8,833 matches
-
acelui execratio din partea soldatului, gest ce reflecta o specie de blestem asupra propriei persoane în caz de încălcare a acelui sacramentum. Alături de motivația antiidolatrică o întâlnim și pe cea de caracter etic: interdicția proclamată de Isus în Ghetsemani cu privire la folosirea săbiei (cf. Mt 26, 52), capătă valoare și pentru cel care militează în armată. Creștinul, fiind fiul păcii (filius pacis), nu poate să facă războaie și nici să desfășoare activități unite acțiunilor coercitive: nu poate să facă parte nici din trupele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu există vinovăție. Soldatul care, în chestiuni militare, nu acționează din voință proprie, ci prin impunerea autorităților legitime, își declină orice responsabilitate personală și nu are motiv să se întrebe dacă este sau nu îngăduit a lua armele: Cine poartă sabia nu o poartă în zadar; prin folosirea ei, acela își asumă rolul de răzbunător al lui Dumnezeu, împotriva acelora care săvârșesc răul, dar și ca apărător al țării sale și a concetățenilor săi. În opinia sa: Autoritățile constituite, care îi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
restricții în uciderea unui om. Exceptându-i pe cei pe care Dumnezeu poruncește să fie uciși, fie printr-o lege, fie printr-o poruncă dată pe moment unei persoane, cel care are datoria față de cel care poruncește nu ucide, așa cum sabia este ajutor pentru cel care o folosește: de aceea, în zadar au făcut o poruncă împotriva acestui fapt, prin care s-a spus „să nu ucizi“; fiindcă războaiele au fost purtate sub comanda lui Dumnezeu sau după legile care conduc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor noastre. De aceea, fraților, să ne întărim cu armele cerești pentru judecata viitoare, să ne încingem cu cuirasa credinței, să ne acoperim cu coiful mântuirii, să ne apărăm cu sabia spirituală a cuvântului lui Dumnezeu. Cine se va înzestra într-adevăr, cu aceste arme, nu se va teme de actuala tulburare și nici nu se va înspăimânta de judecata viitoare. 3.2.6. Sfântul Ieronim, preot Motivația sfântului Augustin pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de invazia barbarilor împotriva Imperiului roman, își intensifica amărăciunea pentru umilirea suferită de armata romană: Dacă armata romană a fost înfrântă, vina se datorează păcatelor poporului: Dumnezeu l-a pedepsit tot așa cum l-a pedepsit cândva pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui Nabucodonosor: „Barbarii sunt puternici din cauza păcatelor noastre. Din cauza viciilor noastre armata romană a fost învinsă; și ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, războaiele civile cu masacrele lor, au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui Nabucodonosor: „Barbarii sunt puternici din cauza păcatelor noastre. Din cauza viciilor noastre armata romană a fost învinsă; și ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, războaiele civile cu masacrele lor, au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu care Nabucodonosor este numit servitorul lui Dumnezeu (Ier 25, 9)! Cât de nefericiți suntem noi, cei care provocăm atâta dezgust lui Dumnezeu, care prin furia barbarilor și-a dezlănțuit mânia asupra noastră!“. În acest fragment întâlnim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o singură noapte, au fost exterminați 185.000 de asirieni de un înger (cf. 4Re 19, 35); Iozafat, care înălța laude Domnului, iar Domnul îi dădea biruință (cf. 2Cron 26, 21); Moise, care a luptat împotriva lui Amalec nu cu sabia, ci cu rugăciunea (Exod 17, 11). Dacă vrem să înviem, să ne aruncăm în genunchi. Prin aceste cuvinte și altele asemănătoare, dalmatul căuta să-i trezească pe romani amintindu-le sacralitatea pământului lor, pe care până și dușmanii se temeau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cf. Rom 13, 9-10), să se îmbrace cu armele luminii și să fie supuși conducătorilor lor mai mult din sentimentul datoriei decât din cel al temerii (cf. Rom 13, 3-4), să respecte autoritățile constituite (cf. Rom 13, 1-2), să poarte sabia nu atât pentru a ucide cât pentru a apăra dreptatea (cf. Rom 14, 3-4) și să nu săvârșească nedreptatea, pentru că cine o comite își atrage mânia lui Dumnezeu (Rom 1, 8). Întrucât aprecierea înaltă a disciplinei și deplina conștientizare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să respecte spiritul poruncii a cincea, pentru că a se lăsa ucis atunci când exista posibilitatea de a fugi, era același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau să se considere fericiți dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
construcții a creștinismului. Prin urmare, credința interzice creștinului să se înroleze în armată și să lupte, pentru că tocmai pe durata războiului este constrâns să încalce în chip înfiorător dreptatea și blândețea, surorile bunătății, pentru că: Cine este cel care va mânui sabia și nu va săvârși apoi acele acțiuni, care ofensează bunătatea și dreptatea? Înșelăciunea, cruzimea și nedreptatea sunt nenorocirile tuturor războaielor. Ultima motivație potrivit căreia viața militară este ocazie de păcat și o participare continuă la ceremoniile păgâne, până la frizarea apostaziei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parte și după ce au stat de vorbă un timp l-a luat de mână și l-a condus la biserică. Intrat înăuntru episcopul i-a cerut să se apropie de sfântul altar și descoperindu-i puțin mantaua i-a arătat sabia cu care era încins; în același timp i-a arătat și cartea sfintelor Evanghelii, pe care o scosese de pe sfântul altar, apoi i-a poruncit să aleagă liber între amândouă pe cea pe care o dorește. Fără să stea o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
masacrarea multora dintre creștinii întâlniți fie pentru că i-a găsit înarmați, fie pentru că i-a acuzat de favorizare și de conviețuire cu dușmanul. Tot din acest motiv, în războaiele de gherilă, deseori populații întregi din satele montane erau trecute prin sabie. Masacrul creștinilor din Vallese elvețian este legat de cel împotriva maniheilor poruncit de Dioclețian (284-305) la Alexandria (294). Refuzând să se implice în săvârșirea masacrului, soldații creștini tebani, au fost executați: Aceste mâini știu să lupte împotriva necredincioșilor și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spunând aceste lucruri, sfântul Iulius a primit bentița, și-a acoperit ochii și și-a plecat capul spunând: „O, Doamne, Isuse Cristoase, pentru al cărui Nume pătimesc aceste lucruri, binevoiește a-mi primi sufletul între sfinții tăi“. Ministrul diavolului scoțând sabia l-a ucis pe preafericitul martir. Venerabilul Iulius, servitorul lui Dumnezeu, a fost martirizat în provincia Moesia, în orașul Durostorum, pe 27 mai, pe când era guvernator Maximus, stăpânind Domnul nostru Isus Cristos, cu toată slava Sa în vecii vecilor. Amin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adevărata viață. O spun public și mă bucur că devin soția un martir. Fii curajos, domnul meu, și oferă martiriul tău lui Dumnezeu, ca să mă elibereze și pe mine de moartea perpetuă“. Apoi călăul le-a legat ochii și, coborând sabia, i-a făcut martiri. Martirii lui Cristos, Nicandros și Marcianus, au murit pe 27 iunie, în timpul stăpânirii Domnului nostru Isus Cristos, căruia să-i fie cinstea și preamărire în vecii vecilor. Amin. 4.2.5. Martiriul soldatului Seleucus Aceasta a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Regelui meu, pentru că Regele și Dumnezeul meu mă va apăra și mă va elibera de ele. Tu nu vezi, pentru că ești orb cu ochiul și cu mintea“. Optius i-a spus: „Dacă aș avea puterea, te-aș face bucăți cu sabia mea și apoi te-aș arunca la câini“. Fericitul Theogenes i-a răspuns: „Tu nu poți să-mi faci nimic! Dimpotrivă, îți spun că vor veni zile, peste puțin timp, când genunchii tăi și ai tribunului vor fi sparte, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
crezut în Cristos ei, fiii lor, mulți alții din popor și chiar unii din aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului și să li spargă genunchii pentru a da un exemplu și altor legiuni, după cum prezisese preafericitul martir. 12
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai îndeplinească servicii militare în palat aceia care nu voiau să abandoneze creștinismul și nici măcar să meargă să sacrifice idolilor. Apoi a poruncit ca să nu mai devină nici măcar guvernatori de provincii, spunând că legea creștinilor le interzice să recurgă la sabie împotriva acelora care au comis acțiuni vrednice de moarte. Pentru a scoate soldații creștini din armata imperială și pentru a-și confirma acțiunea, scuzându-se ironic, împăratul s-a folosit de motivele adoptate timp de patru secole de obiectorii de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scoate soldații creștini din armata imperială și pentru a-și confirma acțiunea, scuzându-se ironic, împăratul s-a folosit de motivele adoptate timp de patru secole de obiectorii de conștiință: Potrivit Evangheliei, nu le este îngăduit să pună mâna pe sabie (Mt 26, 52), adică să fie soldați, să lupte și să ucidă. Noi nu vrem așadar să le încălcăm conștiința: să plece acasă. Odată cu militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai adânc În organismul bolnav, făcându-l să fie tot mai vulnerabil la rău.) Cine sapă gropa altuia cade singur În ea. (Sunt numeroase proverbele care arată că nu numai răul Înfăptuit, dar nici cel doar plănuit nu rămâne nepedepsit: „Sabia ucigașului rămâne fără stăpân”; „Rău faci, rău găsești/primești” etc.) „Un om care se gândește să se răzbune Își ține deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide.” (Fr. Bacon) Sămânța pe care a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât realizează plăcerea. (Rară reușită sau satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”.) Lăcomia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult ca să ții ceva ascuns, cu atât se află mai repede”; „De ce te temi nu scapi”.) „Profeția este, de multe ori, cauza principală a evenimentelor prezise.” (Th. Hobbes) Dacă pică drobul de sare? (Firile panicarde pun Întotdeauna prezentul sub „sabia unui Damocles” nu numai amenințător, dar și catastrofal prin cruzimea lui, astfel că anticipările lor pesimiste le paralizează orice inițiativă.) Teama ascunde adevărul. (În schimb, o conștiință nepătată, care nu are nimic de ascuns, are Întregul curaj al descoperirii adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
legile bune. (N-am simți, Într-adevăr, nevoia unor reglementări punitive tot mai eficiente În viața comunității, dacă drepturile omului n-ar fi Încălcate, adeseori, În mod grosolan de către tot felul de răufăcători.) „și judecata poate fi Întrebuințată ca o sabie.” (M. Sadoveanu) Cine nu face nimic Învață să facă rău. (Imaginația care nu este controlată de rațiune, de rigori de ordin moral Își pervertește resursele creative, lăsându-se pradă tuturor ispitelor. Trândăvia atenuează așadar vivacitatea gândirii, ascuțind-o, În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]