8,976 matches
-
și gâtul sunt folosite în ritualul seducției bărbaților. Culorile și modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcție de anotimp și de evenimentul la care participă. Iarnă, de exemplu, gheișa poate fi văzută purtând peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi căptușit cu mătase pictată de mână. kimonourile căptușite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptușite în timpul verii. Un kimono poate necesită de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat și brodat. Gheișele se încalță cu sandale cu talpă foarte
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
în schimbul cărora nu trebuiau să facă servicul militar. Nu există dovezi că minoritățile religioase nemusulmane ar fi fost discriminate. Tătarii crimeeni nomazi și toți nogaii erau crescători de animale. Crimeea avea numeroase porturi comerciale prin care mărfurile transportate pe Drumul mătăsii erau exportate către Imperiul Otoman sau Europa. În Hanatul Crimeii existau numeroase orașe mari, frumoase și pline de viață precum Bahcisarai - capitala hanatului - Kezlev, Karasubazar și Aqmescit, cu numeroase caravansaraiuri, hanuri și cartiere ale comercianților și meșteșugarilor. Tătarii sedentari erau
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
un centru important al producției de vinuri, fructe și tutun. Carpetele orientale (kilim) fabricate în Bahcisarai erau exportate în Polonia, iar cuțitele tătărești erau foarte apreciate în rândul membrilor triburilor caucaziene. Tătarii erau apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul Crimeii a fost cea mai importantă forță militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
se curețe zilnic botul și ochii cu o soluție specială. Pisicile cu păr scurt" nu au nevoie decât de un periat săptămânal, pentru a se îndepărta perii morți. Unii crescători de pisici de rasă folosesc pentru masaj o mănușă de mătase sau o piele de căprioară pentru a lustrui părul pisicilor și a-i da astfel strălucire. "Pisicile fără păr", cum ar fi cele din rasa Sfinx, au nevoie de o atenție specială. Pielea lor produce, asemeni tuturor celorlalte pisici, un
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
Egiptului Antic este caracterizată în general de ideea de ordine. Dovezi ale mumificării și construcției de piramide în afara Egiptului stau mărturie a influenței sistemului de credințe și valori ale egiptenilor asupra altor civilizații, unul din modurile de transmitere fiind Drumul Mătăsii. Arta egipteană, cu marile sale forme de manifestare (arhitectură, pictură, sculptură etc.) este așezată sub semnul fenomenului religios. Legătura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profundă și se manifestă atât pe pământ cât și în viața de dincolo
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
nu pentru a da interpretului posibilitatea scurtării porțiunii de vibrat din coardă prin apăsarea ei, ci pentru a putea agăța la capătul „tastierei” corzi de lungimi mai mari, cu sunet mai pronunțat. Corzile erau fabricate din intestine de animale sau mătase, iar instrumentele construite făceau parte din familia harpei. Acestea se definesc ca instrumente cordofone cu mai multe corzi așezate paralel sau ușor convergent (fără a se întâlni, însă), de lungimi variabile (în schimb, cum se va vedea, familia lirei include
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai puțin specializate în obiecte din argint, arme, obiecte din piele, unelte din fier, vase de metal și de lut, îmbrăcăminte, covoare, săpun, obiecte din lemn, var etc., și totodată
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
textele publicate de Weigand au mai apărut culegeri ale lui Pericle Papahagi, Ion Aurel Candrea și Theodor Capidan. Cele mai recente sunt culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o singură lucrare cultă, o broșură despre creșterea viermilor de mătase, cu grafia adaptată după cea română și cu termeni împrumutați din aceasta. Idiomul meglenoromânilor este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o "„haină lungă și largă de mătase și cu o căciulă înaltă”", cu alte cuvinte anteriul și ișlicul turco‐fanariot. În ianuarie 1837 primul audit al lucrărilor executate în Copou au indicat rezultate nesatisfăcătoare: aleile nu fuseseră pietruite, nu se construise aproape nimic, iar numeroși copaci erau
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
verii săi, ciorile, prin un cioc mai mare și mai greu, și o pană în formă de coadă. Vocabularul său este foarte vast și complex. În zbor penele produc un sunet scârțâitor care a fost asemănat cu un foșnet de mătase. Corbii comuni pot prospera într-un climat variat; într-adevăr, această specie are cea mai mare gamă decât orice membru al genului său.Aceștia variază în întregul Holarctic până la Arctic și la habitatele temperate din America de Nord și de la Eurasia la
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
renumit fiind pentru câmpia roditoare "Zarashon" numită de greci "Polytimetos". A fost întemeiat de perși, având o pondere economică importantă în provincia Ahemenid. Înflorirea economică a orașului se datoreaza așezării geografice favorabilă comerțului (situat la nord de drumul comercial "Drumul Mătăsii"). În anul 329 î.Hr cetatea este cucerita de Alexandru cel Mare. Sub stăpinirea musulmană dezvoltarea orașului este rapidă, mai ales sub domnia persana a dinastiei Samanizilor. Mongolii sub conducerea lui Ginghis Han distrug orașul în anul 1220. Sub domnia
Samarkand () [Corola-website/Science/302729_a_304058]
-
schimbări rapide de temperatură, nu numai în timpul anului dar și în decusul unei singure zile. Astfel, diferența de temperatură într-un interval de 24 de ore poate atinge 32 °C. Deșertul Gobi a devenit cunoscut datorită Imperiului Mongol și Drumului Mătăsii (situat în sudul deșertului).
Deșertul Gobi () [Corola-website/Science/302744_a_304073]
-
pâine, pe lângă carne, fructe, legume, lactate, ouă, peste și miere consumate în proporții mai mici. Vița de vie era de asemenea o cultură importantă în cadrul societăților cerealiere. Erau cultivate plante textile că inul, cânepă, bumbacul și duzii pentru viermii de mătase (în special, în orientul mijlociu și apropiat). În Asia, erau predominate societățile ce cultivau orezul. Orezul era cultivat, că și cerealele, în regim uscat. Ulterior, s-a trecut la cultură orezului inundat în Asia de Sud-Est, ce avea avantajul unei productivități crescute
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
de masă a postavului realizat în manufacturi care utilizau materii prime importate și vindeau produsele finale consumatorilor din regiuni îndepărtate, ulterior, producția de postavuri raspandindu-se în întreagă Europa pentru piețe non-locale. Pânzeturile erau produse în masă, iar bumbacul și mătasea erau comercializate în cantități mici, fiind extrem de scumpe. La sfârșitul evului mediu, s-au produs postavuri subțiri, care nu mai rezistau decade la rândul, care să fie transmise descendenților timp de 2-3 generații. Erau mai bine finisate, atrăgătoare și mai
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
târguri săptămânale, iar țăranii parcurgeau drumul dus-întors intro singură zi pentru a încheia tranzacțiile la timp. Comerțul la mare distanță era chiar și intercontinental, fiind transportate mărfuri de lux, cu valoare mare la un volum mic, precum mirodeniile, metalele prețioase, mătasea, blănurile, armele. Comerțul la distanță medie era regional sau inter-regional, fiind desfășurat cu produse de larg consum, vitale, voluminoase, greu de transportat, precum cerealele, sarea, vinul animalele, postavurile, pânzeturile, lână. A fost creată bursă, o instituție unde agenții economici efectuau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Ziua de muncă a lucrătorilor tipografi era îndelungată. În 1571 lucrătorii tipografi greviști din Lyon reclamau că activitatea, atât vara cât și iarnă, începea de la 2 dimineață și se sfârșea la 8-9 seară. O altă ramură dezvoltată a fost industria mătăsii în care existau numeroși lucrători salariați. În scabinatul din Tours,lucrau peste 800 de meșteri mătăsari și peste 6000 de lucrători și că de cutate din sus-zișii meșteri depindeau peste 40 de meșteșugari, prin activitatea căruia își câștigau existența cu
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
numeroși lucrători salariați. În scabinatul din Tours,lucrau peste 800 de meșteri mătăsari și peste 6000 de lucrători și că de cutate din sus-zișii meșteri depindeau peste 40 de meșteșugari, prin activitatea căruia își câștigau existența cu depănatul și pregătitul mătăsii peste 300 de persoane. În Spania, numărul lucrătorilor salariați era mai amre în domeniul postavaritului, la Segovia în 1570 fiind menționați fabricanții de postavuri, care întrețineau în casele lor sau în afară acestora 200-300 de persoane, fabricând cu ajutorul mâinii de
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
și ierni blânde a favorizat îmbrăcămintea ușoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză iar în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India. Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii bogați. Mici cantități de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II A.C. și resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoți și călugări în rolul
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
bumbac, un material de import din India. Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii bogați. Mici cantități de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II A.C. și resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoți și călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de veșminte au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon și
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
cu 17 cămile. Ajuns în capitala Egiptului, își vinde marfa și reușește să adune o mică avere. Având experiența primei călătorii, el s-a pregătit mai bine pentru a doua călătorie, transportând spre Khartoum rom, baticuri colorate, ciorapi, oglinzi și mătase, cu ajutorul unei caravane formate din 400 de cămile. După cum povestește Rommel, Binder a cumpărat din Sudan "doi lei adulți, doi gheparzi cu pete frumoase, o pisică de mosc și mai multe antilope, cu care a făcut drumul înapoi prin deșertul
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
care avea interes în obținerea relațiilor comerciale directe cu Europa și al doilea rând în urma contradicțiilor adânci comerciale între otomani și Akkoyunlu privind comerțul extern care avea o importanță vitală pentru un stat medieval și nu în ultimul rând Drumul Mătăsii. Ca să înțelegem condițiile respective trebuie să aruncăm o privire asupra istoriei Azerbaidjanului în secolele XII-XV. Epoca de Aur a poporului azer este considerat statul Atabecilor sub dinastia cumanică a Eldeghizilor. Aproximativ 89 ani din existența sa (1136-1225) acest stat a
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
al cuceritorilor. Vremurile tulburi au zdruncinat economia sedentară pentru că s-a prăbușit sistemul de irigații. Așadar, comerțul extern a ocupat primul loc în economia statului. Doar de la Tebriz până în Turcia existau două drumuri de caravane: "*Tebriz-Diyarbakir-Mardin-Maraș-Kayseri-Ankara-Eskișehir-Bursa" "*Tebriz-Erzurum-Erzincan-Tokat-Amasya-Ankara-Bursa" Partenerii și clienții mătăsii azere în general erau negustorii europeni. La mijlocul secolului XV extinzându-și hotarele spre Est și Vest Imperiul Otoman a ocupat treptat centrele tradiționale de comerț. Mai târziu negustorii europeni și asiatici puteau să se întâlnească exlusiv pe teritoriul statului otoman
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
europeni. La mijlocul secolului XV extinzându-și hotarele spre Est și Vest Imperiul Otoman a ocupat treptat centrele tradiționale de comerț. Mai târziu negustorii europeni și asiatici puteau să se întâlnească exlusiv pe teritoriul statului otoman. Tocmai a crescut cerere la mătase din care o mare parte se producea la Tebriz, Șamaxi, Șeki, Gence și alte orașe din Azerbaidjan datorită procesului de dezvoltare al relațiilor precapitaliste în nordul Italiei. În comerțul respectiv participeau, în general, în calitate de cumpărători, Florența și Veneția, iar vânzatori
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
în calitate de cumpărători, Florența și Veneția, iar vânzatori - azerii și armenii. Conform politicii sultanului Mehmet Cuceritorul, Imperiul Otoman trebuia să devină o țară care exporta produsul prelucrat. Cu acest scop se punea orice obstacol posibil negustorilor azeri, obligându-i să vândă mătasea otomanilor în condiții nefavorabile. Așadar, după căderea Constantinopolului (Istanbul) în 1453 au început să apară contradicții comerciale grave. Politica otomanilor a fost o lovitură mare pentru relațiile economice ale Azerbaidjanului și putea provoca căderea statului Akkoyunlu. Mehmet II încercând să
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]