9,277 matches
-
avea un cîine pe care îl chema Hitler s-ar părea că mărturia i-a agravat pedeapsa; altul pentru că s-a bucurat prea tare că Armata Roșie a părăsit România, a primit 7 ani și am putea realiza un șir nesfîrșit de condamnări aberante care afirmă arbitrarul și injustiția celei mai drepte societăți. Mai adaug totuși cazul unui consătean care, la o nuntă, la Căminul Cultural, era prin 1956-57 a cîntat Deșteaptă-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să nu uităm și să credem că va veni și ziua cînd condamnarea comunismului nu va fi doar o filipică ținută în fața Parlamentului, ci va căpăta și instrumentele necesare prin care justiția să fie obligată să facă dreptate victimelor, șirului nesfîrșit de victime nevinovate: "Patologia terorii ar fi rămas săracă fără excesele de la Pitești și, nu mai puțin, de la Gherla. Cunoșteam și eu cîteva victime ale acelor grozăvii, oameni traumatizați definitiv și care, acum, la peste zece ani de la experimentul organizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului se acoperiseră cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era vorba despre melodie sau despre oboseală. Ci tocmai despre drumul lung și aproape nesfârșit cu trenul, pe care îl ura din toți sfinții, pentru că îi amintea de lucruri groaznice. Dacă ar fi fost după el, ar fi mers zile întregi, poate chiar săptămâni, cu mașina sau chiar și pe jos, o lună să fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de privirea atât de insistentă a lui Cristi, cum niciun bărbat nu se uitase la ele vreodată. De parcă fiecare centimetru al ei ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sub tălpi, să simți mustul intrându-ți printre degetele picioarelor și să nu-ți fie jenă de o ușoară excitare. Să te murdărești tot și să-i strivești cu bucuria unui copil care se joacă și pentru care viața e nesfârșită, iar fericirea un chiot. Și-apoi să intri și tu în butoi și să fermentezi deopotrivă. Și să stai. Luni întregi să stai, până ești matur și pregătit. Și-apoi ani întregi poate, într-o pivniță fără lumină, în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sufletul ei și în ce joc se aruncă ? Și cât va vorbi lumea despre asta și cum o va șifona ? — Vezi ? Încă un motiv să stau deoparte. Nu faci decât să amâni inevitabilul, Cristiane ! Lucrurile nu pot rămâne așa la nesfârșit... Într-o zi, ea nu o să mai suporte să te vadă plecând cu altă femeie, și într-o zi chiar ea va pleca cu altul la sfârșitul serii. În fine, poate atunci ți se va aprinde lampa, mai știi ? Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stea până dimineață și după, unde mai găsești o așa femeie ? îl întreabă imediat ce Rada dispare din salon. — Ți-am spus, Titi, totul e perfect exact așa cum e, nu mai insista. Nu e și n-o poți duce așa la nesfârșit, nu te mai păcăli. Fie o lași, fie o iei. Altfel îți bați joc. — Te-ai îmbătat, fratele meu... — Păi ? Tu de ce-ai rămas în urmă ? Atunci, după mijlocul anilor ’30, când o nouă generație de muzicieni începeau să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ți-am spus, nu în felul în care dumneata gândești. — Atunci las-o. Ascultă-mă și las-o, iubitul meu. Ea stă lângă tine numai pentru că speră că îți vei îndrepta atenția asupra ei. Ea e mică, va aștepta la nesfârșit după tine, iar tu o vei răni mai devreme sau mai târziu. Dacă o iubești cu adevărat, ia sfatul ăsta de la maică-ta, care e și ea o femeie, căci niciun bărbat pe lumea asta nu a înțeles vreodată o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care-l desco- perise nu avea nimic de a face cu dragostea. Ci cu vorbele maică -sii, acelea despre bărbați care doar vor să posede femei îndrăgostite de ei. Știa că jocul dintre el și Rada nu poate dura la nesfârșit și s-a bucurat că n-a fost el cel care a trebuit să forțeze lucrurile spre final. Și s-a bucurat mai ales că a înțeles și s-a putut elibera de această dorință groaznică de a ține legat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ba cânți, ba alergi nu știu pe unde, iar cânți, iar ești pe fugă, când ai dormit și tu ultima oară măcar vreo zece ore ? — Zece ore ? ! Dar ce să fac cu-atâta somn ? — Doar n-o să fii tânăr la nesfârșit, dragul meu. Hai, lasă tu Parisul pentru mai încolo și stai câteva zile cu mine la munte. Hai, ai să vezi ce bine are să-ți facă. Tu cred că nici nu mai știi cum e să fii odihnit de-adevăratelea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
distrugându-ne n-o să-i folosească la nimic. Spiritul lui va rămâne viu atât timp cât noi îl vom duce mai departe. Cât tu îl vei duce mai departe, cântându-l. Amintindu-l. Nu fi copil, domnișorule Cristian, nimeni nu trăiește la nesfârșit. Și nimeni nici nu cred c-ar suporta nemurirea. Viața e frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind a sărăcie și foame. Dintre atâtea și atâtea lucruri, ce șansă, dacă stai să te gândești, ce șansă să te fi născut, apoi ce șansă să fi supraviețuit fiecare an, când uite, un fulger de nicăieri te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-a negat nimeni acest fapt ! Și nu oricum, una pe culmile gloriei. Încă ! Despre asta discutam aici, despre a vă convinge să rămâneți tot pe locul preferat, anume primul. Desigur că oamenii vin să vadă și să asculte la nesfârșit melodiile pe care le-ați făcut celebre prin stilul dumneavoastră inconfun- dabil ; oamenii, da, vin pentru Zaraza, pentru Pe boltă, când apare lună și atâtea și atâtea, dar nu vedeți că nu ați mai scos de ani buni un tango
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rare la radio încep să se facă simțite, mai ales pentru un om care niciodată nu a pus ceva deoparte și care avea o plăcere nebună să -și arunce averea în stânga și-n dreapta, pe amici, pe femei, pe distracții nesfârșite, dar și ajutându-i pe cei nevoiași. Prestațiile sale sunt mulțumitoare, dar nu la fel de gran- dioase ca în anii trecuți. Publicul nu vede asta, dar el știe că nu este la capacitate maximă și nu dă tot, iar asta îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
frustrat de lapsusul său. Înnebunea de-a dreptul, neștiind cum să afle despre ce cântec e vorba. „Gura ta-i un poem“, i-a venit deodată în minte. „Gura ta-i un poem ?“, se miră și începe să repete la nesfârșit aceste cuvinte, sperând să vină și altele de care să le lege. Degeaba însă. „Un poem, un poem, un poem, un poem“, își tot zicea, venindu-i să-și dea capul de pereți de nervi. — De nebune dorinți ! se aude
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a început s-o ia la fugă pe culoarul îngust, smucit în toate direcțiile, lovindu-se de ușile compar- timentelor cu perdelele trase, prin care nu se putea vedea nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau spân- zurați care se legănau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceea ce este el cu adevărat, de cineva care să-i aline și sufletul, nu doar să-l mulțumească sexual, de cele mai multe ori pentru a căuta o ascensiune rapidă datorită statutului său și a banilor. Viața lui sentimentală devine o înlănțuire nesfârșită de eșecuri. Are parte doar de începuturi frumoase, de îndrăgos- teli de câteva zile, care nu se termină decât în deziluzii. Cu femeile frumoase pe care le redescoperă dimineața în patul său își dă seama că, de cele mai multe ori, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puter- nic zguduie Bucureștiul, la câteva zile după ce contractul de la Roata lumii îi expiră și nu i se prelungește, negăsind în scurt timp nicio altă ofertă, într-un scurt moment de panică și de nebunie al unei nopți ce părea nesfârșită, Cristi se aruncă în Dâmbovița, nemaigăsind niciun folos vieții lui zbuciumate. Neștiind să înoate, înghite repede apă, iar zbaterile lui disperate, din ultimul moment, când trupul său începe să se lupte pentru viață, sunt inutile. Este salvat într-un târziu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unui copil, picioarele lungi și catifelate, cu o piele nemaivăzut de fină, toată netedă, strălucitoare și brună. Sânii goi, ca niște foi de plăcintă crudă umplute cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele mici de la picioare îi erau lipite, a zâmbit el, aproape să bufnească în plâns. — Ăsta era secretul ? se arată unul dezamăgit. — Ăsta era nu secretul, dragul meu, era punctul ei slab, prin care ea se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se regăsea. Cu toate acestea, nu a dorit să plece în afară, oricât l-ar fi rugat foștii lui amici și colegi de scenă din perioada inter- belicului. Nu de puține ori a avut șansa să scape de acest chin nesfârșit și de mizeria care îl înconjura tot mai apăsat. Degeaba, undeva mai era o speranță în inima lui și pentru ea ar fi sacrificat orice, inclusiv sănătatea, libertatea și con- fortul unei vieți decente, unde ar fi fost din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
carte a romanticului istoric și filosof al istoriei, prieten cu Goethe, Thomas Carlyle, Cultul eroilor, carte unde mi-am regăsit și legitimat impulsurile mele tinerești și „nesăbuite”. „Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aparentă” și m-am instalat În „realitatea mea”, am trăit un fel de stare schizofrenică, dublă: prea „laș” pentru a contesta total realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de limitele, de vulnerabilitatea noastră penibilă, să Înțelegem, chiar și În fracțiuni de timp, că existența noastră care este reală, e adevărat, este dublată, ca să zic așa, pardosită, suspendată sau acoperită, ca o cupolă, de o alta și... așa la nesfârșit. Oare... așa Începe eternitatea?!... C A P I T O L U L II 1 M-am Întors din al doilea exil pe 15 martie 1990; Înflăcărat de revoluție și de căderea bruscă, extrem de improbabilă doar cu câteva luni Înainte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunde o datorie - una din acele „datorii iraționale” de care a mai fost vorba, una din acele „misii”, cum o spuneau cei „de la pașopt”, ca și prietenii lui Eminescu, o „misie” pe care, Înainte de a o „Înțelege și discuta” la nesfârșit, o pun În mișcare! Folosindu-mi puținele-mi Înzestrări naturale, câtă cultură am strâns de pe unde am umblat, prin marile orașe ale Apusului, experiența mea de profesionist al scrisului și, mai ales, bucuros de marele har pe care mi-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]