10,251 matches
-
fata care are grijă de mine și- mi mai aduce și ea mâncare de la ea - și fructe, pe astea le mănânc mai ușor. Dar o spun, oriunde ai fi tot dai de neplăceri, sunt mulțumită că mi-a lăsat Dumnezeu răbdarea să pot înghiți mult din acestea. Emilia Iorga lucrează în cămin de 23 de ani și este una din simpatiile doamnei Andreia Andreiaș In ce mă privește, eu renunț la mâncare dar la carte nu. Mai hrană-mi este cartea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pretindea, toată noaptea stăteam și-l făceam pe G, D, Ș și F., și scriam la o lampă de gaz de se spărgea sau stingea mereu, că gazul era folosit cu economie. Si învățau copiii, dar cu câtă trudă și răbdare se făcea totul numai noi, părinții și învățătorii noștri știam, iar când văd acum cum învață copiii - certându-se și răspunzând urât cadrelor didactice și părinților, gândul lor fiind doar la stradă, la fumat, băutură și alte cele, toate relele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-mi stau în minte! „Bătrânii noștri sau ai nimănui”, am văzut intitulat un articol într-o gazetă. Autorul susținea că vrea să deslușească tainele bătrâneții dar nu poate să-și răspundă tuturor întrebărilor, fie că nu are înțelepciunea, rafinamentul și răbdarea necesare, fie că nu știe unde să umble. Ceea ce știe domnia-sa e că deși bătrânii aceștia sunt primii care își achită impozitele și taxele, primii la vot și la întreținerea spațiilor verzi și a ogrăzilor, cei mai importanți ecologi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
apă și s-au apucat să-l restaureze. O treabă anevoioasă, complexă, migăloasă, îngreunată de faptul că în 1961 vasul a crăpat și tot efortul s-a reluat, acțiunea de restaurare și consolidare durând mai bine de două decenii. Stăruința, răbdarea și ambiția restauratorilor te fac să meditezi la tenacitatea acestui popor și să te duci cu gândul la unele vase chinezești de artă, la care lucrează mai multe generații în șir, până la finalizarea lor, ceea ce nu e în firea multor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru frați și surori, pentru părinți vârstnici". Gertrud, de ce credeți am cutezat s-o întreb că în Suedia numărul celor divorțați este foarte mare? Da, este foarte mare. Și știți de ce: fiindcă soții care se iau în pripă n-au răbdarea, capacitatea, virtutea creștinească eu cred că aceasta e una din cele mai mari dintre virtuțile creștine să vadă la cel cu care trăiesc în casă cu dânsul și calitățile care-i pot apropia și întări dragostea, stima, admirația reciprocă. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
impunătoare, dar firești, fidele chipurilor celor doi, pe care le-a așezat la locul ce-i fusese indicat, fără să-i fi afectat cu nimic firul logic și cronologic al ordonării și prezentării creației sale. Cu un zel și o răbdare rar întâlnite, meticulos și stăruitor, a stabilit și urmărit zi de zi lucrările pentru transformările ce erau necesare, montarea postamentelor și soclurilor, așezarea pieselor, difuzarea luminii, calcularea distanțelor dintre exponat și vizitator, ordinea expunerii cronologice integrată diversității tematice și unității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tac-su. — La ce dracu’ ar veni mai des, vere, ca să mănânce praf d-ăsta de ciment? Face și el câte o plimbare când e să-și ia banii, s-aibă de cheltuială. * Andrei ne mai Încuraja, să mai avem răbdare, om Încurca-o noi Într-un fel până la urmă, dar până atunci trăgeam din greu cu găleata de apă lângă noi. Vara Își intrase În drepturi și nu mai pridideam turnându-ne găleți de apă În cap, În timp ce moș Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu’ pe Laur de capul lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare nițel, deși ăsta nu părea deloc grăbit și nu-i nici o grabă, Încă-i sâmbătă până luni nu ne-o lua nimeni la goană. Când răsturnă rântașul din tigaie În cratiță, avea rochia rulată până deasupra sânilor și deja unduia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede cu mâncare. Mâinile ei dansau și viersuiau spre Andrei cm l-ar fi gonit, dar nu-l gonea, ci doar Îi spunea. Da, să se grăbească fără să se pripească, să aducă ceva pentru sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că de-ale gurii s-o descurca el. Adică noi plecăm și scăpăm, și el rămâne de caraulă aici fără de nici unele... Da’ teșcălău’ ăsta de sute pentru cine-l păstrăm dacă nu pentru el și pentru văr-su? Să ai răbdare. Mult a fost și ce-a mai rămas? Până mâine nu moare nimeni de foame ori de frig. Până la urmă Steluța a făcut ce-a făcut și s-a dus la prietenii ei de sus care-i bușesc brotacul, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de o singură persoană, aproape Împăcați cu acest mod de conviețuire, oricum nefiresc pentru o femeie de treizeci și doi de ani și un bărbat de treizeci și șase, care sunt Împreună de o lună de zile. Nesfârșită era altminteri răbdarea ei, ori de câte ori mă miram cum de-i posibil să nu se satisfacă Într-un fel, deși o vedeam și o simțeam satisfăcându-se discutând cu mine ceasuri În șir despre orice aș fi vrut și despre tot ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
treptat femeia pe care o dorisem cândva În curtea Unității de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Simțeam totuși că-i prea târziu, sau o fi fost nevoie de timp pentru o Împlinire pe care eu nu mai aveam răbdare s-o Întrevăd. Mă lăsa rece faptul că tot că ce ar fi putut-o stresa acum pe Ortansa era pompa hidroforului, pe care o opream de altfel după miezul nopții și-i dădeam drumul din nou la cinci dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-ar fi trecut prin cap, ceea ce Înseamnă că am o intuiție prodigioasă În privința ei. Atât de mult o iubesc, da, Încât am reușit să descopăr o parte a ei ascunsă pentru oricine altcineva, și-mi spuse să am puțină răbdare până naște, iar Între timp o să aibă grijă s-o instruiască pe roșcovană. Tot e bine că a ajuns să fie sinceră cu mine. Totuși peste câteva zile uita și nu se sfia s-o ia de la cap cu minciunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă duc acolo cu Gabriel, să i-l pun pe birou și să i-l las să-l crească din salariul ăla de mizerie, Însă la următoarea noastră Întrevedere ea a Început din nou să mă Îndoctrineze cu infinită răbdare cum devine cu prețul hârtiei crescând de la o lună la alta și cu manopera tipăririi. Acestea nu vor ajunge niciodată să fie recuperate din vânzarea cărților, dar doamna Plumbeanu continuă să se bată pentru cultură. Cultura și literatura se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alb. În văzduh era o pace dulce... În dimineața aceea toate păreau mai frumoase ca niciodată... nimic nu prevestea grozăvia care, peste puțin... urma să se dezlănțuie. De aproape trei ore așteptam să ni se dea plecarea, și ne pierdusem răbdarea... O neliniște nelămurită ne încerca. În sfârșit, Cheferistul cu chipiu roșu apăru și, dădu semnalul. O ușurare ne umplu sufletele... Trenul cu refugiați din Iași, aproape de orele zece, avea drumul liber, prin Craiova, spre Timișoara. Și, abia ieșit din gară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai a lor, se apucară de treabă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Maniu...” „ Jos Maniu !.. Huoo !.. huooo !.., îl întrerupse mulțimea din nou. „ Au fost prinși, când vroiau să părăsească țara fraudulos..!” „ Huooo !.. jos trădătorii !. afară din țară cu trădătorii !”. Activitatea antinațională dusă de PNȚ, tovarăși... complotiști și teroriști...” Dar, Piața n-avea răbdare să asculte discursul, și-l întrerupse din nou, cu huiduieli. „ Huooo !.. huoo !.. Jos teroriștii !”, gloata nu putea fi potolită. „ Dragi tovarăși ! Iuliu Maniu, cap al diversiunilor de tot felul a servit interesele occidentale..!” „ Huoo !.. Jos trădătorul... jos Maniu..!, îl întrerupse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Sătenii nu mai pot îndura, și cer ajutor autorităților..!”. Căpitanul Baltă, ofițer de carieră la „Vânători de Munte”, bun strateg, dar mai aes cunoscând munții și orice potecă, cu ochii închiși, îi hărțuia ridiculizându-i... umilindu-i de cele mai multe ori. Răbdarea autoritaților comuniste a întrecut orice limită... Nu aflau niciodată, când...unde își schimbă ascunzătoarea și de unde atacă. Singura soluție era să înfiltreze, în grup, un informator, un ofițer de securitate sub acoperire, misiunea lui fiind să informeze și, eventual, să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să izbucnească de mânie, cu mâna încleștatată pe arma automată de la piept. După o vreme, bătrânul se trase mai aproape, și-l întrebă în șoaptă... „ Da’, ci crez’, Gheorghiță, mai vin americanii...ha, ci zâci ?!, că ne-am cam pierdut răbdarea așteptând..?!”. „ - Răbdare...rabdare, moș Angheluță, că vin și ne scapă..!”, încercă el, să-l liniștească. S-au despărțit cu înțelegerea să se vadă, în acelaș loc, peste două săptămâni. Printre știrile din jurnalele aduse de uncheș, titlul: „Cazul partidului național
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de mânie, cu mâna încleștatată pe arma automată de la piept. După o vreme, bătrânul se trase mai aproape, și-l întrebă în șoaptă... „ Da’, ci crez’, Gheorghiță, mai vin americanii...ha, ci zâci ?!, că ne-am cam pierdut răbdarea așteptând..?!”. „ - Răbdare...rabdare, moș Angheluță, că vin și ne scapă..!”, încercă el, să-l liniștească. S-au despărțit cu înțelegerea să se vadă, în acelaș loc, peste două săptămâni. Printre știrile din jurnalele aduse de uncheș, titlul: „Cazul partidului național țărănesc”, publicat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca o palmă peste ochi luându-i vederea. „ - Ho-ho-ho...!” Ce mai soldat român..!”, silabisi batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte, tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității, nimeni nu îndrăznea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru dezvoltarea permanentă a sufletului și minții noastre. Noi am avut în ei, modelul de viață pe care l-am urmat mereu ca pe o lumină strălucitoare pornită dintr-o noapte adâncă, din care nu poți ieși decât printr-o răbdare infinită. Acești mari înaintași au dispărut demult ca ființe fizice, fiecare la timpul său, dar spiritul lor, modul lor de gândire, noi octogenarii de azi, l-am purtat prin faptele noastre. Le vom păstra în amintire imaginea lor... veșnica amintire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mari, Ziua de Joimari; Cu ulcele noi, Cu strachini cu lapte Și cu turte calde; Cu pahare pline, Cum le pare bine; Cu haine spălate. La soare uscate, Cu lacrimi udate. Roagă-mi-te, roagă, De copiii tăi, Să aibă răbdare, Să nu plângă tare, C-acum nu-i pe dare, Ci e pe răbdare. Că de-ar fi pe dare, Soția ta ar da Plug cu patru boi, Cu plugar cu tot, Doară mi te-a scoate De la neagra moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]