9,005 matches
-
care se exercitau cu ocazia aplicării acesteia. Lumea ignoră faptul că a participat la revoluția coperniciană, autorizând publicarea lucrărilor despre noile reprezentări ale lumii (heliocentrismul acelei epoci): A fost un papă al Romei, unul dintre cei mai învățati și mai nobili, reușind, printr-o înțeleaptă moderație, să mențină pacea Bisericii și bucurându-se de apreciere și din partea lumii protestante. A fost unul din marii protectori ai geniilor creatoare ale vremii. În mod constant, a îmbogățit valoroasa Bibliotecă a Vaticanului. Se comporta
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
anticipau misiunea mesianică a lui Mahavira. La vârsta de 28 de ani (sau 30 după alte legende) el își abandonează familia, regatul și toate posesiile materiale și devine ascet, nu înainte însă de a se fi căsătorit cu o tânără nobilă și de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducând o viață plină de austerități severe, trăind mai ales prin păduri izolate și regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. După 13 luni
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și care se presupune că se întindea între Dunăre și Brazda lui Novac (limes Moesiae). Unii istorici cred că orașul lor era situat în fortul abandonat de romani la Pietroasele în județul Buzău. Au fost decoperite de asemeni locuințe ale nobililor goți similare cu cele de tip villa ale romanilor, locuințe luxoase decorate cu vitralii de sticlă. O astfel de descoperire s-a făcut în Republica Moldova. Ca urmare a amenințării goților, Imperiul Roman fortifică fortărețele de la Dunăre. În 238 este construit
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Primului Război Mondial. În război, el și-a pierdut un ochi și a fost obligat să picteze restul vieții având un singur ochi. Toți cei trei copii i-au murit de tifos, iar soția l-a părăsit. După război, fiind de origine nobilă, a fost nevoit să se refugieze la Chișinău (în Basarabia) pentru a fugi de persecuțiile comuniștilor bolșevici. Nu mai avea nici avere și nici familie și a trebuit să se întrețină pictând portrete ale oamenilor importanți ai vremii, după cum afirmă
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Ferdinand, între Piața Regina Maria (fostă Horațiu) și str. Piatra Craiului, fiind clasat pe lista monumentelor istorice din județul Timiș cu codul . În Europa Centrală au funcționat școli piariste în șase provincii („ordinariate”): Austria, Cehia-Moravia, Polonia, România, Slovacia și Ungaria. Nobilul sârb Iacob Bibici și soția sa Margareta Tomian (sau Tomean) ridică, în anul 1747, la moșia lor din Sântana, o biserică și o mănăstire, pe care în anul 1750 le predau, împreună cu suma de 15 000 de florini renani, Ordinului
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
curte, nobilul Shang. Acesta formase un guvern puternic, urmând filosofia legaliștilor, dintre aspectele căreia multe vor face parte pentru totdeauna din regulile imperiale. Nobilul Shang nu avea timp pentru noțiuni confucianiste pioase, dar abstracte, ca umilința, onoarea tradiției și exemplul nobil. El și-a încredințat soarta în mâinile norocului, a vicleniei și a tiraniei absolute și a făcut statul Qin invincibil instituind legi aspre, pedepse nemiloase și recrutare obligatorie în armată pentru toți supușii. Lordul Shang era atât de neînduplecat încât
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
crima infamă cunoscută sub numele de ,Arderea cărților” . În timpul unui banchet pe care suveranul îl dădea celor mai de seamă savanți ai vremii sale, unul dintre invitați, un bătrân literat, prezice cele mai mari nenorociri, pentru cei care nu urmează nobilele învățături ale antichității. Ministrul Li Su a considerat însă că acest blestem umbrește măreția realizărilor împăratului său și l-a sfătuit pe acesta să distrugă sursele antichității care îi determină pe învățați să îi desconsidere opera. Documentele și istoriile vechi
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
54-lea doge al Veneției în anul 1343, înlocuindu-l pe Bartolomeo Gradenigo, care a decedat la sfârșitul lui 1342. Pregătit în domeniul istoriografiei și al studiilor juridice, a studiat la Universitatea din Padova. El descindea dintr-o veche familie nobilă venețiana care a jucat un rol de seamă în viața politică a cetății între secolul al XII-lea și al XV-lea, dând Veneției patru dogi (dintre care cel mai renumit a fost Enrico Dandolo), numeroși amirali și alte figuri
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
1615 sub numele de "El ingenioso caballero don Quijote de La Mancha". Romanul este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume, depășită fiind doar de Biblie. Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești, povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, devine o frescă a societății spaniole și o reflexie asupra comportamentului uman. Tiparul din "El licenciado Vidriera" se repetă
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
și a acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”. Alonso Quixano (sau Quijano), un hidalgo sărac ce se apropie de vârsta de 50 de ani („hidalgo”, în spaniolă, provine de la "hijo de algo" — fiul cuiva care a fost "cineva", de spiță nobilă) locuiește împreună cu nepoata sa într-o porțiune necunoscută a ținutului La Mancha. Cititor pasionat de romane cavalerești, Don Quijote ajunge să se considere un „cavaler rătăcitor” astfel că pornește la drum călare pe mârțoaga sa, Rocinanta, înarmat cu arme din carton
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
care le citea, Amadis de Gaula, el își alege o domniță căreia să-i dedice victoriile din bătălii: Dulcinea del Toboso, o țărancă dintr-un ținut vecin, pe numele adevărat de Aldonza Lorenzo, dar care în realitate nu era nici nobilă, nici frumoasă. În drumul său, el se oprește mai întâi la un han, pe care îl ia drept castel, și confundând hangiul cu un castellan, îl roagă pe acesta să-l învestească cavaler, ceremonie "sfântă" care va avea loc în
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
multora, iar până și Sancho își înșală stăpânul. Nevoit fiind să o găsească pe Dulcinea, el îi prezintă lui Don Quijote trei țărance sărace, pe care le dă drept Dulcinea și însoțitoarele ei. Pentru că Don Quijote vede doar țărăncile, și nu o nobilă doamnă, Sancho pretinde că acesta este vrăjit și de aceea nu poate vedea ,adevărul". În cele din urmă Sancho este numit guvernator al insulei Barratoria, și, deși se dovedește capabil, renunță. Don Quijote se întoarce acasă, unde cade într-un somn
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
ale persoanelor ilustre, dar și ale simplilor particulari. Printre capodoperele acestei perioade sunt de menționat portretul lui Demostene și al filosofului epicurean, Hermarch din Mytilene, sau pateticul portret al lui Euthydem din Battriana. În portretele personajelor oficiale, erau accentuate valențele nobile, cu expresii hieratice și detașate (portretele regilor Antioh al III-lea din Siria, al lui Ptolemeu al III-lea, al lui Mitridate al VI-lea etc.). Numele celor mai mulți din autorii acestor sculpturi-portrete au rămas necunoscute. Puține exemplare de picturi murale
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
moscheea cea mai îndepărtată”, în ebraică: מסגד אל אקצה Misgad Al Aqsa) este un lăcaș de cult islamic prevăzut cu o cupola de argint, care face parte din complexul religios musulman Al Haram al Qudsi ash-Sharif (الحرم القدسي الشريف „Sanctuarul nobil din Ierusalim”) sau Al Haram ash Sharif de pe Muntele Templului din Ierusalim. Tradiția musulmană afirmă că acesta este muntele unde patriarhul Ibrahim (Avraam) a vrut să-l sacrifice pe fiul său (pentru musulmani - Ismail), după porunca divină, și aici a
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
se referă la un capitol din Coran numit "Călătoria de noapte", în care se spune ca profetul Muhammad a plecat de la Mecca la "cea mai îndepărtată moschee" și apoi până în Rai pe un fel de cal zburător numit Al-Buraq al-Sharif (Nobilul Fulger). "cea mai îndepărtată", așa cum este folosit în acest context înseamnă "cea mai îndepărtată de Mecca". Conform tradiției evreilor, care au deținut în antichitate muntele pe care ulterior a fost construită Moscheea Al-Aqsa, aici a stat inițial Templul din Ierusalim
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Albă, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casă familială din Sân Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârstă fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
este alcătuit din: Yves Auger (pentru partea franceză), Lucian Blaga (pentru partea română), Georges Kristof (pentru partea maghiară) și Oskar Netoliczka (pentru partea germană). Publicatia își propune “să creeze o legatură între trei etnii diferite în esență, dar unite în nobile interese comune ”. Printre colaboratorii revistei se numără: Octavian Goga, Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu (Impresii de la Liga Națiunilor), Ioan Lupaș (Semicentenarul morții lui Andrei Șaguna), precum și poetul maghiar Ady Endre, George Vâlsan, George Oprescu și alții. Fără a reprezenta o continuare
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
iar acest nou simț al pluralității stilurilor antice le-a înlocuit pe cel vechi, cel al venerării artei romane și a încurajat un real interes pentru purele antichități grecești. Cărturarul german Johann Joachim Winckelmann vedea în sculptura greacă „o simplitate nobilă și o tăcută grandoare” și a facut un apel către artiști să imite arta greaca. El pretindea că făcând asta, acei artiști vor obține imitații idealizate ale formelor naturale, dezgolite de toate aspectele individualiste și imaginile lor vor obține o
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
la fel și imitațiile lor. În casele unde nu se permitea folosirea marmurei sau a unei anumite pietre, un desen sau o pictură le înlocuiește - mai ales marmura - dând iluzia lor. Tot acum se creează un tip de locuință clasică nobilă a cărei fațadă e retrasă în raport cu strada spre care se deschide însă un vast portal. Piețele sunt alcătuite din simple brâie de piatră pe zidurile de cărămidă, decorația acestor clădiri devine foarte greoaie și datorită proporțiilor ca și a simbolisticii
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
nivel, și alte caracteristici pe care le regăsim încrustate în memoria colectivă a europenilor ca percepte definitorii. Simbolurile noii mișcări sunt strada în linie dreaptă, cornișa orizontală neîntreruptă, repetiția elementelor uniforme (coloană, fereastră...). Se afirmă că strada va părea mai nobilă dacă ușile vor fi construite după același model, casele vor fi aliniate și de aceeași înălțime. Spre deosebire de lumea barocă sau arabă pentru care aceste reguli aplicate persoanelor încălcau grav și nepermis teritoriul și intimitatea și ca urmare au fost și
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
rănească orice ființă vie, inclusiv insectele. Budiștii și hindușii cred că pacea poate fi realizată atunci când orice dorință și suferință sfârșește. Pentru a elimina suferința și pentru a dobândi această pace, ei urmează o serie de învățături numite cele "« Patru nobile Adevăruri" » : principala doctrină a filozofiei lor. În "yi-kingul" chinezesc, pacea nu este lipsa de război, ci căutarea permanentă a rezolvării non-violente a conflictelor. Bineînțeles că nici în culturile hinduiste, confucianiste și budiste nu au lipsit războaiele, iar unii deservenți ai
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
statul polonez. În același timp, Mieszko a început expansiunea sa împotriva triburilor Velunzani și Lutici. Războiul a fost înregistrat de către cronicarul Abraham ben Jacob. Potrivit acestuia, Mieszko s-a luptat cu tribul Weltaba, identificat cu Veleti. Wichmann cel Tânăr, un nobil saxon care fusese un lider al slavilor Polabian, l-a învins pe Mieszko de două ori, iar în jurul anului 963, fratele lui Mieszko, al cărui nume este necunoscut, a murit în bătălie. Frontierele de la gura de vărsare a râului Oder
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
sânge rece, dar a fost mai apoi din ce în ce mai deranjat de faptul că situația devenea mult mai radicală. Totuși a sperat că poate evita războiul. Pe 27 august, Leopold și Regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, în acord cu nobilii emigranți francezi, au eliberat Declarația de la Pillnitz, care a declarat interesul monarhilor din Europa în bunăstarea lui Ludovic și al familiei sale, și a amenințat vag că vor fi consecințe grave dacă li se întâmplă ceva. Deși Leopold a considerat
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
ca pe o amenințare serioasă și a fost denunțată de liderii revoluționari. În plus față de diferențele ideologice dintre Franța și puterile monarhice ale Europei, au existat în continuare dispute între Statele Imperiale în Alsacia, iar Franța devenea îngrijorată în legătură cu plecările nobililor emigranți în străinătate, în special în sudul Țărilor de Jos și în provinciile mici ale Germaniei. În cele din urmă Franța a declarat război Austriei, cu un vot favorabil din partea Adunării pe 20 aprilie 1792, după o listă lungă de
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
care, bazați pe faptul că raportul respectiv era un număr irațional putând fi exprimat prin fracția continuă: dădeau numărului diferite simnificații mistice. Fiind singurul număr a cărui fracție continuă conține doar cifra „1”, numărul a fost definit ca „cel mai nobil număr irațional”. Termenul de „proporția de aur” ca denumire a numărului formula 2 a fost introdus abea în 1835 de către matematicianul german Martin Ohm. Problema proporțiilor optime nu a fost însă legată numai de numărul formula 8. Încă din antichitate artiștii au
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]