole. Aripa baconiană se apucă de lucru În direcția aceasta și Încearcă să-i atragă de partea ei pe toți inițiații pe care caută cu disperare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am dispărut, acum toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Aprindeam lanterna din când În când. Mă simțeam ca la Crazy Horse, localul de strip-tease; ici-colo o lumină neașteptată Îmi arăta câte-o nuditate, dar nu de carne, ci de șuruburi, de articulații, de buloane. Și dacă, deodată, aș fi luminat o prezență vie, silueta cuiva, vreun invitat al Stăpânilor, care tocmai repeta specular același itinerar ca și mine? Cine ar fi strigat primul? Ciuleam urechea. La ce bun? Eu nu făceam zgomot, mergeam pe vârfuri. Deci și el la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În spatele lui. Fața anterioară a postamentului era rabatată Înainte, formând un fel de pasarelă care Înlesnea ieșirea printr-un culoar. Iar de acolo ieși Într-adevăr un individ cu un felinar - poate unul cu gaz, cu sticla colorată, care Îi lumina fața cu niște văpăi roșietice. M-am lipit Într-un colț și nu m-a văzut. Cineva dinspre cor Îl ajunse din urmă. „Vite“, Îi zise acesta, „repede, peste o oră sosesc“. Aceea era deci avangarda, care pregătea ceva În vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
silențioase, ridicându-mă pe vârfuri, și durerea s-a atenuat. Numai atunci, scoțând capul, privind la dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân pe situație. Naosul era luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zise Agliè. „Du-te. Deci, fraților, prizonierul știe prea multe lucruri pe care nici unul dintre noi nu le știa. Știe până și cine suntem noi. Iar noi am aflat-o de la el. Trebuie să acționăm În grabă, peste puțin se luminează. În timp ce voi rămâneți aici În meditație, eu acum mă voi retrage Încă o dată cu el pentru a-i smulge revelația.“ „A, nu, domnule conte!“ Pierre ieșise În fața semicercului, cu pupilele dilatate. „Timp de două zile ați vorbit cu el, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mod savant. Lumina celestă este filtrată printr-o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de azi nu mai este interesat de dezlegarea vreunui mister metafizic sau de natură existențială ci mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă a operei, circumscrisă de propria ei idee
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
în sufletul nostru; pe măsură ce le derulăm descoperim poteci noi de care nu ne am dat seama niciodată. Teodora este acum un înger care ne va ocroti mereu și de acolo de pe steaua ei,aflată în constelația Carul mic,ne va lumina drumul și noi vom ști că fiecare”bună dimineața”va fi zămbetul ei. Un zămbet ce poate deschide porțile sufletului,simți că EA este cu tine,căci o porți în inima ta. Să nu o uităm,căci ea a știut
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
geniu care se ghida În viață după o maximă atribuită unui alt poet, Tristan Tzara: „Întreaga gîndire ia naștere În gură“. Ăstimp, Zamyatin este absorbit de admirarea a două femei atrăgătoare care stau pe trotuar cercetînd o hartă. Strada este luminată de felinarele cu gaz, de modă veche, pe care municipalitatea le-a instalat de curînd În districtul istoric. — Pot să vă ajut? le strigă. SÎnt taximetrist. Femeile pun harta pe pervazul din fața lui Ivan. Ploaia se oprise. Am dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză cu un Polaroid orbitor. Maggie Îi pune balerinei pe cap o alcătuire ce aduce a strecurătoare din care atîrnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu amabilitate pe un subiect vag sexual. Farkas și „Patogen“ sînt tăcuți, dar În gardă. Paulee reușește să-i spună lui Wakefield, În felul său sugestiv, că Sherrill este un soi de specialist multidisciplinar și transcultural, foarte apreciat de tehnogînditorii luminați pentru studiile sale În noile mijloace de comunicare În masă. Este, de asemenea, nemăritată și În căutare. — Agenda ei conține numai numerele potențialilor laureați Nobel burlaci, Îl informează Paulee. Învață computerele să Înțeleagă engleză, engleza ei. Computerul ei e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
născut Margot. Întocmai. Pentru a face ca iluzia să fie perfectă, nu e nevoie decît de un Wakefield și o Mariană mai tineri, ieșind pe ușa uneia din case cu pruncul Margot În brațe. Intră Într-o zonă de recepție luminată de un reflector uriaș. Așezat În spatele unui birou de sticlă, pe un scaun În stil Deco stă un tînăr blond și vesel, cu un cercel cu diamant În urechea stîngă. Este ministrul Culturii din Suedia. O mînă de studenți plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
folosesc materialele disponibile dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care este o colaborare evolutivă Între trecutul clădirilor În care locuiesc, prezentul noilor tehnologii și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jurnalului lui Lewis și Clark, Fire de iarbă și, cum altfel, On the Road, publicată, uau! În 1957, aceeași recoltă ca și OhMy. Dar amintirile lui din acea călătorie sînt mai ales vizuale: cerul nopții În New Mexico, o imensitate luminată de stele care l-a amețit; o rupere de nori la marginea Denverului, transformînd șoseaua Într-un rîu Învolburat care a luat pe sus mașinile mai mici, aruncîndu-le pe coastele muntelui, dar care nici n-a clintit-o pe OhMy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că nu va Înceta să-și apese sînii pe spatele lui. — Este despre ceremonia de re-dedicare a prietenelor mele. Ce e aia? Puștiul nu știe. Nici Wakefield nu știe. Îi cumpără lui Caddy un cocktail cu șampanie și ea Îi luminează. — În fiecare an se re-dedică una alteia ca și cuplu, Într-o ceremonie S & M. Știi ce e aia? — Ce? „Cuplu“ sau „S&M“? spune Wakefield. Nu face pe șmecherul, domnule. Vorbeam cu băiatul. Băiatul Încuviințează, de abia dînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i-l ia. Redbone se proptește cu umărul de raftul de cărți și acesta se dă la o parte, dezvăluind o ușă grea de lemn. Deschide și ușa și se trezesc brusc afară. Ploaia s-a oprit, noaptea Înstelată este luminată de o lună plină și Wakefield poate simți mirosul arborilor de sequoia și al oceanului. Redbone Îl conduce printr-o grădină cam oficială, punctată cu statui de marmură, către un templu neoclasic străjuit de două Afrodite goale. Redbone atinge unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Niciodată nu am avut prea mult timp, dar ai dreptate, draga mea. Ar trebui să stăm Împreună cît ești aici. Stă o clipă pe gînduri. Poate am putea merge la un film. A nimerit la fix; ochii lui Margot se luminează. — Îmi plac filmele. The Moviegoer este cartea mea favorită. O să chiulesc de la workshopul despre catalogare. În următoarele trei zile, Wakefield și fiica lui merg la cinema, lucru pe care Wakefield nu l-ar fi făcut de obicei. Întotdeauna a detestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]