10,211 matches
-
cu scrierea ficțiunilor sau a romanelor. Frus are nevoie, poate, să-și caute concordanța argumentării pentru că cele două povești ale lui Crane reflectă o diferență de ton. Frus recunoaște acest lucru parțial când spune: "un inventar tropologic a fiecăreia din narațiuni ne arată diferite șabloane figurative. Numărul comparațiilor depășește cu mult pe cel al metaforelor în povestea jurnalistică, de exemplu, în timp ce în Open boat sunt împărțite în mod egal" (Two Tales 130, sublinierea lui Frus). Frus afirmă că linia de demarcație
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
antologizat ca o operă de ficțiune, și are dreptul să fie considerat jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49 Așa cum a demonstrat și Frus "amândouă narațiunile fac apel inevitabil la invenție - în chip retoric asta înseamnă că impun un unghi subiectiv asemeni altor modele literare în timp ce aparent copiază faptele după natură sau realitate - și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49 Așa cum a demonstrat și Frus "amândouă narațiunile fac apel inevitabil la invenție - în chip retoric asta înseamnă că impun un unghi subiectiv asemeni altor modele literare în timp ce aparent copiază faptele după natură sau realitate - și asta chiar dacă amândouă sunt din punct de vedere faptic conforme cu realitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
culegerea) de informații, analizarea și sintetizarea lor este o treabă care îi privește numai pe jurnaliști este prezumțios. Boswell se referă exact la această activitate în dedicația lucrării sale "Journal of a Tour to the Hebrides" atunci când scrie: "În fiecare narațiune, fie ea istorică sau biografică, autenticitatea este consecința ultimă" (155). Deci motivația "mijloacelor tradiționale de culegere a informațiilor" este dorința după autenticitate, chiar daca aceasta are o latură problematică ca speculație sau ca act subiectiv. Putem să-l considerăm azi pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din Time Literary Supplement (Easthope). Dar dacă acest capitol prezintă dovezi ale emergenței genului ca formă de expresie distinctă, el nu explică de ce jurnalismul literar narativ a apărut tocmai acum. Această chestiune o vom examina în capitolul următor. 2 Rezistența narațiunii literare în jurnalism față de știrile obiective În 1898, Stephan Crane, scriind reportaje despre războiul hispano-american53, trimite o corespondență în care observă că soldații de carieră nu se bucură din partea mass-mediei de aceeași atenție și nu au aceeași notorietate ca persoanele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai mult în direcția descoperirii unei articulații critice. Tehnicile literaturii realiste și naturaliste erau de mult folosite în formele narative nonficționale - inclusiv în jurnalismul literar narativ premodern. Acesta chiar precede romanul modern, care și-a împrumutat tehnici atribuite realismului de la narațiunile nonficționale timpurii. În tot cazul, articularea literaturii realiste și mai târziu naturalismul au fost termeni importanți pentru impunerea unui model critic. Naturalismul, în mod special, cere o analiză în care lumea materială va fi dictată "în transcripție". Poate nu va
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care se implementează "la întâmplare", poziție care o reia pe cea a lui Garland cu privire la lumea indeterminată. Ambele comentarii, a lui Garland și cel din Scribner's sunt în mod special remarcabile și prin aceea că anticipează pozițiile postmodernismului cu privire la narațiune în general și asupra jurnalismului literar narativ în particular, și asta înainte de ascensiunea literaturii moderniste și a esteticii ei esențializante. Dar apariția aceasta nu trebuie considerată o surpriză dacă luăm în considerație fermentul critic din ultima jumătate a secolului al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asupra unui anumit spațiu și unui anumit timp. Și pentru că asemenea particularități sunt distincte, ele nu pot fi acuzate de limitare critică și volatilizare totalitară și prin aceasta continuă să existe ca o contradicție la o asemenea volatilizare. Pentru că, asemenea narațiunii, pot aspira la finalizare, să spunem o finalizare structurală, cu punct culminant și deznodământ în acord cu constrângerile construcției narative din Vest, fenomenele distinctive trebuie să continue să existe în contrast cu aceste finalizări pentru că sunt de felul lor de natură "anti-volatilă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau obiectiv al știrilor. Ori tocmai această trăsătură "anti-volatilă" a jurnalismului literar narativ este cea care anticipează pe Mihail Bakhtin, care oferă o interpretare a romanului care plasează jurnalismul literar narativ într-un context mai larg, ca parte a evoluției narațiunii. Această evoluție ar putea fi denumită romanul "bakhtian", ca opus tradiției canonice a prozei romanești. Așa cum notează Bakhtin: Romanul ia o formă tocmai... când obiectul reprezentării artistice începe să se degradeze la nivelul unei realități contemporane care este inconcluzivă și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fenomenologică așa cum o înțelege Nietzsche. Deci este remarcabil faptul că articolul din Scribner's anticipează poziția lui Bakhtin. Una din formele prozei bakhtiene care s-a dezvoltat, și care se află în opoziție cu structura romanului tradițional, este "nuvela" sau "narațiunea" jurnalismului literar narativ, sau, ca să cităm alte câteva terminologii care au fost folosite la asemenea texte, nonficțiunea literară, sau reportajul documentar, sau noul jurnalism, ad infinitum, indeterminat și fluid, ca și forme schimbătoare care încearcă să reflecte realitatea. Caracterizarea jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca ficțiune datorită naturii spectrale a limbajului. Ca o consecință există și din aceia care neagă existența Holocaustului. Așa cum notează John J. Pauly, "criticii literari se bucură să demonteze realitatea poveștilor nonficționale, în speranța că pot să afirme ficționalitatea tuturor narațiunilor. Din punct de vedere al neseriozității jurnalistice și din perspectivă filozofică, criticii pot nega orice încercare de reprezentare, lăsând imaginația literară să plutească liberă de legăturile ei pământești" (Politics, 122). Ceea ce rămâne de demonstrat, așa cum presupune Pauly, este faptul că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
transfer care în final are loc în spațiul în care operează jurnalismul literar narativ în mod deschis subiectiv, ceea ce duce în extrem la riscul de a aluneca în solipsism și o subiectivitate ascunsă direcționată în afară, aspirând să redea o narațiune despre fluiditatea experienței fenomenologice. Pentru Garlad rolul subiectivității se vede în următorul pasaj: "Arta, trebuie să insist, este un lucru individual - o problemă a unei persoane singure față în față cu anumite fapte și care își povestește relația sa individuală
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este adevărată, deoarece specialiștii în domeniu au dezbătut deseori această problemă - ar fi considerată "romanescă" deoarece evită abstracția analizei istorice atente și "moderne". Acest pasaj dezvăluie cât de mult și cu câtă ușurință se amestecau tehnici precum descrierea într-o narațiune a cărei intenție fundamentală era, după cum sugerează și titlul, de a zugrăvi o istorie. Astfel, în povestire se pot observa două nuanțe de intenție retorică: pe de-o parte de a relata faptele unei întâmplări și pe de altă parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acta diurna și este implicit în ambele buletine că înregistrarea evenimentelor oficiale în decursul perioadei contemporane "diurne", sau "zilei" avea o valoare. În același timp, existau alți precursori ai ziarului modern în Roma antică care înclinau mai mult spre o narațiune sau un model de relatare pe care am caracteriza-o astăzi ca o relatare de interes uman. În ceea ce se va dovedi a fi un predecesor al ziarelor noastre moderne de scandal, de senzație, de interes uman și de jurnalism
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
s-a dezvoltat jurnalismul literar narativ. Înțelegerea acestei evoluții este un mod de a înțelege relațiile complexe dintre jurnalismul literar narativ modern și alte forme de proză narativă precum biografia, jurnalul de călătorie, romanul, jurnalul intim și memoriile, istoria și narațiunile de natură fundamental senzațională (care nu exclud neapărat formele enumerate mai sus). Mai mult, de-a lungul acestei evoluții formele se suprapun. Acest lucru se datorează parțial faptului că evoluția prozei narative moderne engleze este în multe feluri povestea unor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
materialul în imaginea distanțată a unui trecut moral absolut ce poartă semnul credinței sale puritane, aceea a mântuirii prin penitență). Romanul de ficțiune, într-o repudiere a trecutului său critic, a descoperit prezentul neconcluziv, care se revelase de mult timp narațiunii nonficționale. Prin urmare, ar fi mai corect să conchidem că romanul ficțional modern a împrumutat tehnici de la narațiunile nonficționale și nu invers. În acea vreme, reputația romanului ficțional nu era foarte bună. Acest lucru s-a văzut atunci când Defoe a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin penitență). Romanul de ficțiune, într-o repudiere a trecutului său critic, a descoperit prezentul neconcluziv, care se revelase de mult timp narațiunii nonficționale. Prin urmare, ar fi mai corect să conchidem că romanul ficțional modern a împrumutat tehnici de la narațiunile nonficționale și nu invers. În acea vreme, reputația romanului ficțional nu era foarte bună. Acest lucru s-a văzut atunci când Defoe a catalogat romanul Robinson Crusoe drept jurnalism - o relatare contemporană adevărată - și nu drept o invenție. Cu alte cuvinte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre tabloul social realizat de Knight și Rowlandson se poate aplica și la Scrisori de la un fermier american de Hector St. John de Crèvecoeur, publicat în 1782. Deși o mare parte din scrierea lui Crèvecoeur este discursivă, se dedă totuși narațiunii. Relatarea sa despre un sclav negru din Carolina de Sud care este lăsat să moară într-o cușcă deoarece a omorât supraveghetorul unei plantații este la fel de captivantă ca orice alt exemplu de jurnalism literar narativ: Am văzut la treizeci de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
incidente într-un stil colorat individual" (151). O astfel de rețetă se poate aplica desigur și întregului jurnalism literar narativ. Astfel, articolul de atracție a fost una din influențele jurnalismului literar narativ. Totuși, de-a lungul secolului al XIX-lea narațiunea "artistică" era practicată ca parte a unei tradiții neîntrerupte. Un exemplu este schițele georgiene scrise de Augustus Baldwin Longstreet, apărute mai întâi în ziarele din Georgia în 1830. Când au fost adunate în Georgia Scenes, Characters, Incidents, &c (Scene, personaje
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se reflectă în Typee, relatarea despre Marea Sudului a lui Herman Melville. Neclaritatea se reflectă astăzi în arbitrii canonului literaturii americane, The Oxford Companion to American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca fiind o "narațiune ficțională" (Hart 681), pe când Norton Anthology o clasifică drept "povestea [lui Melvillea] captivității sale într-un trib din Polinezia" (Baym și alții 1:2146). Relatarea lui Melville indică spre volumul imens de literatură de călătorie care reflectă mai pe larg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
inconsecvente sau ambigue, reflectând fluiditatea și drumul neștiut al vieții și nu prezentând generalizările cărții de caracter din secolul al XVII-lea. Acest lucru se poate observa și în relatarea lui Platon despre Criton ca ființă umană și călău. Dintre narațiunile jurnalistice de la jumătatea secolului al XIX-lea se remarcă patru schițe despre Cape Cod de Henry David Thoreau, publicate în Putnam's Monthly Magazine în 1855. Thoureau și-a anunțat intenția de a micșora prăpastia dintre el însuși și, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
le plasezi în diferite - și adaptate - moduri de discurs nu numai pentru că jurnalismul literar narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând narația temporală și descripția spațială). Procedând astfel, totuși, nu vreau să le schimb statutul ca fiind clasificări separate așa cum se obișnuia atunci când au fost formulate în forma lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe sunt adânci și bine conturate. E adevărat că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să folosească tehnici narative ca cele care provin din construcția romanului realist. Astfel, Mencken este în bună măsură un autor discursiv, dar utilizează cu plăcere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
predomină - iar la autori ca E. B. White vom avea parte de o încercare frustrantă pentru cei legați de formele retorice clasice mult mai rigide. O asemenea înțelegere ne-ar putea ajuta să distingem între eseul ceva mai tradițional și narațiunea nonficțională și jurnalism. În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile de scriere romanescă, este limpede că ultimele două nu sunt obligate să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nici un fel să șocheze sau să stârnească groaza prin sublinierea diferențelor dintre viața din mină și a celor care își duc viața la suprafață. Mai degrabă, pare să solicite o reacție de înțelegere pariticipativă. El își dezvăluie strategia la începutul narațiunii: "Haldele (de cărbune) stăteau aplecate pe spatele dealurilor și în vale, asemeni unor monștri enormi care se rugau mâncând din lumina soarelui, din iarbă, din frunzele verzi. Fumul care ieșea din nările lor răvășea aerul rece și înmiresmat. Tot ceea ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]