8,991 matches
-
(din , în trad. „Atotputernic”, „Omnipotent”) este unul din atributele lui Dumnezeu în tradiția greacă. Substantivat, ca „Atotputernicul”, se referă la Dumnezeu. Septuaginta, prima traducere a Vechiului Testament din ebraică în limba greacă a folosit cuvântul "" drept echivalent al titlului ebraic "El Shaddai" (Dumnezeu). Creștinii timpurii au folosit acest termen pentru a-l descrie pe Iisus Cristos. Termenul se referă și la o reprezentare stereotipică în iconografia creștină
Pantocrator () [Corola-website/Science/310251_a_311580]
-
cu care cumpărau stofe, dar pe care în marea lor majoritate îi împrumutau cu dobândă. Când Takatoshi a decedat în 1694, devenise atât negoțătorul japonez cel mai prosper cât și bancherul cel mai prosper. Înainte de a muri, a scris un testament pe care fiul său mai mare l-a codificat într-un fel de cod al familiei în 1722. Până în 1945, fiecare membru al familiei, când atingea vârsta de 20 de ani, trebuia să se jure că o va respecta. În
Mitsui () [Corola-website/Science/309093_a_310422]
-
în curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, se găsește cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol foarte important în unirea țărilor române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mănăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mănăstirea unde s-a însănătoșit. Alături de sarcofagul său se găsește bustul celei de-a doua soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian Roscitano, la Roma, în septembrie 1926. Așezată în incinta
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
tensiunile legate de separatismul etnic din imperiu. Mai mulți activiști ucraineni au fost arestați, școlile de duminică și asociațiile culturale au fost interzise, iar publicațiile lor au fost suspendate. O traducere nouă de Filipp Moracevski a unor părți ale Noului Testament a fost supusă examinării și aprobată de Academia Imperială de Științe, dar a fost respinsă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxse Ruse, deoarece a fost considerată suspectă din punct de vedere politic. Ca răspuns, ministrul de interne, contele Piotr Valuev
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al acestui an, artistul își scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață. Spre sfârșitul vieții, van Dyck dorea să picteze și altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii și se orientează spre tematica istorică sau mitologică (""Venus
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
și publicat în reviste literare din Franța, Belgia, Spania, SUA, Canada, Rusia, India, Bulgaria, Italia, Macedonia, Armenia, Vietnam, Peru. Este distins cu Ordinul Național „Meritul cultural” în grad de Comandor în anul 2004. T"estament - Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă" - ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu Eva Foster, Rochelle Bews și Prof.Dr. Daniel Reynaud - Editura Minerva, Ianuarie 2015 - ISBN 978-973-21-1006-5
Horia Bădescu () [Corola-website/Science/309209_a_310538]
-
baza documentelor UNESCO și ONU. Din 1991 lucrează la Senatul României în calitate de expert cu documentația privind NATO, iar apoi în calitate de consilier parlamentar la cabinetul Președintelui Senatului din acea vreme, Oliviu Gherman. Dorli Blaga a fost împuternicită de Lucian Blaga, prin testamentul său, să îi administreze opera. Fiind și deținătoarea drepturilor de autor a operei lui Lucian Blaga, ea s-a implicat puternic, în special în perioada după 1990, în munca de recuperare și valorificare a operei poetului. A contribuit la editarea
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
și pe Tamerlan, dar eforturile lui eșuează. O mare parte din viața și-a petrecut-o în orașul Baku și în Azerbaidjan, unde a scris cele mai importante din operele sale cum ar fi 'Cavidanname' ('Cartea despre eternitate') și 'Vasiyyatname' ('Testamentul'). În afară de cele enumerate sunt cunoscute cărțile lui precum 'Mahabbatname' ('Cartea despre dragoste'), 'Artname' ('Cartea despre tron'), 'Isgendername' ('Cartea despre Alexandru'), 'Novmname' ('Cartea despre visuri'). Aceste cărți reprezintă bazele ideologice ale noului ordin. Un grup de susținători ai lui Năimi creează
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
Schellenberg și a elevat teritoriul nou format la demnitatea de "Fürstentum" ("principat"), cu numele de „Liechtenstein” în onoarea „servitorului [său] adevărat, Anton Florian, Principe de Liechtenstein”. Pe această dată, Liechtenstein a devenit membru suveran al Sfântului Imperiu Roman. Este un testament al oportunității pur politice a procurărilor, căci Prinții Liechtensteinului nu au pus piciorul în noua lor principalitate timp de peste 120 de ani. Ca rezultat a Războaielor napoleoniene, până în 1806, Sfântul Imperiu Roman era sub controlul împăratului francez Napoleon I. Napoleon
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
este un monument al limbii române, prima traducere parțială a Vechiului Testament în limba română, demers realizat la sfârșitul secolului al XVI-lea sub influența Reformei protestante. Lucrarea a văzut lumina tiparului la Orăștie în anul 1582, cu finanțarea unor nobili reformați. Sub titlul de "Palia" (gr. παλαιά „veche”), sunt reunite primele
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
realizat la sfârșitul secolului al XVI-lea sub influența Reformei protestante. Lucrarea a văzut lumina tiparului la Orăștie în anul 1582, cu finanțarea unor nobili reformați. Sub titlul de "Palia" (gr. παλαιά „veche”), sunt reunite primele două cărți ale "Vechiului Testament", "Geneza (Bitia)" și "Exodul (Ishodul)". Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581 și 14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație sibiană. Textul a fost editat parțial, cu litere chirilice, de Mario Roques (1925), iar apoi integral
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
de Vasile Arvinte, Ioan Caprosu și Alexandru Gafton (2005). În prefață se arată că traducerea se datorează episcopului Mihai Tordași, care a colaborat cu patru cărturari din Banat și Hunedoara: Aceștia ar fi tălmăcit o parte mai mare a "Vechiului Testament", din care nu s-au păstrat decât primele două cărți. Cheltuielile de tipărire au fost suportate de către nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tipărită de fiul lui Coresi, Șerban, „meșterul mare a tiparelor”, împreună cu Marien Diacul, care
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif Popovici, în 1911, și Mario Roques, în 1913, au demonstrat că traducerea bănățeană-hunedoreană a "Vechiului Testament" are la bază "Pentateucul" tipărit de Gáspár Heltai la Cluj în 1551, la care se adaugă, probabil, și o ediție a "Vulgatei". Problema surselor a fost de asemenea discutată și argumentată de Alexandru Gafton, în studiul " ca traducere", publicat în
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
Izreel) îi permite să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraica pentru creștinism - „natzrut”, si pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Năzară, Nazaret, Nazarat, Nazarath. Formă Năzară (Ναζαρα), considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după Matei (Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursă Q care ar fi precedat formele
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
ar fi precedat formele canonice ale evangheliilor. Formă Nazaret,care e utilizată astăzi și în greacă modernă, apare odată în Evanghelia după Matei (Matei 21,11), de patru ori în capitolele nașterii din Evanghelia după Luca În traduceri ale Noului Testament din greacă, denumirea Iisus din Nazaret apare mai multe ori (de pildă, de 17 ori în traducerile engleze) corespunzând formei grecești Iisus Nazariteanul - mai precis Ναζαρηνε - Nazarene sau Ναζωραιος- Nazoraios. Formă Năzară se găsește în cea mai timpurie referință nebiblică
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
deformare a textelor în timpul traducerii în greacă, si de fapt semnificația adevărată a numelui „Iisus din Nazaret” nu era că el ar fi fost din Nazaret, ci că era mlădița (netzer) din Casa lui David. Oricum, și după spusele Noului Testament, era vorba de un loc marginal, așa cum se poate înțelege din vorbele lui Natanael (identificat cu apostolul Bartolomeu) din Cană Galileei: Epiphanios din Salamis (?- 402) a stabilit că până în vremea împăratului Constantin cel Mare în secolul al IV-lea, Nazaretul
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
spătăreasa Safta Bogdan. Are un pridvor deschis spre apus, după stilul curților boierești. Interiorul cu pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată. În 1816 Safta Bogdan, și fiica sa Casandra Costache, au dăruit schitului moșia Ciorăni, situată pe valea Bârladului în vecinătatea satului Sârbi
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor Nicolae Arseniev. Astfel, la Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală și specială în cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii Milan Șesan și Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe". În
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
Șesan și Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe". În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, același raport constată
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
editoriale. A inițiat marea colecție intitulată "Părinți și scriitori bisericești", proiectată în 90 de volume, precum și colecția "Arta creștină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult. Și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele, comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
este poetul Fernando Pessoa și José Saramago care în 1998 obține Premiul Nobel pentru Literatură. Primele documente în proza, texte neliterare, datează de la sfârșitul secolului XII-lea și sunt mai ales de natură notariala - înștiințări de datorii, recursuri, donații și testamente. Cele mai vechi texte poetice în limba portugheză, cu care va începe literatura portugheză scrisă - inca se discută astăzi probleme de prioritate, autori și poeme - se ridică la începuturile secolului al XII-lea (António J. Saraiva) sau la sfarsitul aceluiași
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Valea Gherminu Ostenii, pe domeniul familiei Banffy, familie care avea în posesie și satul Cizer. Tradiția este susținută de inscripția: "„lucrat Ursu H(orea)”", incizata pe o grinda a boltei, un loc neobișnuit pentru o semnătură. Horea însuși menționează în testamentul sau că a fost dator cu 44 floreni lui "„Nicula Ion a Neamțului, meșterul care a făcut biserică din Țăzeri”". Referirea la un alt meșter nu exclude participarea să. Din contră, menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
ș-au găsit pe un jidov spaniol și l-au luat barbat, cu carele pe la 1844 venind aice, și numindu-l Marchiz de Bedmar, ș-au vândut toate moșiile și țiganii, și s-au dus înapoi la praznicu dracului”". În testamentul său din 13 martie 1859, subscris la 19 iulie 1859 în orașul Napoli (Italia), boieroaica Luxița Paladi, marchiză de Bedmar, dispunea, printre altele, ""a nu vinde moșiile citate din Moldova decât la cea mai mare extremitate, de a pune ca să
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
marchiză de Bedmar, dispunea, printre altele, ""a nu vinde moșiile citate din Moldova decât la cea mai mare extremitate, de a pune ca să se rezidească biserica veche de la Baia și a privi bine pe vechii servitori ai familiei mele"". Acest testament a fost tradus și publicat în anexa Monitorului Oficial nr. 197 din 8 iunie 1860 și în Gazeta de Iași nr. 69 din 19 iulie 1895. Luxița "“marquise de Bedmar née Palladi”" a murit la Napoli, la 24 februarie 1860
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]