15,863 matches
-
pornesc să alerge, cu pași mici și plini de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească în zare, o, nopți ale Europei, o, patrie, copilărie, de ce trebuie să plâng în ceasul biruinței?! A mișcat, nu, zgomotul vine din altă parte, iată-i, sunt ei, stăpânii mei, îi văd cum vin ca un stol de păsări întunecate, se năpustesc asupra mea, mă apucă, vai mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
are o fată, cu care locuiește în aceeași cameră. Fata a fost supusă, ca și alte colege de la Gară, unde lucrează, controlului ginecologic obligatoriu. Au găsit-o gravidă, au notat, acum nu se mai poate face nimic, va livra copilul Patriei, vor fi în curând trei în mica încăpere, iar colegul va trebui să se obișnuiască și cu nemulțumirile noului cetățean... Este marți, ora douăsprezece și șaisprezece minute. Umerii se curbează iar asupra foilor. Unul apucă rigla, celălalt stiloul. Cu o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi." 53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54. A venit în patria Sa, și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: "De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55. Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" 57. Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decît în patria și în casa Lui." 58. Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor. $14 1. În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; 2. și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
o viață de om... Pe buzele subțiri, cu colțuri supte ale locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreț: ― Uitați, domnule căpitan, că suntem în război și pe front!... O viață de om nu e îngăduit să primejduiască viața patriei!... Dacă ne-am călăuzi după considerații sentimentale, ar trebui să capitulăm în fața tuturor... Se vede însă că sunteți ofițer de rezervă, altfel n-ați vorbi așa despre o crimă... ― Da, adevărat, se grăbi Klapka cu teamă. Am fost avocat... În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și cârpită în trei ani de chibzuiri, se zdruncină din temelii. Războiul nu intrase în socotelile lui. Și totuși acuma trebuia o hotărâre... Se sfătui cu Pălăgieșu, fără rezultat. Pălăgieșu declară categoric că "toți trebuie să ne facem datoria către patrie". Părerea aceasta însă era a unui reprezentant al statului, deci impusă, și nu izvorâtă dintr-o convingere liberă... Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. Da, dar dacă mâine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe când acuma, Dumnezeu știe... Mai mult ca să se ispitească pe sine însuși, Apostol răspunse: ― Zilele acestea am să plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor! Trimise îndată după protopopul Groza și împreună căutară să-i scoată din minte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sine însuși, Apostol răspunse: ― Zilele acestea am să plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor! Trimise îndată după protopopul Groza și împreună căutară să-i scoată din minte gândurile nesocotite. Nehotărârea lui Apostol se zvârcolea. Ieși pe stradă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor! Trimise îndată după protopopul Groza și împreună căutară să-i scoată din minte gândurile nesocotite. Nehotărârea lui Apostol se zvârcolea. Ieși pe stradă buimăcit și nimeri tocmai la Domșa acasă. ― Cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i scoată din minte gândurile nesocotite. Nehotărârea lui Apostol se zvârcolea. Ieși pe stradă buimăcit și nimeri tocmai la Domșa acasă. ― Cum, tu? Speranța noastră? Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă! ― Și totuși ideea? zise Apostol fără convingere. ― Ce idee?... Când e viața omului în joc, dai dracului toate ideile... Noi trebuie să așteptăm, Apostole! Lozinca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni nu-i luă în seamă vorbele. ― Patria noastră e moartea... pretutindeni și mereu moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni nu-i luă în seamă vorbele. ― Patria noastră e moartea... pretutindeni și mereu moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adâncă. ― Fiindcă suntem lași! strigă Gross, înflăcărat. O singură clipă de curaj general
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni nu-i luă în seamă vorbele. ― Patria noastră e moartea... pretutindeni și mereu moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adâncă. ― Fiindcă suntem lași! strigă Gross, înflăcărat. O singură clipă de curaj general ar pune capăt tuturor mișeliilor! ― Dacă lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curaj general ar pune capăt tuturor mișeliilor! ― Dacă lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu atăta poftă, că toți se înseninară. Din fericire, noi, ceilalți, încă n-am uitat că, mai presus de orice, suntem fiii și apărătorii patriei, dragă anarhistule!... Domnule căpitan, adăugă apoi către Klapka, te rog, să nu ne judeci după vorbele noastre, ci după fapte! Suntem toți prieteni și, când ne întîlnim, ne permitem mai mult decât ar fi permis. Așa ne mai răcorim și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă cu groaza în tranșee și să spună oamenilor că e mai bine să înfrunte gloanțele dușmanului decât ștreangul patriei... Foarte... foarte ciudat!... Dar dacă tatăl osânditului a fost într-adevăr spânzurat, atunci... Apostol se uită repede înapoi, ca și cum ar fi auzit un glas din spate, pe urmă mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oprit puțin în mijlocul poienii și m-am uitat împrejur să caut stâlpii spânzurătorilor. Stâlpi nu erau, dar în schimb în fiecare copac atârnau oameni, agățați de crengi, cu capetele goale și cu tăblițe de gât, pe care scria "trădător de patrie", în trei limbi. Mi-a înghețat inima în piept și totuși n-am îndrăznit să tremur. Ca să-mi pot tăinui mai lesne înfiorarea, mi-a trecut prin minte să-i număr, să văd câți sunt... Închipuiește-ți ticăloșie de om! Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
despre noi cu generalul, urmă Varga. Ba zice, pe onoarea lui, că generalul ar dori să ne vadă, și mai cu seamă pe tine, nu știu de ce... În definitiv, n-ar fi decât natural, că doar am sângerat destul pentru patrie... De altfel, Gross a călătorit cu generalul în interes de serviciu, așa că... Lui Bologa îi era scârbă de toți, cu Gross în frunte. Din pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, și cu pionierul de-abia a schimbat două
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rațiunea cazonă și spune ce-ai face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toată vitejia voastră... Războiul nu se câștigă numai cu tunuri și cu "ura", domnule! Asta a fost odată!... Azi mai mult face creierul decât brațul!... N-ar fi rău să pătrundeți și voi serviciile imense pe care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc rău!... Numai mentalitatea voastră e de vină că divizia nici n-are o Curte Marțială permanentă, cum scrie la legea de organizare, și că trebuie să adunăm membrii cu arcanul de câte ori se ivesc cazuri de judecat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe meir nu-l votez. Și cu asta basta. Cu sau fără moni, nu sunt antisemit, dar nici tâmpit! Femeia să fie femeie, accept, da’ din snagov direct În cotroceni nu accept. Sunt și eu un cetățean important al acestei patrii milenare, fără lobi... Nati ăsta nu are nicio șansă, și dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă și Întreb cum naiba a reușit să strângă semnăturile alea. Gore Își aprinde țigara și mijește ochii. Sandule, tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
asta acu’ niște ani, o aveam și pe casetă de-aia cu bandă de magnet, o puneam când plecam În cursă și nimeni nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-așa roteam de volan, uite-așa Înghițeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-așa săltam pe transfăgărășan cu remorca după mine... Și-mi cânta azurul la ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din nou pe indiferentul, e duminică și știe că pe la șapte seara se Întâlnesc pedeliștii la Snagov, la loc cu verdeață și răcoare. E posibil să se lase cu remanieri sau cu termene de grație, eventual cu restructurări la ministerele patriei. Din această cauză, bea Încet, nu se grăbește, nu mai dă paharul peste cap ca În alte zile. Face totul - chiar și astfel de sacrificii fac, Gicule! pentru a putea analiza știrile de seară, pentru a putea diseca firul În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
piesa asta, au folosit-o când cu Iordache, Dumnezeu să-l ierte, În ăl mai iubit dintre pământeni, după cartea lu` Preda. Și dacă nici Preda nu le-a zis pe bune, nu le-a mai zis nimeni pe Întinsul patriei noastre literare. Nu țineți mine cum ajunsese filozoful Îngenuncheat de regim și se angajase la deratizare? Că săreau șobolanii pe el și nu merita asta! De pușcărie nici nu mai vorbesc, acolo era lagăr, m a cam enervat prestația lui
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]