8,640 matches
-
de același nivel sau sub cea umană , au fost observate modificări renale la șoareci ( nefroză ) și șobolani ( nefropatie cronică progresivă ) . Darunavir nu s- a dovedit mutagen sau genotoxic într- o baterie de teste in vitro și in vivo , incluzând evaluarea mutațiilor bacteriene inverse ( testul Ames ) , aberațiile cromozomiale ale limfocitelor umane și testul micronucleilor in vivo la șoarece . 6 . 6. 1 Lista excipienților Nucleul comprimatului Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Crospovidonă Stearat de magneziu 46 Filmul comprimatului Poli( vinil alcool
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
cu virusul imunodeficienței umane ( HIV- 1 ) la pacienții adulți tratați anterior , inclusiv cei multiexperimentați . În luarea deciziei de a începe tratamentul cu PREZISTA administrată concomitent cu 100 mg ritonavir , trebuie avute în vedere istoricul tratamentului dat fiecărui pacient și modelul mutațiilor asociate cu medicamente diferite . Utilizarea PREZISTA trebuie să fie ghidată de testarea genotipică sau fenotipică ( când sunt disponibile ) și istoricul tratamentului . Doze și mod de administrare 4. 2 PREZISTA trebuie administrată întotdeauna pe cale orală cu 100 mg ritonavir , ca potențator
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
sensibilității scăzute la darunavir la aceste virusuri este în curs de investigare . Selecția in vitro de HIV- 1 rezistent la darunavir ( interval : modificări de 53- 641 ori în valorile CE50 [ CF ] ) plecând de la 9 tulpini HIV- 1 care cuprindeau multiple mutații IP asociate cu rezistența ( MAR ) a arătat că în proteaza HIV- 1 au fost necesare un minimum de 8 din aceste mutații selectate in vitro la darunavir pentru a crea virusul rezistent la darunavir ( FC > 10 ori ) . Într- o
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
modificări de 53- 641 ori în valorile CE50 [ CF ] ) plecând de la 9 tulpini HIV- 1 care cuprindeau multiple mutații IP asociate cu rezistența ( MAR ) a arătat că în proteaza HIV- 1 au fost necesare un minimum de 8 din aceste mutații selectate in vitro la darunavir pentru a crea virusul rezistent la darunavir ( FC > 10 ori ) . Într- o analiză coroborată a studiilor POWER 1 , 2 și 3 ( vezi paragraful Experiență clinică ) și a studiilor DUET 1și 2 ( TMC125- C206 și
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
la tratament la săptămâna 96 . Genotipul sau fenotipul inițial și rezultatul virologic Într- o analiză coroborată a grupurilor tratate cu 600/ 100 mg b . i . d . din studiile POWER și DUET , prezența la momentul inițial a 3 sau mai multe mutații V11I , V32I , L33F , I47V , I50V , I54L sau M , T74P , L76V , I84V sau L89V a fost asociată cu un răspuns virologic scăzut la PREZISTA , administrată concomitent cu 100 mg ritonavir . Prezența acestor mutații individuale a fost asociată cu o valoare mediană
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
la momentul inițial a 3 sau mai multe mutații V11I , V32I , L33F , I47V , I50V , I54L sau M , T74P , L76V , I84V sau L89V a fost asociată cu un răspuns virologic scăzut la PREZISTA , administrată concomitent cu 100 mg ritonavir . Prezența acestor mutații individuale a fost asociată cu o valoare mediană de până la 15 rezistențe la IP asociate mutațiilor de pe lista de mutații a IAS- USA . La pacienții tratați anterior de mult timp ( TITAN ) , trei sau mai multe din aceste mutații au fost
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
M , T74P , L76V , I84V sau L89V a fost asociată cu un răspuns virologic scăzut la PREZISTA , administrată concomitent cu 100 mg ritonavir . Prezența acestor mutații individuale a fost asociată cu o valoare mediană de până la 15 rezistențe la IP asociate mutațiilor de pe lista de mutații a IAS- USA . La pacienții tratați anterior de mult timp ( TITAN ) , trei sau mai multe din aceste mutații au fost descoperite la numai 4 % din acești pacienți la momentul inițial . Răspunsul( ARN HIV- 1 < 50
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
sau L89V a fost asociată cu un răspuns virologic scăzut la PREZISTA , administrată concomitent cu 100 mg ritonavir . Prezența acestor mutații individuale a fost asociată cu o valoare mediană de până la 15 rezistențe la IP asociate mutațiilor de pe lista de mutații a IAS- USA . La pacienții tratați anterior de mult timp ( TITAN ) , trei sau mai multe din aceste mutații au fost descoperite la numai 4 % din acești pacienți la momentul inițial . Răspunsul( ARN HIV- 1 < 50 copii/ ml la 24
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
Prezența acestor mutații individuale a fost asociată cu o valoare mediană de până la 15 rezistențe la IP asociate mutațiilor de pe lista de mutații a IAS- USA . La pacienții tratați anterior de mult timp ( TITAN ) , trei sau mai multe din aceste mutații au fost descoperite la numai 4 % din acești pacienți la momentul inițial . Răspunsul( ARN HIV- 1 < 50 copii/ ml la 24 de săptămâni ) la PREZISTA , administrată concomitent cu ritonavir ( 600/ 100 mg b . i . d . ) , după genotipul de la momentul
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
lt; 50 copii/ ml la 24 de săptămâni ) la PREZISTA , administrată concomitent cu ritonavir ( 600/ 100 mg b . i . d . ) , după genotipul de la momentul inițial * și după administrarea de enfuvirtidă ( ENF ) : după analiza prelucrată a studiilor POWER șiDUET . Numărul de mutații la momentul inițial * Toți pacienții Administrare la subiecți tratați anterior cu ENF Administrare la subiecți netratați anterior cu ENF % n/ N % n/ N % n/ N Toate intervalele 45 % 455/ 1014 39 % 290/ 741 60 % 165/ 273 54 % 359/ 660 50
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
45 % 455/ 1014 39 % 290/ 741 60 % 165/ 273 54 % 359/ 660 50 % 238/ 477 66 % 121/ 183 39 % 67/ 172 29 % 35/ 120 62 % 32/ 52 65 ≥4 12 % 20/ 171 7 % 10/ 135 28 % 10/ 36 * Număr de mutații din lista de mutații asociate cu un răspuns diminuat la PREZISTA/ ritonavir ( V11I , V32I , L33F , I47V , I50V , I54L sau M , T74P , L76V , I84V sau L89V ) Fenotipul darunavir la momentul inițial ( deplasarea sensibilității față de punctul de referință ) s- a demonstrat a
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
290/ 741 60 % 165/ 273 54 % 359/ 660 50 % 238/ 477 66 % 121/ 183 39 % 67/ 172 29 % 35/ 120 62 % 32/ 52 65 ≥4 12 % 20/ 171 7 % 10/ 135 28 % 10/ 36 * Număr de mutații din lista de mutații asociate cu un răspuns diminuat la PREZISTA/ ritonavir ( V11I , V32I , L33F , I47V , I50V , I54L sau M , T74P , L76V , I84V sau L89V ) Fenotipul darunavir la momentul inițial ( deplasarea sensibilității față de punctul de referință ) s- a demonstrat a fi un factor predictiv
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
de același nivel sau sub cea umană , au fost observate modificări renale la șoareci ( nefroză ) și șobolani ( nefropatie cronică progresivă ) . Darunavir nu s- a dovedit mutagen sau genotoxic într- o baterie de teste in vitro și in vivo , incluzând evaluarea mutațiilor bacteriene inverse ( testul Ames ) , aberațiile cromozomiale ale limfocitelor umane și testul micronucleilor in vivo la șoarece . 6 . 6. 1 Lista excipienților 68 Nucleul comprimatului Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Crospovidonă Stearat de magneziu Filmul comprimatului Poli( vinil alcool
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică , au fost următoarele : vacuolizare a celulelor insulelor pancreatice , degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat o incidență crescută a limfoamelor ( masculi și femele de șoarece ) , adenoamelor și carcinoamelor hepatocelulare ( masculi
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică , au fost următoarele : vacuolizare a celulelor insulelor pancreatice , degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat o incidență crescută a limfoamelor ( masculi și femele de șoarece ) , adenoamelor și carcinoamelor hepatocelulare ( masculi
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică , au fost următoarele : vacuolizare a celulelor insulelor pancreatice , degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
degenerare tubulară testiculară , ulcerații gastro - intestinale , fracturi și calusuri osoase , hematopoieză hepatică și fosfolipidoză pulmonară . Sirolimusul nu s- a dovedit mutagenic in vitro , în testul mutației bacteriene inverse , în testul aberației cromozomiale pe celulele ovariene de hamster chinezesc , în testul mutației progresive pe celule de limfom de șoarece sau in vivo în testul micronucleilor de șoarece . Studiile de carcinogenitate efectuate la șoarece și șobolan au indicat o incidență crescută a limfoamelor ( masculi și femele de șoarece ) , adenoamelor și carcinoamelor hepatocelulare ( masculi
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
cu infecție HBV rezistentă la substanțe antivirale Datele disponibile nu susțin utilizarea telbivudinei în monoterapie în cazul pacienților cu infecție diagnosticată cu virusul hepatitei B rezistentă la lamivudină . In vitro , telbivudina nu a fost activă împotriva tulpinilor HBV care prezintă mutațiile rtM204V/ rtL180M sau rtM204I ( vezi pct . 5. 1 ) . Nu a fost stabilită în studii clinice eficacitatea telbivudinei împotriva HBV care conține mutația M204V . Nu există date despre tratamentul cu telbivudină în cazul pacienților cu infecție diagnosticată cu virusul hepatitei B
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
virusul hepatitei B rezistentă la lamivudină . In vitro , telbivudina nu a fost activă împotriva tulpinilor HBV care prezintă mutațiile rtM204V/ rtL180M sau rtM204I ( vezi pct . 5. 1 ) . Nu a fost stabilită în studii clinice eficacitatea telbivudinei împotriva HBV care conține mutația M204V . Nu există date despre tratamentul cu telbivudină în cazul pacienților cu infecție diagnosticată cu virusul hepatitei B rezistentă la adefovir care prezintă mutații singulare rtN236T sau A181V . Rezultatele preliminare ale testului efectuat pe celule au indicat că substituția A181V
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
pct . 5. 1 ) . Nu a fost stabilită în studii clinice eficacitatea telbivudinei împotriva HBV care conține mutația M204V . Nu există date despre tratamentul cu telbivudină în cazul pacienților cu infecție diagnosticată cu virusul hepatitei B rezistentă la adefovir care prezintă mutații singulare rtN236T sau A181V . Rezultatele preliminare ale testului efectuat pe celule au indicat că substituția A181V care asociază rezistență la adefovir a determinat o scădere de 3, 7 ori a sensibilității la telbivudină . Procentul rezistenței la telbivudină , confirmată din punct
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
NV- 02B- 007 ) la săptămâna 48 a indicat faptul că , dintre pacienții cu AgHBe pozitiv și cu AgHBe negativ , 5 % ( 23/ 458 ) și , respectiv , 2 % ( 5/ 222 ) , din pacienții cărora li s- a administrat telbivudină au prezentat recidivă virologică , împreună cu mutații HBV cu rezistență detectabile . Ratele cumulative ale rezistenței la telbivudină confirmată genotipic la săptămâna 104 au fost de 25, 1 % ( 115/ 458 ) la pacienții cu AgHBe pozitiv și de 10, 8 % ( 24/ 222 ) la pacienții cu AgHBe negativ . Analiza genotipică
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
25, 1 % ( 115/ 458 ) la pacienții cu AgHBe pozitiv și de 10, 8 % ( 24/ 222 ) la pacienții cu AgHBe negativ . Analiza genotipică a 203 perechi de mostre evaluabile cu ADN HBV ≥ 1000 copii/ ml la săptămâna 104 a demonstrat că mutația principală asociată cu rezistență la telbivudină a fost rtM2401 , adeseori asociată cu mutațiile rtL180M și rtL80I/ V și mai puțin frecvent cu rtV27A , rtL82M , rtV173L , rtT184I și rtA200V . Factorii inițiali asociați cu rezistență genotipică la medicament au inclus : tratamentul cu
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
24/ 222 ) la pacienții cu AgHBe negativ . Analiza genotipică a 203 perechi de mostre evaluabile cu ADN HBV ≥ 1000 copii/ ml la săptămâna 104 a demonstrat că mutația principală asociată cu rezistență la telbivudină a fost rtM2401 , adeseori asociată cu mutațiile rtL180M și rtL80I/ V și mai puțin frecvent cu rtV27A , rtL82M , rtV173L , rtT184I și rtA200V . Factorii inițiali asociați cu rezistență genotipică la medicament au inclus : tratamentul cu lamivudină , valori inițiale mai mari ale ADN HBV , valori mai mici ale concentrației
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]