8,392 matches
-
d'exemple, prenons le fragment suivant (pour comparaison, nous citons aussi la variante de traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, qui respecte le découpage original des vers) : O, de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/ altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ?/ De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ ce scapără scântei la margine de drum ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea) (Blaga, 2010 : 123) Pourquoi ai-je interprété zodiaque et saisons/ Autrement que la vieille qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
appelle " rouissage ". La coutume était de lire l'avenir dans leș fibres mouillées.1569 Leș versions que donnent leș traducteurs à cette image șont en général littérales : " O de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ? " " Ô, pourquoi ai-je interprété le temps et le zodiaque/autrement que la vieille qui rouit le chanvre dans l'étang ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris le péché qui pèse sur mă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
caracteristic. IOAN PAUL22 În literatura de specialitate mai sunt descrise și alte tipuri de necroza uscată, mai dificil diagnosticabile macroscopic. Vezi „necroza de dezintegrare” în literatura franceză (Crespeau F., 1992Ă. NECROZA UMEDĂ Necroza umedă, necroza de colicvație (coliquere = a se topi, a se lichefiaă sau necroza de ramoliție este caracteristică țesuturilor bogate în lichide, în care zonele mortificate suferă o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai caracteristic ni-l oferă sistemul nervos central. În ataxia enzootica
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fie printr-o mutație în cadrul picturii academice sau ca inserție, factor de metisaj într-un amalgam de formule. "Dar simbolismul mai apare în Arta 1900 încă în mai multe ipostaze: fie printr-o exprimare în care materia se volatilizează, se topește, imaginea se încețoșează sau este pudrată de un halou luminescent, ca la Redon, Aman Jean sau Carrière; fie prin grafisme curbilinii, japonizante, ca la nabiști; fie prin pregnante corespondențe cu simbolismul literar, trăsătură propie lui Thorn Prikker, Xavier Mellery sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fond albastru alcătuiesc o horă, prinși de o ghirlandă de flori roșii, roz și albe, pe care par să o poarte în zborul lor. În ciuda interpretării personale pe care pictorul o dă motivelor renascentiste, exuberanța rococoului nu este stinsă, fiind topită într-un elan senzual specific Jugendstilului pe care culorile vii îl accentuează. Însă acolo unde rezonează o sensibilitate simbolistă sunt schițele celor opt panouri decorative pictate în ulei pe carton și expuse cu ocazia expoziției din 31 mai 1925. Tematica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imprimat însă sculpturii nu este rezultatul unei opțiuni estetice ca urmare a unei reale afinități pentru Jugendstil și Art Nouveau a sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică. Pictura bizantină este antimimetică, nu urmărește identificări de ordin spațial sau fizic. Art Nouveau-ul sesizează tocmai efectul decorativ al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forță ale galopului, se dizolvă în siajul violent, sugerând inconsistența unei apariții care ghidează armata în plin atac. Celălalt tablou reprodus are o și mai marcată amprentă simbolistă, amintind de tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în rugăciune. Cu puternice accente simboliste, într-un modelaj nervos și cu un reflex decadent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în sculptura lui Teodor Burcă. Câteva dintre sculpturile sale sunt reproduse în Adevărul literar și artistic din februarie 1921.247 În pagina trei avem reproduse două lucrări, Ursita și Prăbușirea. În Ursita, o femeie și un copil alergând sunt topiți în masa aceluiași val. Sculptorul organizează o mizanscenă dramatică, a cărei intensitate decurge și din fluidizarea maselor, dar mai ales din sugestia unei maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un corp feminin alunecă cu capul înainte; jos, cu corpul pe jumătate topit în blocul de piatră, un bărbat căzut așteaptă resemnat. Sensul căderii este dat de atingerea inițială a unei culmi, de revelația înălțimii și prin ea, a adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu dărnicie aurul ei, pălind frunzele, tivindu-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1910), Melancolia. Un anumit primitivism totemic combinat cu un macabru erotizat, aproape de sensibilitatea decadentă a sculpturii lui Biegas Boleslaw, le vom regăsi în câteva din sculpturile lui Teodor Burcă precum Dezolarea, Ursita, Prăbușirea. În Dezolarea, în mijlocul unei movile de cranii topite în blocul de ghips, stă un nud feminin a cărui postură corporală indică deopotrivă abandonul și extazul. Dincolo de exprimarea unei stări sufletești, fapt tipic pentru arta simbolistă, lucrarea precizează o dimensiune decadentă prin simbioza dintre iubire și moarte, cuplul freudian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preocuparea sa pentru modelajul mâinilor: Mâna de avar (1911), Mâna Diavolului, Mâna lui Dumnezeu, Mâna smulgătoare și La lutte éternelle. Ultima lucrare stă pe deplin sub semnul sensibilității rodiniene, integrând preocuparea pentru modelajul mâinilor într-o viziune de ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de albul fantomatic al rochiei. Albul este întrebuințat și de Whistler în același sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine ușor translucidă. Ofelia este asemenea unei umbre topindu-se în acest câmp floral, care o înconjoară. Ea păstrează o relație metonimică cu florile pe care le ține cu un gest absent, nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o sofa, cu ochii pe jumătate închiși și umărul dezgolit, un umăr de pe care un șal a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între lizieră și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus la proporțiile unui copil, insignifiant în raport cu proporțiile viziunii sale. Cântărețul nu folosește lira, nu sunetul fizic produce imaginea, ea este o imagine a poeziei, a unui sunet topit în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea lirei și poeziei într-o desfășurare grandioasă a puterii de creație. În Cântărețul de stradă, lucrare nelocalizată astăzi, Mina Byk-Wepper realizează o ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte manieră, în parte constituind un propriu al picturii simboliste, cu încercarea de a crea o realitate paralelă a visului și reveriei. Pictura lui Loghi va oscila între debordanța cromatică și nota de melancolie care vine pe filiera picturii germane, topită încetul cu încetul în lumea pastelată a feriilor sale. VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism După cel de-al Doilea Război Mondial, critica îl recuperează pe Luchian și pe o serie de alți pictori, sub semnul realismului și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de arta lui Félicien Rops sau Anders Zorn554. Nicolae Vermont se înscrie în cercul pictorilor care au infuzat sensibilitate decadentă unei teme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vegetalului. Corpurile acestor femei devin flori, fructe, tulpini, plantele unei sere miraculoase, beneficiind de un climat blând, tropical. La aceasta contribuie, în opinia criticului, lipsa unei vectorializări de factură simbolică sau alegorică a gesturilor acestor fete. Ele tind să se topească în masa foliară, riscă să se metamorfozeze narcisic, fructe de carne cu latențe erotice, pentru că sera Ceciliei Cuțescu- Storck se feminizează, devenind o metaforă a unei feminități eliberate prin Artă. Artista face o trecere în revistă a receptării favorabile a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reflectare a realității, păstrându-se totuși ecourile și dozajele lirismului. Proza lui T. polarizează extremele, în special realismul și romantismul, stilul crud, dur, amestecat cu obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
implementat de împăratul Iosif al II-lea a zguduit din temelii ordinea consacrată a sistemului politic transilvănean. În efortul său de omogenizare culturală și administrativă a imperiului în vederea instituirii unei "națiuni de stat" unice, Iosif al II-lea intenționa să topească diferențele existente între popoare. Instrumentul l-a găsit în germanizare, motiv pentru care a introdus germana ca limbă oficială de stat și obligatorie în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]