10,917 matches
-
o mișcare națională puternică”, iar „biserica ortodoxă, ca instituție, nu a fost o bază solidă pentru autonomia politică sau culturală”, „intelectualii erau puțini la număr și lipsiți de unitate”, „nu existau nici ziare românești” iar „activitatea literară și științifică era modestă și lipsită de originalitate, importul de publicații din Principate era descurajat și lipsea o mișcare națională românească „ - spune profesorul. Dar care a fost, în concret, situația Bucovinei, a bucovinenilor și a presei în perioada de referință? Odată cu răpirea Bucovinei de către
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând asupra câtorva istorii (atât europeană, cât și autohtonă) și încrengături
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând asupra câtorva istorii (atât europeană, cât și autohtonă) și încrengături care ni
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ocazia să vă cunosc personal în curând. Inutil să vă spun din nou tot ceea ce domnii Widengren și Dumézil mi-au povestit despre dvs.!... Iar eu am o mare admirație pentru lucrările dvs. Hôtel de Suède dispune de câteva camere modeste și, comparativ, destul de convenabile (între 200 și 300 de franci pe zi). Sunt la dispoziția dvs. pentru a vă rezerva o cameră la data pe care mi-o veți indica. Aș fi foarte fericit să discut cu dvs. în chip
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
orar. Si Deus quis es<t> - în seara de 20 aprilie ne vom întâlni la aerodrom, cu cele 20 de cutii de Maxitone... Domnul Lombard îmi scrie că mi-a rezervat o cameră la Hôtel Tempérance, St. Petri Kyrkogata 7; modest, dar curat; 5 coroane pe zi, plus 15% servicii și taxe. Am acceptat. Dacă credeți că hotelul nu îmi va fi pe plac, puteți să îl anunțați pe dl Lombard? Dar cred că totul va merge bine; îmi plac hotelurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar curat; 5 coroane pe zi, plus 15% servicii și taxe. Am acceptat. Dacă credeți că hotelul nu îmi va fi pe plac, puteți să îl anunțați pe dl Lombard? Dar cred că totul va merge bine; îmi plac hotelurile modeste... Dacă îmi rămân ceva bani, prefer să-mi cumpăr câteva cărți suedeze... Soția mea vă transmite gândurile sale cele mai bune. Omagiile mele dnei Wikander și foarte amical al dvs.ș,ț Mircea Eliade P.S. Am primit o scrisoare de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de puterea creatoare și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile, visările cu ochii deschiși reiau, chiar în cele mai modeste detalii, marile simbolisme ale religiilor istorice? Cu ceva timp în urmă a venit să mă caute un doctor. - Domnule, îmi spune, aveam un bolnav la spitalul Ste Anne, un nebun pe care nu reușeam să-l înțeleg. Acest nebun ținea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
teribil de mândru că recitiți scrisorile mele și Forêt interdite. (Aveți dreptate: disprețul meu față de Istoria școntemporanăț este pueril. De altfel, m-am schimbat mult în acești din urmă ani...) 3. În ceea ce privește Colegio de México: este o instituție universitară foarte modestă (300 de studenți, 30-40 de profesori și visiting professors), dar serioasă, distinsă. (Profesorii de la Universitatea din Mexico - 70.000 de studenți - consideră Colegio superior... Prin urmare, vedeți și dvs.) Vi s-a scris? Voiau să vă invite pentru un curs
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
început că în inscripția DECEBALVS PER SCORILO avem de-a face deopotrivă cu două nume proprii dacice și un nume comun dacic (per = latinul puer). Nu am dat o argumentație strict lingvistică, eu însumi nefiind lingvist decât într-o foarte modestă măsură. Părerea mea spontană a fost susținută de prietenul meu Emil Petrovici și de I.I. Russu, elevul și colaboratorul meu de la Cluj. Profesorul Decev de la Sofia îmi spune într-o scrisoare că este de acord cu semnificația per = puer, dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume și un orizont teoretic". Deputat perpetuu, din 1946 pînă la stingerea sa, G. Călinescu își aprecia colegii din Marea Adunare Națională, unde participa cu conștiinciozitate la toate sesiunile, cu următoarele cuvinte: "Modești, nedistingîndu-se violent prin nimic care să arate deosebiri de clasă și avere, egali în adîncimea limbajului, stau unul lîngă altul oameni veniți de pe toate șantierele țării (...) încît cu cei peste 400 de deputați poți oricînd să scobești galerii de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lupta de clasă la orașe. De asemeni, nu s-a evidențiat eroismul omului nou în condițiunile create de regimul democrației populare. (...) Almanahul acesta al scriitorilor moldoveni, tipărit în cinstea primei Conferințe pe țară a scriitorilor din R.P.R. este și un modest omagiu adus primului Congres al intelectualilor din R.P.R. pentru apărarea păcii și a culturii. Și-au dat concursul, alături de scriitori cunoscuți, muncitori din fabrici, studenți, țărani, intelectuali din sate și ziariști (...). Scriitorii și intelectualii, conștienți de importanța misiunii lor, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Eusebiu Camilar, Maria Banuș, N. D. Cocea, A. Toma, M. R. Paraschivescu, D. Corbea, Ion Călugăru, Nagy Istvan, Gaal Gabor, Marcel Breslașu, G. Macovescu, Ion Pas, Geo Bogza, G. Ivașcu, E. Jebeleanu, la care cere îngăduința, modest, a se nominaliza și pe el, au început numaidecît să activeze intens pe linie democratică pentru literatură. În concluzie: "Important pe tărîm literar a fost faptul că partidul a pus în fața scriitorilor imediat după eliberare, cu claritate, problema combaterii antirealismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Autorul Drumului fără pulbere consideră că "proza epică scrisă la noi în ultimii ani condamnă societatea pe care a condamnat-o însăși istoria. Nu fac aici o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale și politice. Talentați sau mai modest înzestrați, tineri sau vîrstnici, în cărți strălucite sau mediocre, prozatorii noștri se află pe o poziție de protest social și politic față de societatea burghezo-moșierească. Prin aceasta, ei împărtășesc atitudinea poporului nostru și se află deci pe locul care li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cît mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul creștin nu ne văduvește de raționamente, ființa omenească rămîne în continuare modestă și mai ales discretă. "Isihastul, neapărat, e fericit, clocotește de fericire, dar nu se prea vede" (N.S.). Pe urmele lui Ignațiu de Loyola întreabă, într-o lume a plăcerilor, cum era Parisul interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiică și mamă, între noră și soacră. Să nu ținem la viață, să fim gata oricînd s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
regim care și-a impus prin forța polițienească ideologia de export, Vasile Paraschiv a constituit, pentru presa occidentală, subiectul unor mari reportaje. Dar, în țara lor, românii au putut afla despre neînfricatul militant pentru drepturile omului, despre muncitorul angajat, cu modestele sale forțe, să preschimbe sindicatele compromise în sindicate libere, numai din emisiunile postului de radio Europa Liberă. Marile cotidiane titrau: Dosarul Paraschiv, Cazul Paraschiv, Tragedia unui Walesa român, Coborîrea în infernurile lui Paraschiv. Alături de el se situau marile conștiințe românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a părăsit căminul a fost ca o sărbătoare, a păstrat-o în suflet mult timp ca pe o mare realizare, poate chiar mai importantă decât succesul unui tango. Nu a plecat departe, și-a găsit mai întâi o cameră modestă lângă Cișmigiu, pe Cobălcescu. Iar când salariul i s-a mai mărit și a început să cânte și pe la petreceri private, pentru care primea întotdeauna un plic substanțial, s-a stabilit tot pe Cobălcescu, dar spre celălalt capăt al străzii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a-și clădi singuri un loc în care să poată trăi decent. Au vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi, chiar dacă scorojiți, cu ușile la locul lor, chiar dacă scârțâiau groaznic uneori, cu o baie în care se puteau spăla în voie și o bucătărie în care puteau mânca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără măsură, care preferă întot- deauna momentul în locul unui plan stabil și, desigur, plicticos ; suntem niște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
incredibil de frumoase și cu voci angelice, pe care, odată ascultate, nu le mai puteai uita niciodată. În 1934, la Cărăbuș, a apărut la un concurs organizat de revista Ilustrația Română, acompaniindu-se singură la pian, o arde- leancă frumoasă, modestă și timidă, proaspăt absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică din Cluj. Concurs la care au participat peste șaizeci de candidați. Iar ea a fost laureata, tânăra și minunata Rada Moldovan. Imediat a fost angajată de Constantin Tănase. Iar Elly a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te îndrăgostești cel mai ușor. Un adevărat idol al scenei, cunoscut atât în țară, cât și în afara ei, cu un succes de invidiat, la care orice interpret visa. Un tip întotdeauna elegant, cu aspectul și stilul său de „amorez franțuz“, modest în ciuda faimei și a câștigurilor lui peste măsură, pe care le împărțea în jur cu prietenii, plin de entuziasm și viață, un adevărat iubitor al artei, indiferent care ar fi fost ea, omul de care micuța Rada nici nu îndrăznea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Observând că partidele de la putere și din guvern nu-i „ascultă” și-și uită promisiunile și „rolul istoric”, că până și președintele Constantinescu, care Înainte de a fi fost ales dădea, se pare, impresia unui om „atât de delicat și de modest”, nu mai pleacă În nici un fel urechea la „societatea civilă”, Ana Blandiana a organizat o conferință publică cu puterea și cu președintele. Conferință care, bineînțeles, nu a schimbat cu o iotă starea de fapt, fostul partid al lui Maniu, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ezitare, deși de felul meu sunt mai degrabă reticent la primele Întâlniri cu o persoană care vine din medii străine, impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș spune că a contat prea puțin. Deși, evident, a contat enorm apoi, când acel tinerel a semnat sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]