9,544 matches
-
(n. 21 decembrie 1596, Suceava d. 22 decembrie 1646/1 ianuarie 1647 Kiev) a fost Mitropolit al Kievului care a avut un rol deosebit în Sinodul de la Iași din 1642. s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei. După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
o condamnare pe timpul ocupației germane din primul război mondial. În anul 1955, a fost trimisă la București o delegație din preoți care făceau parte din conducere și cunoscuți de către P.S. Galaction: părintele Dionisie Hugeanu, Evloghie Oța și Silvestru Onofrei (viitorul mitropolit), care l-au convins pe înaltul ierarh să vină la Mănăstirea Slătioara. Prea Sfinția Sa (PS), Galaction, a acceptat să devină conducătorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi și astfel, la 13 aprilie 1955, el a făcut o mărturisire de credință publică, anunțând
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
a fost adusă la cunoștința Patriarhiilor Rusiei și Bulgariei și, prin reprezentant legal, remisă Bisericii oficiale, care, sub conducerea patriarhului Justinian Marina, l-a depus din treaptă în Joia Mare a anului 1955. PS Galaction a fost înscăunat ca primul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Stil Vechi și în această calitate a început prin a hirotoni preoți și diaconi, dar la scurtă vreme, a fost arestat și închis la Mănăstirea Căldărușani. După ce autoritățile civile i-au permis să locuiască în
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
la Mănăstirea Căldărușani. După ce autoritățile civile i-au permis să locuiască în București cu domiciliu obligatoriu, el a continuat să efectueze hirotonii, noaptea în secret, la Mănăstirea Copăceni din apropierea Bucureștiului. În anul 1956, arhimandritul Evloghie Oța a fost numit de către Mitropolitul Galaction Cordun ca stareț la Mânăstirea Copăceni (județul Giurgiu). În acel an, văzând că nu reușește să ia legătura cu niciun episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat și ca urmare a încercărilor nereușite de a convinge vreun alt episcop
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
acel an, văzând că nu reușește să ia legătura cu niciun episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat și ca urmare a încercărilor nereușite de a convinge vreun alt episcop din Sinodul Patriarhiei Române să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Astfel, la Mănăstirea Copăceni, Înalt Prea Sfinția Sa (IPS) Galaction a hirotonit întru arhiereu pe Arhimandritul Evloghie Oța († 1979) și, împreună cu acesta, l-au hirotonit ca episcop pe părintele Meftodie Marinache († 1977
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
Oța († 1979) și, împreună cu acesta, l-au hirotonit ca episcop pe părintele Meftodie Marinache († 1977). Ulterior, cei trei arhierei l-au hirotonit întru arhiereu la 17/30 noiembrie 1956 și pe părintele Glicherie Tănase, la acea vreme închis. După aceasta, Mitropolitul Galaction a mai trăit doar câteva luni, sănătatea lui fiind puternic zdruncinată de perioada de detenție și prigoană prin care trecuse de când devenise conducătorul Bisericii, pe scaunul mitropolitan urmându-i PS Glicherie. Fiind episcop ortodox de acum, hirotonit de către PS
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
a Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în calitate de arhiereu. În total, a făcut 14 ani de închisoare cu întreruperi. Activitatea religioasă desfășurată de către episcopul Evloghie Oța nu a produs tulburări publice și a decurs în liniște. În anul 1968, împreună cu mitropolitul Glicherie Tănase, l-au hirotonit ca episcop de stil vechi pe arhimandritul Silvestru Onofrei. Episcopul Evloghie Oța s-a stins din viață la data de 28 februarie 1979, neapucând să-și vadă Biserica liberă. Trupul său a fost îngropat în
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
s-a evidențiat în mod constant, atât la studii, cât și prin progresul său în viața interioară. Împreună cu colegul său Ioan Suciu, era preocupat de mulți ani de a intra la Iezuiți. Dar, în cele din urmă, scriind la Blaj, Mitropolitul Vasile Suciu s-a opus, astfel cursul vieții sale luând o cu totul altă turnură. După ce și-a luat doctoratul în filosofie, cu brio, și fiind aproape încheiate și studiile teologice, la 31 ianuarie 1930, a fost hirotonit preot, la
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
și înghețat. Documentele cercetate recent de către Biserica Română Unită arată că Tit Liviu Chinezu a petrecut până în ultima zi de viață alături de colegii săi episcopi și că a fost mărturisit cu o zi înainte, de către Părintele protopop de Reghin (viitorul mitropolit greco-catolic și cardinal) Alexandru Todea. Drept dovadă stă și mărturia Părintelui Coriolan Tămâian reținută de Postulatura care cercetează cauza de canonizare a episcopului-martir. "În 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
24 iunie 1999 papa Ioan Paul al II-lea a acceptat retragerea episcopului Kräuter și l-a numit pe Martin Roos episcop diecezan de Timișoara. În perioada 27-30 august 2005 Sebastian Kräuter, episcop emerit de Timișoara, a făcut parte alături de mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu și de Martin Roos, episcopul diecezan de Timișoara, din delegația care l-a primit pe Heinz Josef Algermissen, episcop diecezan de Fulda (Germania), cu ocazia inaugurării unui parteneriat între cele două dieceze, prin intermediul căruia mai mulți tineri
Sebastian Kräuter () [Corola-website/Science/308966_a_310295]
-
acestei cărți și Raț Istvan - odărbiroul Bălgradului, fiul lui Raț Adam care avea în posesie satele Măgura, Poiana Blenchii și Gâlgău. 2. Molitfelnic - tipărit la Iași în anul 1739 în timpul domniei lui Ion Grigore Ghica pe cheltuiala și cu binecuvântarea Mitropolitului Kir Nechifor Peloponesianul de Nefpal. Foaia de titlu a acestei cărți poartă următoarea însemnare: "Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
Nefpal. Foaia de titlu a acestei cărți poartă următoarea însemnare: "Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu cheltuiala lui Kir Anania Mitropolit de Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4. Evanghelia - tipărită la Blaj în anul 1765 sub episcopul Atanasie Rednic. Cartea a fost cumpărată pentru biserica din Măgura cu 12 florinți de Șandor On făt la biserică în Măgura și
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
care ar fura cartea sau ar înstrăina-o. A fost reparată în anul 1846 iulie 20 pentru doi zloți de argint de către Bohățel Onuț. 5. Antologhion - carte tipărită la Căldărești în anul 1766 în timpul lui Scarlat Griore Ghica și a Mitropolitului Grigorie, tipograful ce a realizat tipăritura fiind Iordache Stiocovici. 6. Apostol - tipărit la Blaj în 1767 - donată bisericii de Bohățel Onuț la 1879. 7. Molitfelnic - tipărit la Blaj în anul 1874 - cartea fiind cumpărată pentru biserică de către Simion Ghiran. Biserica
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
Dar acceptând aceste condiții, unele de voie, reprezentând un cert progres al vieții religioase, altele cu sila, nu se poate spune nicidecum că chiorenii s-au calvinizat. Ei au rămas întotdeauna în rit și credință ortodocși. 1698 - cca 1720: După ce mitropolitul ortodox Atanasie Anghel a fost supus unui șantaj de către oficialitate, înscenându-i-se și un proces, acesta a smuls accepțiunea protopopilor pentru renunțarea la ortodoxie. În schimb, împăratul le-a acordat tuturor preoților drepturile celorlalte națiuni. La 7 octombrie 1698
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
a fost zdrobit de durere. A fost înmormântată la Clarentza, dar rămășițele ei vor fi mutate, mai târziu, în biserica lui Hristos Dătătorul de Viață (Zoodotos) de la Mistra. Doi dintre erudiții oameni de litere de la Mistra, Ioan Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea, au deplâns tristul eveniment în epitafuri stilizate. Câteva luni mai târziu, probabil pentru că voia să fie mai aproape de Mistra, Constantin a ajuns să facă o nouă învoială cu fratele său mai mic, Toma. Capitala apanajului lui Toma se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
un cleric venețian, Marco Condulmer, cu care se întâlnise ultima oară la capitularea Patras-ului, în 1429. Împăratul a condus în Italia o delegație impresionantă. Erau cu el patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, împuterniciți ai patriarhilor de Alexandria și Ierusalim, mitropoliți, călugări și cler secular-între ei, învățatul Bessarion de Niceea, Marcu Eugenikos de Efes și călugărul Isidor, mitropolit de Kiev. Între laici, cel mai vestit era filosoful Gheorghe Gemistos Plethon din Mistra, care îi cunoștea pe împărat și pe frații săi
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a condus în Italia o delegație impresionantă. Erau cu el patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, împuterniciți ai patriarhilor de Alexandria și Ierusalim, mitropoliți, călugări și cler secular-între ei, învățatul Bessarion de Niceea, Marcu Eugenikos de Efes și călugărul Isidor, mitropolit de Kiev. Între laici, cel mai vestit era filosoful Gheorghe Gemistos Plethon din Mistra, care îi cunoștea pe împărat și pe frații săi de câțiva ani. În compania împăratului se afla li fratele său mai tânăr, Dimitrie, căruia îi fusese
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
tatăl lui Constantin, când s-a conturat perspectiva unirii, că aceasta fusese o gafă diplomatică. Unirea creștinilor din Apus și din Răsărit avea să deștepte, în mod sigur, suspiciunea turcilor. Pe de altă parte, au fost unii - precum Marcu Eugenikos, mitropolitul de Efes, care refuzase să semneze decretul de la Florența - pentru care unirea reprezenta ultima trădare a ortodoxiei strămoșești. Ea avea să atragă asupra lor mânia lui Dumnezeu. Constantin și-a încheiat îndatoririle de regent în februarie 1440, când împăratul a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
adunate la Constantinopol. Biserici, mânăstiri și palate se înălțau în continuare, se reconstruiau și se decorau cu fresce. Se adunau biblioteci și se copiau manuscrise pentru posteritate. Printre aștrii spiritualității din Mistra zilelor lui Constantin se aflau Bessarion din Trapezunt, mitropolit titular de Niceea, și eruditul său dascăl, Ghe Gemistos Plethon. Bessarion fusese un apărător atât de convingător și de elocvent al unirii Bisericilor la Conciliul de la Florența, încât papa îl făcuse cardinal. S-a mutat de la Mistra la Roma, curând
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Sofia i-ar fi putut stârni pe antiunioniști la revoltă. În orice caz, cei mai mulți dintre aceștia n-au vrut să mai intre în catedrală atâta vreme cât patriarhul Grigorie rămânea în funcție. Printre ei se afla Ioan Eugenikos, fratele lui Marcu, Fanaticul mitropolit ortodox al Efesului, cel care refuzase să semneze decretul de unire de la Florența. Într-un memoriu către împăratul Constantin, din 1450, Ioan a explicat de ce atât de mulți oameni refuzau cu consecvență să-i pomenească numele în Biserică. Un împărat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a-i liniști pe antiunioniști. Dar papa Nicolae, cu viziunea sa mai rigidă asupra toleranței, se poate să fi crezut că împăratul întrecuse măsura. Nu cu mult timp înainte, fusese numit un legat papal la Constantinopol. Era cardinalul Isidor, cândva mitropolit de Kiev; însă va ajunge abia în octombrie 1452. La vremea respectivă, situația din Constantinopol și amenințarea la adresa supraviețuirii sale ca o cetate creștină din partea ambelor religii deveniseră mai critice ca niciodată. Creștinii nu erau singurii care se amăgeau pe
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ordinii sale de priorități, papa Nicolae numise un legat care a plecat la Constantinopol în luna mai a aceluiași an, ca să ratifice și să celebreze unirea Bisericilor printr-o ceremonie la catedrala Sfânta Sofia. Era vorba de cardinalul Isidor, fost mitropolit de Kiev, al cărui devotament față de unirea de la Florența îi adusese răsplata de a fi făcut, ca și Bessarion, prinț al Bisericii Romane. Isidor a trecut prin Neapole și a ajuns în Constantinopol la 26 octombrie. Cu el a venit
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
prin Botoșani, unde jucaseră de câteva ori și ar fi de crezut că existaseră încă mai înainte legături între adolescent și trupă. Valul de entuziasm care se revărsase peste populația românească în așa măsura încât tot clerul, în frunte cu mitropolitul, asistase la câteva reprezentații în ciuda canoanelor, l-a prins și pe Mihai. Până în luna mai când stagiunea a luat sfârșit, el a trăit într-o frenezie lăuntrică fără seamăn. Reacția atât de vehementă n-a fost determinată numai de exaltarea
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se menționează că schitul lui Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a numit ca stareț pe tânărul ieromonah Firmilian Ciobanu (1968-1997) de la Mănăstirea Cozancea. Acesta a săvârșit prima Sf. Liturghie la 8 septembrie 1990 în
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]