8,847 matches
-
ziar Scînteia sau Scînteia tineretului, la două persoane. Dar, cum să spun, era o formalitate. Citeam pagina externă. M. M.: Așa era, o formalitate. S. B.: Rubrica sportivă era cea mai citită. După aceea, era "Telejurnalul", în care erau aceleași prostii pe care (nu) le citeai și în Scînteia. M. M.: Da, toți eram antrenați în acea formalitate și cu toții ne loveam de aceleași greutăți. 1.7. Inamicul vine doar de afară S. B.: În cadrul orelor de pregătire tactică și strategică
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
seara, da. Îți luai ranița, te duceai acolo și stăteai sau dormeai rezemat de lăzile cu efecte până dimineața până controlau dacă ai în raniță gamela. S. B.: Și dacă ești încheiat la copcă. M. M.: Eii, au fost și prostii! S. B.: Fiind unitate operativă, cred că am avut vreo patru alarme până la Revoluție, deci din ianuarie până în decembrie, cam la două luni și ceva. M. M.: Se dădeau, se făceau antrenamente pe subunități, pe unitate. S. B.: Nu mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Tancuri pe Olteniței, Regimentul 2 Mecanizat pe Olteniței, Regimentul 1 Mecanizat pe Antiaeriană. Deci, erau toate astea. Începuseră să vină trupele din afară: de la Slobozia, de la Caracal, de nu știu pe unde. S. B.: Eu cred că a fost o prostie chemarea lor. Ce, nu erau suficiente resurse militare în București? M. M.: Nu-mi dau seama. Așa era planul lor strategic. Eu nu-mi dau seama ce-a fost, eu vorbesc la nivel de Regiment. Deci, mai mult nu știu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
deasupra ta?" Era Biblioteca Națională. L-am trimis sus să verifice, unde l-a găsit pe director, care strângea cărțile. Dar ajungem și acolo și vă povestesc mai pe larg. Noaptea aceea nu știu ce a fost, dar s-a tras în prostie. Cred c-am tras o unitate de foc de tancuri spre Palat, dar în ce nu-mi dau seama. Dacă cineva mă ia la bani mărunți, eu nu știu ce s-a întâmplat în perioada aceea. S. B.: Dar dumneavoastră, în noaptea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
întreb pe unde umblă, că-l căutam de vreo trei zile. Zice: "Sunt la sediul CC al PCR, eu îs șef aici!" "Păi, cum ești șef?" "Eu asigur acum paza. Am pus stăpânire". "Și ce faceți?" "Păi, cară unii în prostie!" "Mă, treci la subunitatea ta acolo!" S. B.: Plecase singur, așa, de capul lui? M. M.: Da, în sediul CC, că aveam tancurile acolo. El era și șofer. S. B.: Aha! Era șofer și s-a dus să se facă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Plutonul de transmisiuni, care a spus: "Comanda e la mine, pe tot flancul acesta!". Locotenent-major Panait Roland mi se pare că era chiar atunci ofițer de serviciu și i-a spus: "Iancule, vezi, ai grijă ce faci aici! Nu faceți prostii, fără exces de zel!" Pe toată perioada după ce am primit armament ni s-a repetat: Nu avem nevoie de eroi! Nu faceți gesturi numai din teribilism!" Numai cine nu a ținut o armă încărcată în mână nu înțelege că primul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ia de acolo și îl pune papițoi, îi dă și-un grad pe umăr și, ca să-și ascundă incompetența sau lipsa de pregătire, zice: "Nu ți-ai lustruit nasturele, pantoful e scâlciat, virgula nu este la locul ei etc.". Găsește prostii din ăstea prin care își ascunde lipsa de competență. Sunt și oameni foarte buni, dar sunt și scursuri din astea. S. B.: Pe Stănculescu îl știați? M. M.: Da. Foarte bine. Un om de un caracter și o verticalitate exemplare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
oamenii ajunseseră să mă cunoască și eu îi cunoșteam, le știam problemele, n-au fost nemulțumiri majore. Erau nemulțumiți de mine numai pentru că îi puneam la muncă, atât. Aceasta să fie singura chestiune, că știți că eu mai făceam și prostii din astea. Veneam dimineața și mai stăteam așa, pe după colțuri, vedeam că sergentul de serviciu nu-i dă raportul comandantului de companie, iar a doua zi dimineața aduceam comandantul de companie: "Măi, dă-i tu raportul lui, dacă nu ești
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și așa mânu- șițe mititeluțe !” (II) „- Și totuși, cu așa capete colosale, omenirea va sfârși prin a fi nebună. Nebunia va fi odinioară starea normală a minții omenești ! Planeta noastră va fi un vast balamuc ! Biata ome- nire ! După atâta prostie, frumos sfârșit ! În fine, alți înțelepți pretind că scurtimea vieții se datorește numai și numai sis- temei democratice, care tinde a egaliza, a nivela pe toți muri- torii : să trăiască toți, puțin, dar egal !” (III) În acest fragment care face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia și respecta- bilitatea familiei burgheze. De aici exagerările își urmează cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin consfințirea dreptului de a nu avea nicio obligație, cu anularea oricărei forme de fiscalitate și de responsabilitate în fața legii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
legii. Nivelul precar al înțelegerii funcționării mecanismelor economice și legislative explică enormitățile ulterioare, însă la acest fapt se adaugă carac- terul enorm al viziunii rezultat dintr-o deficitară gestiune a imaginarului, fapt pe care Michel Adam îl așază sub semnul prostiei. „La première marque de la sottise sera saisie dans l’emploi négatif de l’imagination.” Această deficitară întrebuințare a imaginației se traduce în „délire de l’imagination, dans une conduite relevant d’un exces pervers d’idées.”>footnote id=”2”> 2
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
l’imagination.” Această deficitară întrebuințare a imaginației se traduce în „délire de l’imagination, dans une conduite relevant d’un exces pervers d’idées.”>footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 200. </footnote> . Michel Adam evidențiază chiar un dublu raport între prostie și imaginație prin lipsă și prin exces. În cazul de față, excesul se traduce paradoxal prin lipsă de imaginație. Discuția despre revoluție generează fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe acest cetățean este starea de ebrietate, ceea ce explică tuturor incapacitatea sa de a se orienta avantajos în circumstanțele favorabile ale imundei lupte politice. Lipsa sa de pragmatism este remarcată și fie onorată ipocrit, fie amendată ca naivitate sau chiar prostie. Acest „nimeni” refuză să-și decline numele, anonimatul său însă este relativ, pentru că acesta se revendică nu nominal, ci simbolic și politic în același timp de la actul patriotic din „11 fevruarie”, anul „plebicistului”. Iată o formă de anoni- mat interesant
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Zaharia Trahanache discursul se remarcă prin excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cului național, sau plasarea sa într-o ordine a secundarului conduce la asimilarea comediei lui Caragiale fără acea încărcătură negativă, purtând marca unui spațiu văzut de cei doi scriitori ca alienant, profund străin. Personajele devin „personificări etice”, - nu proștii, ci prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui Caragiale, la orice nivel, o ilustrează din plin. În plus, absența pedepsei, indiferentismul justițiar al lui Caragiale exclude personajele sale de la realizarea unei dimensiuni tragice și le condamnă să rămână în „estetic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și utilizări, ca să folosesc niște termeni pragmatici. Riscul acesta este generat de inteli- gența lui Caragiale - o inteligență sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca să folosesc niște termeni pragmatici. Riscul acesta este generat de inteli- gența lui Caragiale - o inteligență sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe muchie de cuțit pe care o practică autorul”. Criticul ajunge la întrebarea esențială, și anume dacă modelul Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă în ramă în ramă în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales deopotrivă ca motto, modus vivendi și element compozițional pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei alte lumi, în care nu se știe dacă se va mai întoarce. Nu știu dacă am emoții, nu știu dacă această călătorie seamănă cu ce-mi imaginam eu. Știu doar că vreau să uit de murdărie, răutate, disperare, încrâncenare, prostie, nesimțire și cenușiul vieții pe care o trăim, din păcate. Cum va fi, cum ne vom descurca la întoarcere, ce bucurii vom mai avea sau... invers... nu mă interesează. Deocamdată. Vreau doar să-l văd pe Liviu. Și vreau atât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că pe frontispiciul oricărei instituții teatrale ar trebui scris cu litere de aur această primă lecție de actorie pe care Marele Will, prin intermediul Prințului Danemarcei, ne-a lăsat-o moștenire. „Cu ce pot fi asociați următorii termeni: frica, politica, gazeta, prostia? Frica ar putea fi asociată cu prostia. Și din asta s-ar naște lașitatea. Politica ar putea fi asociată cu gazeta. Și din asta s-ar naște minciuna. Lașitatea asociată cu minciuna adoarme (ca să nu spun omoară) rațiunea. Iar „somnul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebui scris cu litere de aur această primă lecție de actorie pe care Marele Will, prin intermediul Prințului Danemarcei, ne-a lăsat-o moștenire. „Cu ce pot fi asociați următorii termeni: frica, politica, gazeta, prostia? Frica ar putea fi asociată cu prostia. Și din asta s-ar naște lașitatea. Politica ar putea fi asociată cu gazeta. Și din asta s-ar naște minciuna. Lașitatea asociată cu minciuna adoarme (ca să nu spun omoară) rațiunea. Iar „somnul rațiunii naște monștri”. Regula de trei simplă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noastre, așa cum a fost dintotdeauna, un om bun care a iubit pe toată lumea veselă cu suflet frumos Și-a luat rămas bun, spunîndu-ne așa: nu fiți triști nu plîngeți iubiți-vă și faceți copii aveți grijă de voi nu faceți prostii. Am avut plăcerea de a lucra cu ea. Am avut fericirea de a o avea nașă. Am avut privilegiul de a o asculta... cîntîndu-ne. Am bucuria că fetița noastră îi poartă numele... ADRIANA... Cred că se bucură pentru noi. Nicolai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]