9,812 matches
-
Yvonne, Pierric sau chiar și Ronan? Se Întrerupse brusc, căci motorul vasului Începuse să emită icnete și se opri. - Ce se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o privire spre careu, se Încumetă să ridice colțul unei prelate În căutarea unui obiect care i-ar putea servi drept armă. GÎndea cu toată viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Încăpățînata asta mică, mai adăugă el uitîndu-se spre Jeanne. Aceasta Închise ușa În urma lui și se Îndreptă glonț spre bucătărie. Marie o ajunse din urmă pe prag. - De ce a venit? - Să afle cum te simți. Marie apucă mîinile care tremurau atît de tare și-și aținti privirea În ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui fusese că dulăpiorul de farmacie era la Îndemînă. Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane căzuse În plasă. Și Marie, din păcate. Deocamdată, era rîndul lui să tremure. Vedeta jandarmeriei, la bordul căreia lupta era În toi, se Îndrepta spre digul de la Molène fără ca ocupanții ei să-și fi dat seama de primejdie. Își lansă cu toată viteza barca, se apropie, Începu să strige: - Sări, Marie! Sări! Alertată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era uimitoare, chiar dacă scriitorul nu avea pungile acelea sub ochi și nici moliciunea bărbiei. Chirurgie estetică. O anchetă aprofundată avea să arate mai tîrziu că Ryan fusese admis la clinica de la Rond-Point, la cîteva zile de la ieșirea din Închisoare. Fotografia tremură În mîinile bătrînului. - Ryan... Erwan... Ce mai contează, articulă cu dificultate patriarhul. Au murit amîndoi. - Doi morți, dar și două trupuri care nu există, obiectă specialistul În crime ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la un hoț și un asasin! persiflă bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică. Atunci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scene din care o smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el, tremurînd, În stare de șoc, o culcă, Îi scoase veșmintele sfîșiate, o mîngîie ușor pînă ce lacrimile Îi secară și adormi lipită de el. 27 Christian, sunat de pe telefonul direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bun de mii de ori mai prețios În ochii mei. Copilul lui Mary. Copilul nostru. M-am Îndreptat spre sit... *** Lumina soarelui Înainta spre perna În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la loc și să vă odihniți. Ați trecut printr-o încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să pară stăpîn pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru tot ce va urma, tată! Era fiul lui cel care vorbise în felul acela matur. Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania de arbaletieri e singurul corp militar prezent la Florența În acest moment. Să Îi oferim lui Bonifaciu ar Însemna să renunțăm la forța noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a Beatricei? Iar dacă se schimbase, forța iubirii era atât de mare Încât să preschimbe Într-un mod atât de pervers Însăși firea omului? Aceasta era forța care Îi smulsese pe cei dintâi părinți din paradisul terestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plecă patronul, Janine simți frigul ce răzbătea din zidurile goale, spoite cu var. Nu știa unde să-și pună poșeta, unde să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe pat sau să stea în picioare și să tremure de frig. Încremenise în mijlocul camerei, cu poșeta în mână, cu ochii țintă la un fel de ferestruică aflată sus, aproape de tavan, prin care se zărea cerul. Aștepta ceva, nici ea nu știa ce. Își simțea numai singurătatea, simțea frigul pătrunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
va rămâne pentru totdeauna necunoscut dacă nu-i va răspunde pe dată. Da, pe dată, de asta era sigură! Se ridică încet și rămase neclintită, pândind răsuflarea bărbatului ei. Marcel dormea. O clipă mai târziu, nemaisimțind căldura patului, începu să tremure. Se îmbrăcă fără grabă, căutându-și hainele pe bâjbâite, la lumina slabă a felinarelor din stradă, care străbătea prin obloane. Cu pantofii în mână, se îndreptă spre ușă. Mai așteptă o clipă în întuneric, apoi deschise ușa încetișor. Clanța scârțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încât vru să se oprească. Cu o ultimă sforțare ajunse, nu se știe cum, pe terasă, lângă parapetul care-i apăsa acum pântecele. Răsufla greu și pe ochi i se pusese parcă o ceață. Fuga nu izbutise s-o încălzească, tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult și aerul rece pe care-l sorbea gâfâind începu să curgă lin în ea. Tremura încă, dar începea să simtă o ușoară căldură în trup. Ochii ei văzură, în sfârșit, întinderile întunecate. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]