9,547 matches
-
secolului al XIX-lea comuna Cislău făcea parte din plasa Buzău a județului Buzău, și avea în componență satele Bărăști, Buda, Cislău și Scărișoara, având în total 2586 de locuitori ce trăiau în 661 de case. În comună funcționau 8 mori de apă pe Bâsca și Buzău, 4 biserici (între care și cea a fostei mănăstiri Cislău, devenită până atunci biserică de mir) și o școală cu 59 de elevi. În 1925 comuna apare tot în plasa Buzău a aceluiași județ
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
soarelui. Există și suprafețe cu vie hibridă. Se cresc bovine, porcine, ovine, cabaline și păsări. Pe raza comunei funcționează și câteva unități industriale: Fabrica de confecții de la Boboc, Fabrica de brânzeturi de la Roșioru, abatorul de la Cochirleanca, la care se adaugă morile de făină, mălai și uruială existente la Cochirleanca, Boboc și Roșioru. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ220, care o leagă spre vest de (DN2) și spre nord-est de . Prin comună trece și calea ferată Buzău-Focșani, pe care comuna este
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era aflată la hotarul acestuia cu județul Slam Râmnic. Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila și Roșiori, având o populație de 1360 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același dicționar, se arată că satul Cochirleanca a apărut odată cu stabilirea în preajma anului 1830 a primului locuitor—Ion Găgeanu, un cioban venit aici de
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și era formată din satele Căldărești, Cernătești, Mălăești, Săpoca, Valea Puțului, și Zărneștii de Slănic, având în total 2140 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o stână, 4 biserici ortodoxe și două școli care aveau 100 de elevi (din care 4 fete). Pe teritoriul actual al comunei, în același plai, era organizate atunci și comunele Aldeni și Băești. Prima era formată din satele
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
Sf. Gheorghe, și o școală cu 33 de elevi (din care o singură fată). Comuna Băești era formată din satele Băești, Ciuciurele și Poponeți, având în total 600 de locuitori; pe teritoriul ei funcționau o biserică la Băești și o moară de apă pe râul Slănic. În 1925, comuna Cernătești avea aceeași compoziție, făcea parte din plasa Câlnău a aceluiași județ și avea 3023 de locuitori. Comunele Aldeni și Băești fuseseră unite, formând comuna Băești-Aldeni, cu 1630 de locuitori. În 1931
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau 7 mori de apă (4 pe Bâsca, 2 pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
parte din plaiul Buzău al județului Buzău, și era formată din satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Plescioara, Poienițele de Jos și Poienițele de Sus, având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă, o pivă, o cășerie, două stâne, 3 biserici și două școli, frecventate de 85 de elevi (între care 20 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă Buzău, având numele de "Chiojdu" și 4450 de
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău era formată din satele Bălaia, Cremenea, Gherăseni și Sudiți, cu o populație de 2220 de locuitori, ce trăiau în 426 de case. În comună funcționau o stână, o moară cu aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
Pârscov din județul Buzău și era formată din satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni-Cozieni, Fața lui Nan, Mărculești, Turburea, Valea Epei și Valea Banului, cu o populație de 2050 de locuitori, care trăiau în 521 de case. În comună funcționau 6 mori de măcinat porumb pe râul Sărățelul Bălăneștilor (din care 2 ale statului), o stână (tot a statului), 4 biserici (una la Cozienii de Jos, fost schit și metoh al Episcopiei Buzăului; și celelalte trei la Cozienii de Sus, Bălănești și
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era formată doar din satul de reședință, cu 910 locuitori ce trăiau în 145 de case. În comună funcționau o moară cu aburi, o cășerie, 2 stâne, o școală cu 24 de elevi (dintre care 4 fete) și o biserică. Comuna și satul și-au luat numele de la balta înconjurată de stuf și cu mijlocul curat. În acea perioadă, satul Caragele
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
aceeași plasă, mai funcționau și comunele Glodeanu-Cârlig și Cotorca. Comuna Glodeanu-Cârlig conținea satele Casota, Cârligu Mare, Cârligu Mic și Smârdan, având o populație totală de 1870 de locuitori ce trăiau în 553 de case; pe teritoriul comunei Glodeanu-Cârlig funcționau o moară cu aburi, o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete) în satul Casota, și 3 biserici. Comuna Cotorca era formată doar din satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
moară cu aburi, o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete) în satul Casota, și 3 biserici. Comuna Cotorca era formată doar din satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară cu aburi, o stână, o biserică și o școală cu 35 de elevi (din care o singură fată). În 1925, comuna Cotorca era deja desființată și inclusă în comuna Glodeanu-Siliștea, aflată în plasa Glodeanurile și având astfel 2846 de locuitori
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
Vâlcului, Zghiabu, Trestioara, Săreni și Valea Porcului, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 325 de case. În comună funcționau o școală cu 40 de elevi în cătunul Gura Bădicului, 2 biserici ortodoxe în satul Jghiab (Zghiabu), 9 mori de apă, 2 făcaie, o pivă, 4 fierăstraie și o cășerie pe muntele Mușa. În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei Mânzălești, funcționa și comuna Mănești, în aceeași plasă, fiind formată din satele Apostari, Beșlii, Reghinești, Valea Ciomegei (astăzi
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
al XIX-lea, comuna purta numele de "Valea-Raței", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ, avea în componență satele Chiperu, Batogu, Valea Raței, Murgești (devenit deja reședința comunei), Mocani și Motohani (ultimele două preluate între timp
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
având în total 1300 de locuitori ce trăiau în 288 de case. În comuna Merei funcționau 2 școli de băieți și una de fete în satul de reședință, 2 biserici ortodoxe (una în Merei și alta în Valea Puțului), 3 mori de apă și o rafinărie de petrol. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționau și comunele Lipia, Gura Sărății și Monteoru. Comuna Lipia era formată din satele Lipia, Ciobănoaia, Nenciu și Valea Puțului, cu 2310 locuitori în
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
Sărata-Monteoru, și avea în componență și satele Bugheni și Ogrăzile, cu o populație totală de 1770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii; o biserică, o moară cu aburi, o moară de apă cu turbine, și două rafinării de petrol ale lui Grigore Monteoru. În 1925, comunele aveau aproximativ aceeași configurație, făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ. Ca populație ele aveau respectiv 5000 de locuitori
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
componență și satele Bugheni și Ogrăzile, cu o populație totală de 1770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii; o biserică, o moară cu aburi, o moară de apă cu turbine, și două rafinării de petrol ale lui Grigore Monteoru. În 1925, comunele aveau aproximativ aceeași configurație, făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ. Ca populație ele aveau respectiv 5000 de locuitori (Gura Sărății), 2600 (Lipia
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
oastea. Mama domnitorului, aflată în cetate, refuză să-i deschidă spunându-i străinului următoarele: <poem>"„Dacă tu ești Ștefan cu adevărat, " Apoi tu aice fără biruință "Nu poți ca să intri cu a mea voință. "Du-te la oștire ! Pentru țară mori ! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori !” </poem> Rezistența legendară a plăieșilor din cetate la asediul oștirii poloneze conduse de regele Sobieski din 1691 este prezentată în mai multe lucrări literare. Costache Negruzzi a descris această luptă în nuvela
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la Lunca Priporului, frecventată de 45 de elevi, 4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și Cașoca, 58 de fierăstraie, o moară de apă, 16 făcae, 4 pive și o cășerie pe muntele Siriu. În 1908, satul Nehoiașu a devenit capătul de linie al căii ferate Buzău-Nehoiașu, creată pentru a deservi întreprinderea de prelucrare a lemnului de la Nehoiu. În 1925, reședința comunei
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
final au ocupat toată Crișana. Această stăpânire a ținut până la 1692. La 1712-1713 Bratca aparținea fiscului regal, iar în anii 1719-1720 este stăpânita de George Banffy. În anul 1773 Bratca figurează între comunele românești din plasa Oradea având și două mori de apă. La 1851 Bratca era "sat valah" în circumscripția nobilă a Borodului, cu peste 300 de locuitori "de credință veche" și cu "biserica-mama". Din marele Dicționar întocmit de Dr. C. Diaconivich rezultă că la sfârșitul secolului XIX Bratca avea
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
sat spre Piatră Craiului, încadrat de Pârâul Negru și afluetul sau din stânga, Pârâul Gavrilos, partea superioară a Valenegrutii, acest zăcământ de calcare a fost decalarat monument al naturii și este ocrotit de leg e. Localnici îl numesc "La Pietrele de Moară". În aval în locul în carea Valea Rusului este preluată de apele Bratcutei, pe o distanță de 5 km, se desfasoara într-un peisaj pitoresc, Cheile Bratcutei. Se caracterizează printr-o bogată vegetație arboricola.
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
muncă. În actualele condiții economice de închidere a minelor și a carierelor se nasc noi orientări economice. Ca unități care pot fi încadrate în categoria celor de mică industrie particulară și prestări servicii sunt: ateliere de dulgherie, confecționare cruci, abator, moară, unități de mic comerț și alimentație publică, întreprinderi mici și mijlocii (SC Sistema Italia SĂ și SC Imob Exim SRL) specializate în prelucrarea lemnului. Pe raza comunei Lunca se întâlnesc următoarele unități publice: Consiliul local al comunei, poliție, școala generală
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
construcții, există o fântână artezian, Rovina,Satescu, Râturi, la Cris, în Sălci, Zoampa, Lalascu(dealul din imaș), Târși(pădurice), Plopi(pădurea orașului Beiuș), Zăcătoare, Topili(pod), la Fântână Foarelui-faurului-, Vale-Lata, Valea Bicii. la Fântână Foarului (și nu Foarelui), Florescu, Dealul Morii, Bereag, Prunduț, Sub Ciuceti, La Vale, Omezău. (Frentiu Titus) Satul: Sat de forma pătrată , cca 150 x 150 m, cu biserică în centru, orientat cu colțurile spre cele partu puncte cardinale . Vâlceaua la sud, Colțul la vest, Ciuceti la nord
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Se pare că cele două seceri nu au avut o soartă comună, deoarece alte surse istoriografice menționează o seceră care se află la Muzeul Național din Budapesta, alta în colecția colegiului reformat din Debrețin . În cele două peșteri de la Piatra Morii, cercetate în 1931 s-au găsit „cioburi eneolitice” , clasate ca fragmente de ceramică din faza de trecere spre epoca bronzului și un fragment de ceașcă hallstattiană ( prima vârstă a fierului). Unitatea stilistică și cronologică a materialelor arheologice descoperite în peșterile
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
a se construi Calea ferată în secolul al XIX-lea d.H. În zona amintită Crișul curgea prin locul numit azi Moara Bătrână deoarece cu un secol mai devreme, respectiv în secolul al XVIII - lea d.H. în documente este menționată o moară pe apă. Revenind la locul cetății dacice trebuie să spunem că, până în prezent nu s-au făcut cercetări sistematice sau săpături arheologice, locul fiind proprietate privată. Poate că nu este lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]